169 matches
-
și o lățime de 3,20 m. În continuare cloaca traversa oblic zona care se află azi sub nava Basilicii Aemilia; această porțiune a fost reconstruită din tuf și travertin în anul 34 d.Hr. În fața Basilicii exista un templul Sacrum Cloacinae dedicat zeiței Venus Cloacina, zeița curățeniei, protectoarea sistemului de canalizare. Apoi, canalul făcea un cot pentru a trece prin zona Forului Roman pentru ca apoi să urmeze un traseu spre sud-vest, trecând prin fața Basilicii Iulia. Porțiunea de sub treptele Basilica Iulia
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
al Uniunii), Joseph Maria Olbrich și Josef Hoffmann, la care aderă și Koloman Moser, Josef Engelhart, Otto Wagner ș.a. Asociația își construiește în 1898 un palat propriu după planurile lui J. M. Olbrich, care găzduia expoziții internaționale, editează revista ""Ver Sacrum"" (1898-1903), fondează "Atelierele vieneze" ("Wiener Werkstätte") în 1903, ce devin un centru al "design"-ului european pe distanță a trei decenii. În expozițiile organizate, publicul vienez ia contact cu pictura franceză modernă, în special cu operele impresioniștilor. Scopurile secesiunii vieneze
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
afla o statuie a compozitorului realizată de Max Klinger, încojurată de "Frizele Beethoven", operă a lui Gustav Klimt. Cu timpul unitatea de vederi a membrilor grupului secesionist a început să se destrame. În 1902, unii artiști consideră că revista ""Ver Sacrum"" este prea cosmopolită, împiedicând identitatea artistică vieneză, și înființează fundația ""Wiener Hagenbud"". În 1905, nemulțumit de tendințele unor artiști, Gustav Klimt formează o "secesiune în secesiune", constituind o "Klimtgruppe", la care aderă, printre alții, pictorul Koloman Moser și arhitectul Josef
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
de munte ("acvila romană") a fost preluat de Bizanț, unde s-a convertit în acvila bicefală. Un cap reprezenta vechiul imperiu de apus, iar celălalt cap simboliza noul imperiu al Constantinopolului. Când Carol cel Mare a restaurat Sfântul Imperiu Roman ("Sacrum Romanum Imperium"), acesta a preluat acvila bicefală, dar în era Habsburgilor au preferat s-o înlocuiască cu acvila de câmp, "Aquila heliaca". În timpul evului mediu multe case nobiliare au adoptat acvila de munte (vulturul regal) ca emblemă, decorând astfel blazoanele
Acvilă de munte () [Corola-website/Science/309458_a_310787]
-
parte din sistemul nervos central al vertebratelor, fiind protejată de canalul vertebral, legat de gât, trunchi și extremitățile corpului prin intermediul nervilor spinali, fiind învelit la fel ca și creierul într-o membrana conjunctiva denumită meninge. , la cei nenăscuți ajunge până în sacrum, la sugari ajunge până în regiunea lombara, iar la adulți măduva spinării se întinde de la cap numai până la a doua vertebra lombara. Acest fenomen se explică prin faptul că coloana vertebrală se dezvoltă (crește) mai repede decât măduva spinării (ascensiunea măduvei
Măduva spinării () [Corola-website/Science/304739_a_306068]
-
facă același lucru. În timpul foametei din Egipt din 1200, medicul (dar și istoricul) Abd al-Latif (1162 - 1231) studiază și examinează un număr mare de schelete și observă faptul că Galenus avea concepții eronate în ceea ce privește formarea oaselor maxilarului și a celui sacrum. La începutul secolului al XIII-lea, biologul andaluz Abu al-Abbas al-Nabati utilizează metoda științifică la studiul botanicii, introducând tehnici empirice și experimentale pentru testarea, descrierea și identificarea substanțelor medicamentoase. Discipolul său, Ibn al-Baitar ( d. 1248) a scris o enciclopedie farmaceutică
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
