KorAP: Find »[drukola/base=sake & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...26 >

633 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574

spună glume. Maiștrii, însă, continuau să-l privească pe Tokichiro cu răceală. — Hm! Deștept băiatul, dar e străveziu. Iar acest lucru îi făcea să fie și mai ostili. Având pe fețe expresii care puneau la îndoială cuviința de a bea sake la locul de muncă, nu se atingeau de cești. — Maiștri! Ce-i cu voi? se ridică Tokichiro, cu ceașca în mână, pentru a se așeza printre mutrele lor mohorâte. N-ați băut nici o picătură. Poate vă gândiți că maiștrii au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Maistrul primi ceașca în ambele mâini și făcu o plecăciune din tot sufletul. Dar nu bău. — Ascultați! Toată lumea! strigă el, sărind dintr-o dată în picioare și ridicând ceașca sus. Vom face întocmai cum spune Domnul Kinoshita. După un rând de sake, ne întoarcem la lucru. Ar trebui să ne fie rușine și e o minune că nu ne-a pedepsit cerul. Zadarnic m-am îndopat cu orez până acum, dar de azi încolo voi încerca să mă achit. Voi încerca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
încerca să fiu de real folos. M-am hotărât. Voi, ceilalți, ce ziceți? De cum termină, ceilalți se ridicară dintr-o dată. — Să mergem! Vom reuși! strigară cu toții. — O, vă mulțumesc! ridică și Tokichiro ceașca. Ei bine, voi pune la păstrare acest sake timp de trei zile. Când terminăm lucrul, îl vom bea după pofta inimii! De asemenea, nu știu câți bani a spus Yamabuchi Ukon că vă dă, dar după ce sfârșim treaba, vă voi răsplăti cât mă țin puterile. N-avem nevoie de așa ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
înserării. În niștele de pe coridoare erau aprinde lampioane, întinzându-se cât vedeai cu ochii. Femei atât de frumoase încât ar fi putut să fie luate drept doamne de la curte treceau pe-alături, ținând în brațe koto sau ducând ploști cu sake. — Cine-i acolo, în grădină? ridică Imagawa Yoshimoto un evantai de forma unei frunze de ginkgo în dreptul chipului său cam înroșit. Trecuse peste podul roșu în formă de semilună al grădinii. Până și pajii care-l însoțeau purtau spade și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
am înțeles, Ujizane? — Da. — De ce arăți așa de nemulțumit? — Nu-s nemulțumit de nimic. — Ei, atunci, pleacă de-aici. Nu sunt vremuri în care să creștem păsări. — Bine, dar... Ce voiai să spui? — Sunt cumva vremuri în care să bem sake cu fetele din Kyoto și să dansăm toată după-amiaza, bătând toba? Mai ține-ți gura, știe-tot! Dar ai... — Liniște! îl întrerupse Yoshimoto, aruncând în el cu evantaiul. În loc să-ți critici tatăl, ai face bine să-ți cunoști locul. Cum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
erau înroșite de soarele zorilor, iar un stol de ciori croncăneau zgomotos. — Ciorile sacre! Samuraii din jurul lui Nobunaga priviră odată cu el. Între timp, preotul, de asemenea în armură completă, urcase în sanctuar. Nobunaga se așeză pe un preș. Preotul aduse sake pe un mic suport de lemn și îl servi într-o ceașcă de lut nesmălțuită. Nobunaga goli ceașca, bătu sonor din palme și rosti rugăciunea către zei. Oamenii săi își plecară capetele, rugându-se cu ochii închiși, pentru ca inimile să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
să mănânce și să se odihnească. Un aghiotant ieși să transmită ordinele. În îngrăditură, generalii, pajii și bucătarii mergeau care-ncotro, dar atmosfera era calmă. Din când în când, reprezentanți ai altarelor, templelor și satelor din vecinătate veneau să aducă sake și delicatese locale. Yoshimoto îi studie de la distanță și hotărî: — Îi vom răsplăti la întoarcera din capitală. După ce localnicii plecară, Yoshimoto comandă sake și se făcu comod pe blana de leopard. Comandanții din afara perdelelor se prezentară pe rând, felicitându-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
era calmă. Din când în când, reprezentanți ai altarelor, templelor și satelor din vecinătate veneau să aducă sake și delicatese locale. Yoshimoto îi studie de la distanță și hotărî: — Îi vom răsplăti la întoarcera din capitală. După ce localnicii plecară, Yoshimoto comandă sake și se făcu comod pe blana de leopard. Comandanții din afara perdelelor se prezentară pe rând, felicitându-l pentru victoria de la Narumi, care urmase capturării fortărețelor Marune și Washizu. — Probabil toți sunteți nemulțumiți de slaba rezistență pe care am întâmpinat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
