850 matches
-
pentru că n-avea chef să deschidă mașina de scris pe vîntul Ăla de post. — VĂ așteaptă centrala, Îl aveți pe Stevie la telefon, spuse băiatul În casă, care era de vîrsta fiului său, cu care de altfel era și prieten. — Sal’, papa, spuse Stephen cu o voce răgușită. MĂ simt bine, papa, chiar mi-e bine. De data asta reușesc. Chiar că i-am pus capac de data asta. Habar n-ai. M-am pus cu picioarele pe pămÎnt. Doctorul Simpson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
asta suna destul de simplu. Da’ ia Încearcă s-o și faci. „Da’, oricum, dacă-mi ies patru atît de bune pe cît pot și atît de simple pe cît le-ar putea face Dumnezeu cînd are o zi mai bună (Sal’, Zeitate. Urează-mi noroc, BĂiete. MĂ bucur s-aud că-ți merge așa de bine), atunci o să-mi reglez conturile cu mine Însumi; și dacă jegosu’ de Nicholson reușește să și vîndă vreo două din alea patru, atunci copiii ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dezavantajați; probabil că Jim o face să se simtă vinovată. Poate că mi-a trimis un mail, zic eu ridicându-mă și ducându-mă la calculator. Dar nu găsesc nici un mesaj de la Jim, dacă nu cumva și-a luat pseudonimul Sal#% 880!!! și vrea să-mi vândă Viagra pe internet. Ben și Finn au început să se îngrijoreze. Sunt chiar impresionată de această solidaritate masculină; fetele nu se sinchisesc nici pe jumătate. Cred că toate l-am considerat pe Jim o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
freci acilea? - N-am chef, bă, băga-mi-aș! da’ hai că-mi iau proteinele și vin. - De care mai bagi acuma? Tot creatină sau aminoacizi? - Nu, bă, acuma iau niște Megamass 2000. Baang! sare ușa cu capul de perete: - Sal’tare bibanilor! - Ce puii mei dai în halu’ ăsta, Naposime? se oțărăște Inspectorul. - Maamăă, ce picioare bag azi! - Cine mă, tu? Păi alea-s picioare sau grisine, mă!? - Du-te, bă, d’aicea! Ia uite ce striații am pe femural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vreme, nimic nu pare a fi mai excitant - și mai liniștitor în același timp - pentru acest imaginar colectiv decît eticheta de „produs tradițional” ! Toată lumea scoate din buzunar „rețete tradiționale”, oferă și caută „produse tra diționale”. Încă o dată, recursul la „tradiții” sal vează nația. Și unde mai pui că nici nu îngrașă !... Dar poate că vreți să știți ceva mai precis ce sînt aceste „produse tradiționale”. Ei bine, ca (aproape) totdeauna cînd vine vorba de tradiții, totul e o brambureală inimaginabilă ! Iată
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care stau cocoțat Într-unul din paturile de sus și nu pot să mă mișc de emoție, și ecranul televizorului. Chipul Întunecat de urmaș al veneratorilor lui Kali se suprapune rînjind vesel peste figura cheală, de Nosferatu miniatural, a lui Sal Solo. — E bine așa? Arde-o! — Never Again, Îngîn eu melodia. — Cum, cum? țipă el rîzÎnd. Partea proastă e că a doua zi dimineața Portocală ne-a „băgat În priză“. Pentru că tragerile sînt peste cîteva zile, am făcut exerciții de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scoase oficial de Banca Națională? Avem, domnilor inspectori. Atunci totul e-n regulă...Primiți cu Ursu?!? PLUGĂREL ASEMĂNATU Am invitat în studiou pe madam Plugărescu, purtătoare de pantaloni tradiționali și pe domnu Asemănatu, renumit plantator. Doamnă aveți cuvântul...dar scurt! Sal - stim - as! Poftim? Epesc. Nu înțeleg!... Ce nu-nțelegi,domnule? Ai vrut pe scurt, pe scurt am zis. O făceam și-n morse dar am aflat că animalele astea-s cam pe ducă, deci imigrante. Și dacă am imigra cu toatele
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
în brațe un corp atât de frumos, o fată atât de sim plă și atât de, totuși, misterioasă. Nu s-a-ntâmplat nimic deosebit în tot acest timp. Părinții ei n-aveau pe mână vreun tatuaj de la Auschwitz, ca să-mi sal veze povestirea de monotonie (de fapt, s-o trans forme într-o povestire). Nimic n-a virat măcar în fan tastic: Ester n-avea la gât vreo perlă care să strălucească brusc în penumbră și n-a rostit vreodată, privindu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Dă cu pumnu-n aer. Doamne, Doamne. Ce mai drum. Lovește torpedoul, care se deschide. Scoate o mică stație neagră, o chestie nouă pentru Mark. Duane și-o lipește de față, rumegând în ea de parc-ar fi polițist sau așa ceva. Sal’tare, frate-miu, Sfinte Petre. Anulează rezervările alea pe care ni le-ai făcut pentru seara asta. Cap de capră. Când aude cuvintele astea, Mark se urcă pe scaun, trăgând de stație. Dă-o încoace. Dar de fapt n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
