229 matches
-
clipa următoare! Nimic nu e mai rău decât capriciile unui nebun! Aruncând o privire spre camera unde se afla Nobunaga, Shibata Katsuie spuse: — Probabil de-asta i-a venit de hac vulpoiului ăluia bătrân de Saito Dosan. — Poate, Încuviință Sado. — Sado... Mimasaka avea o expresie cruntă. Privind În jur, coborî glasul și zise: N-ar fi mai bine s-o facem acum? Ce vrei să spui? — A venit cu numai cinci-șase Însoțitori, așa că nu ți se pare o ocazie, cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu ți se pare o ocazie, cum s-ar spune, trimisă de zei? — Să-l ucidem? — Exact. În timp ce mănâncă, strecurăm câțiva luptători buni, iar când eu ies să-l servesc, dau semnalul și-l omorâm. Și dacă nu reușim? Întrebă Sado. — Cum să nu reușim? Plasăm oameni În grădină și pe coridoare. S-ar putea să suferim câteva pierderi, dar, dacă-l atacăm cu toate forțele... — Ce părere ai, Sado? Întrebă Mimasaka, neliniștit. Hayashi Sado Își ținea ochii drept În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
servesc, dau semnalul și-l omorâm. Și dacă nu reușim? Întrebă Sado. — Cum să nu reușim? Plasăm oameni În grădină și pe coridoare. S-ar putea să suferim câteva pierderi, dar, dacă-l atacăm cu toate forțele... — Ce părere ai, Sado? Întrebă Mimasaka, neliniștit. Hayashi Sado Își ținea ochii drept În jos, sub privirile intense ale lui Katsuie și Mimasaka. — Ei. S-ar putea ca asta să fie ocazia pe care o așteptam. — Atunci, ne-am Înțeles? Privindu-se unul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
omorâm. Și dacă nu reușim? Întrebă Sado. — Cum să nu reușim? Plasăm oameni În grădină și pe coridoare. S-ar putea să suferim câteva pierderi, dar, dacă-l atacăm cu toate forțele... — Ce părere ai, Sado? Întrebă Mimasaka, neliniștit. Hayashi Sado Își ținea ochii drept În jos, sub privirile intense ale lui Katsuie și Mimasaka. — Ei. S-ar putea ca asta să fie ocazia pe care o așteptam. — Atunci, ne-am Înțeles? Privindu-se unul pe altul În ochi, cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ar putea să vă fi jignit. — Ha, ha, ha, ha! Te iert. Ridică-te. Nu, stai, stai. Mi s-au dezlegat șireturile ciorapilor de piele. Katsuie, dacă tot ești trântit acolo, vrei, te rog, să mi le legi? — Firește, stăpâne. — Sado. — Stăpâne? — Te-am deranjat, nu-i așa? Nici pomeneală, stăpâne. Nu numai eu pot pica pe neașteptate, ci și vizitatorii din provinciile inamice. Fii În alertă, tu răspunzi! — Stau de gardă necontenit, de dimineața până seara. — Bine. Mă bucur să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
numai de mine. Dacă faci o greșeală, Își vor pierde capetele și acești oameni. Katsuie, ai terminat? — Le-am legat, stăpâne. — Mulțumesc. Nobunaga se Îndepărtă de cei trei, Încă Îngenuncheați, merse ocolit din coridorul central până la intrare și plecă. Katsuie, Sado și Mimasaka se uitară unii la alții, palizi, năuciți. Dar, când Își reveniră, o luară la fugă ca nebunii după Nobunaga și, Încă o dată, se aruncară la pământ, lângă ieșire. Însă Nobunaga nu se mai vedea. Se auzea doar ropotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cincizeci de călăreți, urmați de patru sau cinci sute de pedeștri, care transformau ceața Într-o umbră Întunecată. Oamenii de la Nazuka luptaseră cu Îndîrjire. Nobunaga, singur, se repezi În rândurile dușmane. — Cine Îndrăznește să ridice mâna Împotriva mea? Aici sunt, Sado, Mimasaka, Katsuie! Câți oameni aveți? De ce v-ați ridicat Împotriva mea? Ieșiți și luptați, de la om la om! Tunetul glasului său mânios potoli strigătele de război ale rebelilor. — Trădătorilor! Am venit să vă pedepsesc! Și fuga este tot o lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Nobuyuki se cutremură. Katsuie, generalul Învins al forțelor rebele, spuse: — Cel mai bine ar fi să renunț la cele lumești. Se rase În cap, Își scoase armura și Îmbrăcă veșminte de preot buddhist. A doua zi, În compania lui Hayashi Sado, a lui Nobuyuki și a mamei acestuia, plecă la Kiyosu să ceară iertare pentru crimele sale. Scuzele mamei lui Nobunaga fură deosebit de eficiente. Pregătită de Sado și Katsuie, femeia Îl imploră să-i cruțe pe cei trei. Contrar așteptărilor, Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
