382 matches
-
în câteva zile. III. În cazul encefalopatiei hipertensive tratamentul etiologic este tratamentul crizei hipertensive cu revenirea progresivă, dar destul de rapid, la valori normale ale tensiunii arteriale. IV. În hipertensiunea intracraniană de tip vascular prin tromboze venoase cerebrale, tromboză de sinus sagital superior etc. se pot folosi substanțe antitrombotice și anticoagulante. V. În stroke-ul ischemic determinat de ocluzia sau stenoza vaselor cerebrale mari se pot folosi substanțe cu acțiune fibrinolitică: tromboliza intravenoasă, enzime ce degradează fibrinogenul etc. Ocluzia trombotică de arteră sylviană
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
iar în dreptul uretrei este mai reliefată; porțiunea superioară coloana anterioară se bifurcă, delimitând împreună cu un pliu transversal, triunghiul lui Pawlick; coloana posterioară este dispusă median, de-alungul peretelui posterior, iar cele două coloane verticale nu sunt dispuse strict în același plan sagital, astfel că nu se suprapun; plicile vaginale transversale sunt situate de o parte și de alta a coloanelor longitudinale. în general plicile vaginale sunt mai dezvoltate în copilărie, mai puțin evidente la femeia adultă nulipară și aproape șterse la multipară
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
În varietățile de poziție posterioară se poate produce rotația craniului pe sacru și degajarea în occipito-sacrată (OS). În acest caz craniul apare la vulvă cu fontanela mare, iar fruntea ia punct de sprijin sub simfiză; prin flectarea continuă apare sutura sagitală, apoi occiputul, după degajarea căruia, prin deflectare, se degajează fruntea, nasul și bărbia. În degajarea craniului în OS, expulzia trebuie dirijată în așa fel încât deflexiunea să nu înceapă înainte ca subocciputul să fie bine fixat la comisura posterioară a
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
abdomenului și se extinde la stânga liniei mediane În pătratul superior stâng ocupând loja hepatică. Are o greutate de aproximativ 2400g la omul viu, din care aproximativ 1000 ml de sânge. Diametrul frontal al ficatului este de aproximativ 30 cm, diametrul sagital de 20 cm, iar diametrul vertical este de 8-10 cm la dreapta și de 3-4 cm la stânga. Consistența ficatului este moale,fiind un organ care se rupe ușor dar care din nefericire nu se suturează la fel de ușor. Ficatul este caracterizat
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
și prelucrarea metodică a celeilalte, folosind procedee motrice adecvate. Acțiunea de corectate începe cu curbura dorsală, întrucât repercusiunile asupra funcțiilor organismului sunt mult mai grave. CIFOSCOLIOZĂ (fr. cypho-scoliose; engl. kyphoscoliosis) - Curbarea anormală a coloanei vertebrale în două planuri (frontal și sagital) (fig. 8). În plan sagital este cifoza, iar în plan frontal este scolioza. Această deviere a coloanei vertebrale se poate instala în perioada copilăriei, fără un motiv aparent, fiind de fapt cifoscolioza ideopatică, sau poate apărea ca urmare a afectării
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
folosind procedee motrice adecvate. Acțiunea de corectate începe cu curbura dorsală, întrucât repercusiunile asupra funcțiilor organismului sunt mult mai grave. CIFOSCOLIOZĂ (fr. cypho-scoliose; engl. kyphoscoliosis) - Curbarea anormală a coloanei vertebrale în două planuri (frontal și sagital) (fig. 8). În plan sagital este cifoza, iar în plan frontal este scolioza. Această deviere a coloanei vertebrale se poate instala în perioada copilăriei, fără un motiv aparent, fiind de fapt cifoscolioza ideopatică, sau poate apărea ca urmare a afectării vertebrelor sau a mușchilor. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mușchilor. Se recomandă ca în această situație copilul să folosească un corset special, pentru a limita amploarea deformării, în cazul în care aceasta este moderată. CIFOZĂ (< fr. cyphose, cf. gr. kyphosis - curbură; engl. kyphosis) - Accentuarea curburii coloanei vertebrale în plan sagital. Tulburarea este asociată și cu înclinarea capului și a gâtului spre înainte, cât și prin accentuarea curburii lombare (fig. 9). Cifozele pot fi: a) spontan reductibile - atitudini cifotice ce pot fi corectate și hipercorectate prin contracții musculare voluntare; b) spontan
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
În plan frontal, coloana vertebrală este rectilinie, în timp ce pe verticală linia sa de simetrie este dată de platforma sacrată, care o menține în echilibru în plan frontal. Sacrumul, prin modificarea poziției sale în plan antero-posterior, poate influența echilibrul în plan sagital. Referitor la atitudinea coloanei vertebrale, privită în plan sagital, pot fi evidențiate următoarele tipuri: 1) spate normal; 2) spate rotund; 3) spate plan; 4) spate lordotic. Planul recuperator trebuie structurat pe etape, în funcție de scopul urmărit și de gravitatea deficienței. Intervenția
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