la internat purtau o clamidă, și erau numiți "clamidați"- și-au primit și ei legile lor în 1818). Prin 1790 a început construierea clădirii în care se află școala astăzi. La intrare are inscripția „PATRIAE FILIIS VIRTUTI PALLADIQUE SESSE VOVENTIBUS SACRUM“ („Fiilor patriei dedicați virtuții și înțelepciunii sa le fie sacru lăcaș”). Inițial avea doar parter și un etaj. În 1823 rectorul Paul Binder prezintă un nou plan de învățământ conform căruia școala urma să fie împărțită în trei: un seminar
Școala din deal din Sighișoara () [Corola-website/Science/314954_a_316283]
-
rezultată din această divizare, și a continuat să existe, sub diverse forme, din anul 962 până în 1806. Teritoriul său se întindea de la râul Eider la nord, până la coasta mediteraneană la sud. Numit, inițial, Sfântul Imperiu Roman, a fost redenumit, oficial, "Sacrum Romanum Imperium Nationis Germanicæ" (Sfântul Imperiu Roman al Națiunii Germane) începând cu 1448, pentru ca titulatura să corespundă cu teritoriul ocupat, devenit, între timp, mai restrâns. Pe timpul dinastiei începute de Otto I, între anii 919 și 1024, s-au consolidat ducatele
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
sufletul îi este damnat, se roagă ca metempsihoza să fie adevărată pentru ca sufletul său să se poată elibera. „Metempsihoza” este titlul unei lucrări mai lungi a poetului metafizic John Donne, scrisă în 1601. Poemul, cunoscut și sub numele de „"Infinitati Sacrum"”, se constituie din două părți: „"Epistolă"” și „"Progresul sufletului"”. În primul vers al celei din urmă, Donne afirmă că el "cântă despre progresul sufletului nemuritor". În „Filosofie de dormitor” (1795) a Marchizului de Sade, un personaj explică ideea ca o
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
(în greacă: "Μέγα Παλάτιον", în turcă: "Büyük Saray") - cunoscut și ca Sfântul Palat (în latină: "Sacrum Palatium", în greacă: "Ιερόν Παλάτιον") - a fost sediul împăraților bizantini și centrul administrativ al imperiului pentru mai mult de 800 de ani. Palatul era situat pe o colină lingă Hipodrom, în apropiere de Hagia Sophia, pe o suprafață de cca.
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
în cazul sauropozilor de mai târziu. Postura piciorului este neclară; aceasta fie era digitigradă ca în cazul prosauropodelor (doar degetele ating solul), sau semiplantigradă, ca în cazul sauropozilor ulteriori (atât degetele, cât și părți ale metatarsienelor iau contact cu solul). Sacrumul este făcut din patru vertebre sacrale fuzionate; sacrumul prosauropodelor poseda doar trei. Pelvisul este relativ primitiv, amintind de strămoșii săi, prosauropodele. Halluxul (primul deget de la picior), a arătat ca o gheară mare, care a fost turtită lateral, așa cum este și
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
este neclară; aceasta fie era digitigradă ca în cazul prosauropodelor (doar degetele ating solul), sau semiplantigradă, ca în cazul sauropozilor ulteriori (atât degetele, cât și părți ale metatarsienelor iau contact cu solul). Sacrumul este făcut din patru vertebre sacrale fuzionate; sacrumul prosauropodelor poseda doar trei. Pelvisul este relativ primitiv, amintind de strămoșii săi, prosauropodele. Halluxul (primul deget de la picior), a arătat ca o gheară mare, care a fost turtită lateral, așa cum este și la prosauropode. Cu toate acestea, ghearele de la al
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
unul dintre primii dinozauri găsiți în Zimbabwe. Scheletul (numărul de catalog fiind QG24), a fost descoperit la intemperiile dintr-o pantă de deal și a fost parțial erodat de expunerea la suprafață și de rădăcinile plantelor. Acesta include pelvisul și sacrumul, cea mai mare parte a membrului stâng inferior, un femur drept, și 12 vertebre anterioare ale cozii. Aceste resturi fac parte dintr-un singur individ, deoarece toate erau articulate (conectate împreună). În plus, s-au găsit mai multe oase dezarticulate