armura și Îmbrăcă veșminte de preot buddhist. A doua zi, În compania lui Hayashi Sado, a lui Nobuyuki și a mamei acestuia, plecă la Kiyosu să ceară iertare pentru crimele sale. Scuzele mamei lui Nobunaga fură deosebit de eficiente. Pregătită de Sado și Katsuie, femeia Îl imploră să-i cruțe pe cei trei. Contrar așteptărilor, Nobunaga nu era supărat. — Îi iert, Îi spuse el scurt mamei sale și, Întorcându-se spre Katsuie, pe care Îl trecuseră apele, continuă. De ce te-ai ras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
era supărat. — Îi iert, Îi spuse el scurt mamei sale și, Întorcându-se spre Katsuie, pe care Îl trecuseră apele, continuă. De ce te-ai ras În cap, preotule? Ce năuc nenorocit ești! Zâmbi forțat, apoi i se adresă lui Hayashi Sado: — Și tu. Nu se cade, la vârsta ta. După moartea lui Hirate Nakatsukasa, nădăjduiam ca tu să-mi fii mâna dreaptă. Regret că am pricinuit moartea lui Nakatsukasa. Ochii i se umplură de lacrimi și tăcu un moment. — Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mai multă pătrundere. Și mă veți servi, cu tot devotamentul. Altminteri, nu are nici un rost să mai fiți războinici. Cum se cuvine, ca un samurai să slujească unui singur stăpân sau să fie un ronin fără stăpîn? Ochii lui Hayashi Sado se deschiseră. Îl vedea pe Nobunaga așa cum era În realitate și, În sfârșit, Îi Înțelegea geniul Înnăscut. Jură cu tărie credință și se retrase fără să mai ridice capul. Dar se părea că propriul frate al lui Nobunaga nu Înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
deloc amenințător. — Spiritul marțial al oamenilor din Owari s-a schimbat complet, față de cum era cu câțiva ani În urmă. Cine sunt vasalii lui credincioși? Întrebă Ieyasu. — Hirate Nakatsukasa a murit, dar are câțiva oameni capabili ca Shibata Katsuie, Hayashi Sado, Ikeda Shonyu, Sakuma Daigaku și Mori Yoshinari. Foarte recent, i s-a alăturat un om extraordinar, cu numele de Kinoshita Tokichiro. E de rang umil dar, din cine știe ce motiv, numele lui se aude mereu de pe buzele orășenilor. — Ce părere au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
moartea glorioasă În luptă e singura cale a samuraiului. N-ar fi bine să vă mai gândiți? Eu unul, chiar dacă voi fi numit laș, susțin că ar mai fi loc pentru deliberări, fără alt scop decât salvarea clanului. Era Hayashi Sado, omul cel mai vechi În serviciu dintre toți. Împreună cu Hirate Nakatsukasa, care Îl mustrase pe Nobunaga prin sinuciderea sa, era unul din cei trei vasali superiori cărora Nobuhide, pe moarte, le ordonase să aibă grijă de Nobunaga. Și era singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
un kimono subțire de cânepă și, Încălțând o pereche de sandale, ieși pe poarta grădinii. Tocmai atunci, un tânăr mesager Îl salută și-i Înmână o convocare oficială. Tokichiro reveni grăbit, se schimbă repede și porni spre reședința lui Hayashi Sado. Sado Îi dădu ordinele personal: Să fii la reședința fermierului Doke Seijuro, pe drumul de miază noapte de lângă Kiyosu, până la Ora Iepurelui. Atâta tot. Nobunaga se deplasa incognito Într-o provincie Îndepărtată, iar Tokichiro era unul dintre Însoțitorii lui. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
kimono subțire de cânepă și, Încălțând o pereche de sandale, ieși pe poarta grădinii. Tocmai atunci, un tânăr mesager Îl salută și-i Înmână o convocare oficială. Tokichiro reveni grăbit, se schimbă repede și porni spre reședința lui Hayashi Sado. Sado Îi dădu ordinele personal: Să fii la reședința fermierului Doke Seijuro, pe drumul de miază noapte de lângă Kiyosu, până la Ora Iepurelui. Atâta tot. Nobunaga se deplasa incognito Într-o provincie Îndepărtată, iar Tokichiro era unul dintre Însoțitorii lui. Când stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu o suită mică. Așteaptă să sosească toți Însoțitorii. Probabil merge Într-o provincie Îndepărtată, dar mă Întreb dacă știe cineva Încotro ne Îndreptăm de fapt. — N-am aflat prea mult, dar când am fost chemat la reședința lui Hayashi Sado, am auzit vorbindu-se ceva despre capitală. — Despre capitală? Înghiți cineva un nod. Nimic nu putea fi mai periculos, iar Nobunaga trebuia să aibă În minte un plan secret, dacă se ducea acolo. Neobservat de ceilalți, Tokichiro dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