verticală linia sa de simetrie este dată de platforma sacrată, care o menține în echilibru în plan frontal. Sacrumul, prin modificarea poziției sale în plan antero-posterior, poate influența echilibrul în plan sagital. Referitor la atitudinea coloanei vertebrale, privită în plan sagital, pot fi evidențiate următoarele tipuri: 1) spate normal; 2) spate rotund; 3) spate plan; 4) spate lordotic. Planul recuperator trebuie structurat pe etape, în funcție de scopul urmărit și de gravitatea deficienței. Intervenția kinetoterapeutului trebuie să se materializeze prin: a) stabilirea tipului
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
debutează (lent sau brusc), intensitatea și vechimea ei, modul în care a evoluat (continuu sau discontinuu). În examenul clinic se aplică metodologia clasică, inspecția și palparea: la inspecția statică se urmărește dacă există un dezechilibru în sens frontal (scolioza) sau sagital (hipercifoza sau spate plan), precum și starea musculaturii vertebrale. La inspecția dinamică - subiectul în poziția așezat - se va urmări: suplețea sau contractura în mișcările de flexie și extensie și mai ales în înclinările laterale și în mișcările de rotație. Se va
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
absenței unui antigen ereditar pe suprafața eritrocitelor (celulele roșii ale sângelui). Sunt mai multe sisteme sanguine, cel mai important fiind sistemul ABO. H HALLUX (< lat., fr. hallux, var. haluce) - Degetul mare de la picior. HALLUX FLEXUS (latinism) - Devierea halucelui în plan sagital, acesta fiind în permanență într-o stare de flexie (fig. 32). HALLUX VALGUS (latinism) - Deviația în abducție însoțită de rotirea degetului mare de la picior în așa fel încât fața lui dorsală privește supero-intern. Ca factori favorizanți pot fi: primul metatarsian
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
spălat, îmbrăcat, luatul mesei etc.) și rutinele care sunt ordini spațiale (parcursuri, itinerarii) (Larousse, 2006). S SACRALIZARE (de la sacraliza < fr. sacraliser) - Anomalie care constă în fuziunea totală sau parțială a celei de-a cincea vertebră lombară cu prima vertebră sacrală. SAGITAL (< fr. sagittal, cf. lat. sagittalis - în formă de săgeată) - Orientarea în plan antero-posterior, vertical, pe linia mediană a corpului, delimitând partea dreaptă și partea stângă. Acest plan poartă numele de mediosagital (Baciu, 1981a). SCALA OZERETZKI - Stabilește gradul de dezvoltare normală
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
numai în perioada de creștere osoasă. Kinetoterapia are un rol deosebit în corectarea acestor diformități. Din punct de vedere tehnic - după N. Robănescu (2001) -, trebuie urmărite trei obiective importante: a) asuplizarea coloanei vertebrale, ce trebuie urmărită în plan frontal și sagital și evaluarea gradului de derotare a corpurilor vertebrale. În acest sens, se acționează prin: masaj, kineziterapie analitică, elongații vertebrale, mobilizarea elementelor gibozității. Cu bune rezultate poate fi utilizată kinetoterapia pasivă, dar și cea activă; b) întărirea musculaturii, cu preponderență a
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
articulațiilor șoldului, genunchiului și gleznei în timpul mersului, funcție de procentul aferent fazelor de sprijin al piciorului pe sol și de balans, este reprezentată în graficele din figura 2.21. În această situație, amplitudinile articulare ale șoldului sunt: pentru mișcarea în plan sagital, 40°; pentru mișcarea în plan frontal, 12°; pentru mișcarea în plan transversal, 13°. La fel ca pentru mers, în literatura de specialitate sunt furnizate valorile unghiurilor mișcărilor articulare și pentru alte activități ale aparatului locomotor, ca, de exemplu, alergarea, săritura
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
ca, de exemplu, alergarea, săritura, urcatul pe scări etc. Mișcări ale membrului inferior Mișcările posibile ale membrului inferior pot fi, în raport cu planul anatomic în care este dispus axul lor de mișcare, următoarele: în plan frontal - flexia și extensia; în plan sagital - abducția și adducția; în mai multe planuri - circumducția; în axul lung al segmentului - rotațiile. În mod obișnuit, sistemul de referință mobil își are originea în centrul de greutate al corpului, deplasându-se odată cu mișcarea corpului. În figura 2.22 este
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
plan posterior. Din acestă cauză se preferă termenul de flexie dorsală sau dorsiflexie în loc de flexia labei piciorului și termenul de flexie plantară în loc de extensia labei piciorului, așa cum se observă și în figura 2.24. Mișcările care au axa în planul sagital sunt abducția și adducția, în funcție de mișcarea pe care segmentul o execută în raport cu planul sagital, respectiv dacă se apropie sau se depărtează de acesta; aceste mișcări sunt reprezentate în figura 2.25. În particular, pentru picior, mișcarea de ducere a labei
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