pentru victoria de la Narumi, care urmase capturării fortărețelor Marune și Washizu. — Probabil toți sunteți nemulțumiți de slaba rezistență pe care am întâmpinat-o până acum, spuse Yoshimoto cu o expresie jucăușă, în timp ce le oferea tuturor ajutoarelor și vasalilor cești de sake. Devenea din ce în ce mai expansiv. — Puterea Domniei Voastre ne-a adus în această situație fericită. Dar, cum spunea Domnia Voastră, dacă mai continuăm așa, fără un inamic cu care să luptăm, soldații se vor plânge că toată instrucția și disciplina au fost pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
voi va avea partea lui de fapte îndrăznețe. — Ei bine, atunci Domnia Voastră poate rămâne la Kiyosu două, trei zile, și va putea savura atât admirarea lunii, cât și distracțiile. La un moment dat, soarele dispăru în nori dar, cu atâta sake, nimeni nu observă că se întunecase. În timp ce o rafală de vânt ridica marginea perdelei, începu să plouă cu stropi mari, iar în depărtare bubuiau tunete intermitente. Însă Yoshimoto și generalii lui stăteau de vorbă și râdeau, discutând cine avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
dintre aceste produse locale din Owari va bucura ochiul unei persoane din capitală. Și, prezentându-i lui Yoshiteru o listă de daruri, dădu să se retragă. — Poate îmi faci cinstea de a rămâne la cină, îl invită Yoshiteru. Se servi sake. Sala de banchet avea vedere spre o grădină elegantă. În penumbra serii, culoarea hortensiilor și roua de pe mușchiul umed scânteiau la lumina lampioanelor. Caracterul lui Nobunaga era lipsit de formalisme stricte, indiferent în ce companie și situație se afla. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
În penumbra serii, culoarea hortensiilor și roua de pe mușchiul umed scânteiau la lumina lampioanelor. Caracterul lui Nobunaga era lipsit de formalisme stricte, indiferent în ce companie și situație se afla. Se comportă fără rezerve când fură aduse respectuos ploștile cu sake și când se servi masa, cu maniere pedant de tradiționale. Yoshiteru își privi oaspetele ca și cum pofta lui de mâncare ar fi fost cea mai mare minunțătie. Deși sătul de lux și formalisme, considera o chestiune de mândrie ca fiecare fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
oricăror decorațiuni avea o ciudată calitate de împrospătare. Rogojini de papură împletite în eclise fuseseră întinse pe jos. În fundul camerei fusese înălțat un altar al zeilor creațiunii, Izanagi și Izanami, în fața căruia fuseseră puse drept ofrande plăcinte de orez și sake, o lumânare și o ramură de copac sfânt. Așezându-se acolo, Tokichiro simți că înțepenea. „Din astă noapte începând...” Ceremonia avea să-l lege de răspunderile unui soț, de o viață nouă și de soarta socrilor lui. Toate acestea îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
ploști ținute de un băiețel și o fetiță. — Fie această relație fericită și de veșnică durată. Fie să vă fiți credincioși timp de o sută de mii de toamne, le spuse bătrâna mirelui și miresei. Tokichiro ridică ceașca, primi puțin sake și bău. Servitoarea se întoarse spre Nene. La rândul ei, mireasa depuse jurământul, printr-o sorbitură din ceașcă. Tokichiro simțea un val de sânge năvălindu-i în cap și un bubuit în piept, dar Nene arăta remarcabil de calmă. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
copleșiți. Dar mirele, entuziasmat, îi primi cu bucurie. — Cum? Și voi? exclamă el, salutând oameni pe care nu-i mai văzuse de mult timp, după care îi spuse soției sale îmbrăcate în alb: Nene, repede, adu ceva de mâncare. Și sake. Mult sake. — Imediat. Nene părea să se fi așteptat la acea vizită. Ca soție a lui Tokichiro, știa că n-ar fi trebuit să se mire de asemenea lucruri. Accepta situația fără să se plângă. Își scoase kimonoul alb ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
mirele, entuziasmat, îi primi cu bucurie. — Cum? Și voi? exclamă el, salutând oameni pe care nu-i mai văzuse de mult timp, după care îi spuse soției sale îmbrăcate în alb: Nene, repede, adu ceva de mâncare. Și sake. Mult sake. — Imediat. Nene părea să se fi așteptat la acea vizită. Ca soție a lui Tokichiro, știa că n-ar fi trebuit să se mire de asemenea lucruri. Accepta situația fără să se plângă. Își scoase kimonoul alb ca zăpada și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