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
sub conducerea meșterului Samuel Krempels și a dulgherului Johannes Schneider. Inaugurarea oficială a lăcașului de cult a avut loc la 26 noiembrie 1786. Deasupra portalului de intrare în biserică se află următoarea inscripție în limba latină: ""DEO CREATORI REDEMTORI SANCTIFICATORI SACRUM JOSEPHO.II. AUGUSTO PRINCIPE ANNUENTE COETUS FIDELIUM HELVETICAE CONFESSIONIS POSUIT. MDCCLXXXVI."", în traducere aproximativă ar fi ""Lui Dumnezeu creatorul, mântuitorul și sanctificatorul, augustul principe Iosif al II-lea a înălțat (această biserică) pentru adunarea credincioșilor de confesiune helvetică. 1786."". Clădirea
Biserica reformată din Sibiu () [Corola-website/Science/323847_a_325176]
-
plumb în anul 1828 de către sculptorul vienez Procop. Pe soclul de piatră al bustului a fost așezată o placă de marmură roșie cu următoarea inscripție votivă în limba latină: ""FRANCISCO.I. AUGUSTO. A.D. III. SEPTEMBR. MDCCCXVII HUNC XYSTUM DEAMBULATIONE COLUSTRANTI SACRUM ESSE IUSERUNT PIETATIS MONUMENTUM CIVES CIBINIENSES MDCCCXXVIII"". Monumentul statuar a fost amplasat într-o nișă a zidului sudic de incintă a Cetății Sibiului, la mijlocul promenadei ce se întindea de la fostul Bastion al Cisnădiei la Turnul Gros. În fața monumentului a fost
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
de câte un sfinx bronzat. Bustul este așezat pe un soclu de piatră. Pe soclu se află o placă de marmură roșie cu următoarea inscripție votivă în limba română: ""FRANCISCO.I. AUGUSTO. A.D. III. SEPTEMBR. MDCCCXVII HUNC XYSTUM DEAMBULATIONE COLUSTRANTI SACRUM ESSE IUSERUNT PIETATIS MONUMENTUM CIVES CIBINIENSES MDCCCXVIII"". Placa de marmură cu inscripția votivă este flancată de două fascii romane. Sub ea este reprezentată în basorelief stema orașului Sibiu, de culoare aurie. Pe platforma rotundă din fața monumentului era amenajată o fântână
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
dinaintea Paștelui, Vinerea Patimilor, deoarece în această zi a pătimit și a fost răstignit Iisus Hristos, Vinerea Seacă, pentru că mulți români au obiceiul de a posti post negru. Este una dintre cele trei zile de sărbătoare religioasă creștină numite "Triduum Sacrum" din care face parte Joia Mare, și Sâmbăta Mare. După credința creștină, în această zi a avut loc moartea lui Isus care a fost răstignit și a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoșesc. Unii creștini țin
Vinerea Mare () [Corola-website/Science/322641_a_323970]
-
de a separa religia de stat a făcut din aceste festivități o perioadă de ciocnire culturală între stat și Biserică. În timp ce Biserica s-a concentrat asupra aspectelor religioase și eclesiastice ale botezului, cu sloganuri (în limba latină) cum ar fi "Sacrum Poloniae Millenium" (Mileniul Poloniei Sacre), Partidul Comunist Polonez au încadrat aceste festivități ca pe o aniversare seculară, politică de creare a statului polonez, cu sloganuri (în limba poloneză) cum ar fi "Tysiąclecie Państwa Polskiego" (o mie de ani ai statului
Creștinarea Poloniei () [Corola-website/Science/327754_a_329083]
-
arhitectură istorică" a arhitectului austriac Johann Bernhard Fischer von Erlach, au apărut primele desene realizate pornind de la studiile de pe teren. Această reconstrucție a fost reluată și de Daniele Farlati în ilustrațiile celui de-al doilea volum din opera sa "Illyricum Sacrum", din 1753. În iulie 1757, a sosit la Split arhitectul scoțian , care și-a continuat în Dalmația călătoria sa începută în Italia, în compania pictorului francez Charles-Louis Clérisseau. Obiectivul său declarat era de a realiza o colecție de desene cu
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]