flexia labei piciorului și termenul de flexie plantară în loc de extensia labei piciorului, așa cum se observă și în figura 2.24. Mișcările care au axa în planul sagital sunt abducția și adducția, în funcție de mișcarea pe care segmentul o execută în raport cu planul sagital, respectiv dacă se apropie sau se depărtează de acesta; aceste mișcări sunt reprezentate în figura 2.25. În particular, pentru picior, mișcarea de ducere a labei piciorului înăuntru, față de planul mediosagital, poartă denumirea de adducție, iar cea prin care piciorul
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
1980). Acest model este compus din șase elemente: 2 membre inferioare, cu câte două părți fiecare, bazinul și bustul, acestea din urmă două fiind modelate printr-o masă concentrată. Bustul are două grade de libertate putându-se mișca în plan sagital și frontal. S-au efectuat simplificări luând în calcul un mers special: gambele totdeauna paralele, extremitatea distală a gambei din urmă fiind în contact cu solul. Astfel a fost evitată faza dublului sprijin utilizând schimbarea suportului de la un picior la
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
trebuie determinate coordonatele punctelor A, B, C, D, E, P și H, definite anterior. În acest scop, se consideră un sistem triortogonal de axe de referință, cu originea în articulația sferică, cu axele z în plan vertical, x în plan sagital și y în plan frontal, așa cum se observă în figura 3.7. Pentru a determina coordonatele punctelor A, B, D și P se consideră mai întâi un sistem triortogonal de axe rotit în jurul axei Oy cu unghiul , reprezentat în figura
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
reperului . Mai întâi se consideră un reper obținut prin rotirea reperului în jurul axei Oy cu unghiul , așa cum se observă în figura 3.9. Punctele E, C și H se găsesc pe gambă și datorită poziției variabile a gambei în planele sagital și frontal, poziția acestor puncte se determină în urma considerării a două rotații succesive, în planul sagital, cu unghiul θ, corespunzătoare mișcării de flexie - extensie și respectiv în planul frontal, cu unghiul φ, corespunzătoare mișcării de abducție - adducție. Matricea cosinusurilor directoare
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
așa cum se observă în figura 3.9. Punctele E, C și H se găsesc pe gambă și datorită poziției variabile a gambei în planele sagital și frontal, poziția acestor puncte se determină în urma considerării a două rotații succesive, în planul sagital, cu unghiul θ, corespunzătoare mișcării de flexie - extensie și respectiv în planul frontal, cu unghiul φ, corespunzătoare mișcării de abducție - adducție. Matricea cosinusurilor directoare este de forma: . (3.18) Din poziția dată în figura 3.9, sistemul de axe se
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
3, considerate pentru trei subiecți umani. Valorile forțelor de frecare Ffx și Ffy au fost evaluate, conform literaturii de specialitate [98], ca fiind un anumit procent din valoarea componentei verticale N, respectiv de aproximativ 20% pentru componenta Ffx, din planul sagital și 5% pentru componenta Ffy, din planul frontal. Rezultatele numerice arată că forța cea mai mare se obține în tendonul lui Achile. Valorile teoretice calculate constituie limitele critice ale forțelor ligamentare și din tendonul lui Achile, începând de la care pot
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
menținerea segmentelor osoase în același ax, însemnând că oasele vor fi fixate în același aliniament pe timpul duratei tracțiunii și că rachisul nu va fi nici în flexiune nici în extensie, fie că este vorba de planul frontal fie de planul sagital. Această manevră este aplicată progresiv, cu multă precauție și este esențial să nu se modifice axul, chiar și cu câțiva milimetri. Apariția oricărei dureri impune oprirea acestei tehnici. Întinderea în ax Efecte Indicații Ușurează și deblochează o presiune inter articulară
[Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
vertebrale de partea flexiunii laterale. Mișcarea vertebrală de extensie + flexiunea laterală în partea opusă blocajului + rotația pe aceeași parte ajută la corectarea blocajului vertebral în flexiune cu rotația segmentelor vertebrale de partea opusă flexiunii laterale. Important: flexiunea vertebrală în plan sagital este identică pentru vertebrele lombare și cervicale, și inversată pentru vertebrele dorsale. Altfel spus, mișcarea de flexiune dorsală corespunde mișcării de extensie cervicală sau lombară, iar mișcarea de extensie dorsală corespunde mișcării de flexiune cervicală sau lombară. Întinderea în ax
[Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
56. Extensie lombară p. 243 Foto 57. Flexiune dorsală p. 243 Foto 58. Extensie dorsală p. 243 A treia acțiune: flexiune laterală. Această manevră constă într-o flexiune laterală a coloanei rahidiene lombare și dorsale, în plan frontal, respectând planul sagital, pacientul fiind așezat în poziția șezut. Această acțiune cuprinde șase flexiuni laterale efectuate alternativ, una la dreapta, una la stânga. Foto 59. Flexiune laterală vertebrală la stânga p. 244 Foto 60. Flexiune laterală vertebrală la dreapta p. 244 A patra acțiune: torsiune
[Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]