fără să se plângă. Își scoase kimonoul alb ca zăpada și se înfășură pe mijloc cu o fustă groasă, de zi. Legându-și cu un șnur mânecile lungi, se apucă de treabă. — Nene! Nene! strigă Mataemon. Dacă nu e destul sake, trimite pe cineva să mai cumpre. Oamenii ăștia trebuie să bea pe săturate. Apoi, către soția lui: — Okoi! Okoi! Ce faci, stai degeaba? Sake-ul a aici, dar nimeni nu are cești. Chiar dacă nu e un mare ospăț, adu tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
un șnur mânecile lungi, se apucă de treabă. — Nene! Nene! strigă Mataemon. Dacă nu e destul sake, trimite pe cineva să mai cumpre. Oamenii ăștia trebuie să bea pe săturate. Apoi, către soția lui: — Okoi! Okoi! Ce faci, stai degeaba? Sake-ul a aici, dar nimeni nu are cești. Chiar dacă nu e un mare ospăț, adu tot ce-avem. Sunt atât de fericit că a venit Inuchiyo, cu toți acești oameni. Când Okoi reveni cu ceștile, Mataemon îl servi personal pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
mai aproape de Tokichiro și începu să-l tachineze: — Ei, și ai putea vorbi puțin mai mult despre asemenea lucruri rușinoase? — Nu. Îmi prezint scuzele. Deja am spus prea mult. — N-o să scapi așa ușor. Ia aici o ceașcă mare de sake. Mă poți scuti de asta mare. Cea mică merge perfect. Ce fel de mire ești? N-ai nici un pic de mândrie? Se sâcâiau ca doi copii. Însă, chiar și cu atât de mult sake în jur, Tokichiro nu bea peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Ia aici o ceașcă mare de sake. Mă poți scuti de asta mare. Cea mică merge perfect. Ce fel de mire ești? N-ai nici un pic de mândrie? Se sâcâiau ca doi copii. Însă, chiar și cu atât de mult sake în jur, Tokichiro nu bea peste măsură - nici în noaptea aceea, nici altă dată. Încă din copilărie, purtase vii în memorie efectele excesului de alcool, iar acum, când privea ceașca mare de sake care-i era oferită cu forța, văzu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Însă, chiar și cu atât de mult sake în jur, Tokichiro nu bea peste măsură - nici în noaptea aceea, nici altă dată. Încă din copilărie, purtase vii în memorie efectele excesului de alcool, iar acum, când privea ceașca mare de sake care-i era oferită cu forța, văzu chipul beat al tatălui său vitreg, apoi fața mamei lui, care suferea atât de des din cauza bețiilor lui Chikuami. Tokichiro își cunoștea bine propriile limite. Crescuse într-o sărăcie lucie și nu avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
un mare număr de oameni îl îmboldiră pe Tokichiro. — Stați. Stați o clipă. Voi dansa. Convingându-și prietenii să-l lase un moment în pace, Tokichiro se întoarse spre bucătărie, bătu din palme și strigă: — Nene! Ni s-a terminat sake-ul! — Vine! răspunse Nene. Nu era deloc timidă cu musafirii. Aducând veselă ploștile, îi servi pe toți, așa cum îi ceruse Tokichiro. Nu erau surprinși decât părinții și rudele ei, care întotdeauna o priviseră doar ca pe un copil. Însă inima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Inuchiyo, care se cam îmbătase, nu se putu abține să nu roșească în momentul când fu servit de Nene. — Ei, Nene, din noaptea asta, ești soția Domnului Tokichiro. Ar trebui să te mai felicit odată, spuse el, mutând suportul pentru sake în fața ei. Există un lucru pe care toți prietenii mei îl știu, de vreme ce nu l-am ascuns de ei. Decât să mă rușinez și să-l țin pentru mine, mai bine îl dau pe față. Ce părere ai, Tokichiro? — Despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Și-și puse în fața kimonoului punga ei. Localul pe care-l frecventau tinerii de la castel era o cârciumă numită Nunokawa. Situată în cartierul vechi din Sugaguchi, se spunea că ceainăria sa fusese transformată dintr-o prăvălie veche de către negustorii de sake, care trăiseră acolo cu mult timp înainte ca membrii clanului Oda sau predecesorii acestora, clanul Shiba, să fi fost stăpânii provinciei Owari. Prin urmare, prăvălia era bune cunoscută pentru mărimea clădirii sale foarte vechi. Tokichiro era un client mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Seamănă mai mult cu răpirea mirelui. Și toți râseră în hohote. Tokichiro se repezi în clădire, părând că încerca să scape, dar șmecherii săi prieteni se așezară în jurul lui, dându-i de înțeles că era prizonier până în zori. Nerăbdători, cerură sake. Cine știe cât au băut? Aproape nimeni nu mai distingea ce anume se cânta și ce se dansa. În cele din urmă, toți adormiră pe unde apucară, cu brațele sub căpătâi sau cu toate membrele întinse. Pe măsură ce se adâncea noaptea, miresmele toamnei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]