alt exemplu al urzelilor câinelui ăluia turbat de stăpân! — Stăpânește-te! Pe cine faci câine turbat? — Pe Seniorul Nobunaga, unul și același care-l numește Încontinuu pe stăpânul nostru „Cap de Kumquat“ În fața celorlalți. Uitați-vă la oameni ca Hayashi Sado sau Sakuma Nobumori și fiul lui. Ani de zile l-au ajutat pe Nobunaga să ajungă mare cum e azi. Iar apoi, aproape imediat după ce fuseseră răsplătiți cu ranguri și castele, au fost arestați pentru te miri ce greșeală neînsemnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ziua! acum în tihna aș fi fost, Nici nu as fi simțit înțepăturile dorinței, nici dorurile de-a trăi, Căci viața dragă-i e lui Los nenorocitul; înaripatele lui chinuri 205 Primit-au glas ce strígă rîvnitor, să poată ca să sada noaptea pe stîncile puștii Și pliscurile să-și ascută și să adulmece văzduhul, si revărsarea zorilor să o privească Și să țipe pîn' ce, simțind mirosurile sîngelui, isi întind áripile ciolănoase Și străpung vînturile aidoma unor săgeți trase de cete
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
voce, un gest al lui, care știa cîte degete să dea la o audiență, cîte să le ridice la chipiu în răspunsul la un salut, cui și în ce împrejurare să-i facă neasemuita cinste de a-l pofti să sada, atunci, cînd, de obicei, el stă însuși în picioare, sprijinind doar, în anii de bătrîneța, pe un scaun genunchiul sau obosit". Evocă, apoi, evident elogiativ, mișcarea din martie 1906 pentru apărarea limbii române (în care el a fost vioară întîia
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
Sade complex, cu două fețe, deopotrivă autorul volumelor de teatru, nuvele, al unui roman filosofic, dar și al scrierilor obscene pe care nu le-a semnat niciodată, un înger-demon "luminat" de o fantezie malefică, devorat de propriile obsesii și fantasme. Sade, ca și Petrarca, s-a recules la mormîntul lui Virgilius aflat într-o grotă numită Posillipo, nu departe de Vezuviu (aici se petrece acțiunea). Petrarca a plantat aici un laur, crescut pe peretele grotei-scenă. Studiind biografia scrisă de Maurice Lever
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
a răspuns că poștalionul e, aici, inutil. Are nevoie de o căruță (transcris de Kunisch "karuzze"). Urmează descrierea căruței: "Căruță este un foarte mic car cu loitre, atît de încăpător încît să intre în el doar vizitiul și călătorul care sade, printre bagajele sale, pe paiele împrăștiate pe jos și care, observă mucalit italianul, trebuie să se lase strîns legat căci drumurile șunt abominabile". A fost găsită o trăsura. Și i s-a spus că șase căi sînt prea puțini, închiriindu
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
pentru mult discutatele Flori de mucigai. Dacă la sfârșitul secolului al XIX-lea „incidentele” de acest gen sunt mai puțin numeroase, scriitorii moderni care își permit astfel de „nebunii” sunt mult mai numeroși. Ei l-au citit pe Marchizul de Sade cu ale sale Crime ale iubirii, i-au dat dreptate lui Flaubert în procesul în care acesta a fost acuzat de atentat la bunele moravuri pentru Madame Bovary, îl iubesc pe Baudelaire cel amorezat de o prostituată cu pielea neagră
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
sabie, în care, după trei victorii, s-a calificat în semifinale. În penultima fază a competiției, reprezentanta României s-a întâlnit cu americana Mariel Zagunis, fiind învinsă cu 15-10. A urmat meciul pentru locurile 3-4, în care o altă americană, Sada Jacobson, a întrecut-o cu 15-7 pe Cătălina Gheorghițoaia și a intrat în posesia medaliei de bronz. Românca Ana Maria Brânză și-a încheiat evoluția la J.O. în optimile de finală ale concursului de spadă individual. Venită la întrecerile
Agenda2004-34-04-Sport () [Corola-journal/Journalistic/282797_a_284126]
-
Dumitru Avakian Fără a avea pretenția de a emite gânduri de specială adâncime, rândurile de față doresc a consemna starea de spirit prilejuita de acest sezon estival pe parcursul căruia - așa cum îi sade bine intelectualului obișnuit și nu numai - demersul profesional se însoțește cu hoinăreala turistului avid de a cunoaște, de a recunoaște vestigiile de cultură mai noi și mai vechi ale continentului nostru. Greu îmi voi putea exprimă recunoștință în legătură cu realizarea acestui
Periplu european by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17649_a_18974]
-
încolo unei bătrâne îi șlefueisc unghiile de fostă cântăreață la operă și zice că a stat la cafele cu picasso în timp ce două uriașe poloneze una cu coc candelabru și râs de ghepard ce din ochi oua peisaje din marchizul de sade aialalată deplin aurie cu sâni strugurii cădelnița deasupra cearșafurilor în aburi de călcător și mă calcula din priviri în uriașa bucătărie a hotelului scandic unde între bucate mai trăgeam câte un skanderbeg cu colegii persani arabi indieni de-i ziceam
Sângele îngerilor by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/15068_a_16393]