țuguiată, vorbind unui grup de școlari pe un ton ciudat, de modă veche - o versiune MTV-istă a lui Ma Kettle 1. Când o văzu pe Karin, Bonnie făcu un gest larg de salut și, pe același ton fals-arhaic, strigă: „Sal’tare!“. Îi desprinse pe puștii de clasa întâi de rochia ei și veni lângă Karin, în secțiunea Pawnee, stambă lângă fibre Tencel. — E convins că a murit și că n-a observat nimeni, îi spuse Karin. Ideea o făcu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să mă ajuți, Gerard. Te rog. Stan ocoli din nou și se urcă la volan. Reveni pe drum. Pasărea tăcea. Kilometrii treceau, unul după celălalt. Apoi văzu un indicator spre un oraș numit Earp, aflat la cinci kilometri în față. — Sal’tare din parcare, gașcă, zise Gerard. Stan oftă. Continuă să conducă în noapte. — Îmi amintești de un om, zise Gerard. — Ai promis, spuse Stan. — Nu, tu trebuia să spui: „Ce om?“ — Taci, Gerard. Îmi amintești de un om, spuse Gerard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spre el și zise: — Ține pasul, Dave. — OK ... Cotiră după un colț, trecând pe sub o arcadă și intrară într-o altă grădină închisă. Aerul era rece aici, iar cărarea era umbrită. Pe lângă cărare curgea un pârâiaș. Auziră o voce spunând: — Sal’tare din parcare, gașcă. Henry ridică privirea. — Ce a fost asta? — Eu. — E o pasăre, zise Henry. — Scuzați, numele meu e Gerard, spuse pasărea. — Oh, un papagal vorbitor, zise Alex. — Numele meu e Jamie. Bună, Jamie. Eu sunt Gerard. Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
geamurile. Unde o fi agentul? se întrebă nedumerit Prâslea. Taci! țipă căpitanul la Prâslea. Dintr-o dată se auzi o bubuitură puternică, iar în mijlocul mării se făcu un vârtej mare care înghiți tot vasul. Probabil au fost oamenii legii care vroiau sal salveze pe Prâslea. Din acesta bubuitură, eroul nostru se trezi din nou îmbrăcat în hainele lui de poveste. Îi dispărură armele avute, dar și hainele cu care era îmbrăcat. Se afla din nou în curtea palatului impunător unde îl aștepta
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de noi țopăind, n-am scos nici un cuvânt. —Ceaiul e acolo, îi spusei, dând din cap. —Mulțumesc, nu beau ceai tot timpul, zise Sally cu îngâmfare. Beau o cafea dimineață și poi basta 1. —Stai să ne apucăm de lucru, Sal, spuse Melanie Marsh cu afecțiune. Și o să vezi cum o să bei ceaiul cu noi toți. Mi s-a adresat pentru prima dată, cu mâinile făcute cuib în jurul cănii. Îmi plac foarte mult. Mai târziu, urmărind-o la repetiții, aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și se rearanjează după un model nou și interesant. —Minunat. Atunci aștept să văd ce ați făcut împreună, să zicem până la sfârșitul săptămânii viitoare. Nu vrei să vii la lectura piesei? Putem vorbi după; ar fi chiar interesantă. Îți spune Sal când. Mă bucur că ești în echipa noastră, Sam. Îmi strânse mâna. Pe fața ei cea rotundă, palidă și la fel de inexpresivă ca a unei călugărițe apăru un zâmbet. Se duse către ușă. Uitându-se peste umăr, îmi zise: —Și spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care să se rostogolească exact acolo unde trebuie, ca să nu mai vorbim de înțepenit cercelul atât de bine. Poáte l-a pus acolo înainte, sugeră Sally. Când nu te uitai. L-a împins cu piciorul. —Dumnezeule, ce minte diabolică ai, Sal, zisei eu, impresionată. Cui să-i treacă prin cap așa ceva? Am mai băut niște Bloody Mary. Barmanul ne privea lung, posomorât, cu fălcile picate, asemenea unui câine Sharpei 1. Cu cât beai mai mult, cu atât ți se părea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ești sigură? fixându-mă cu ochii săi cei mari, de cățeluș, care cer milă. — Apropo, era umflat, stătea de mult acolo jos. Foarte mort și foarte urât mirositor, îl informai eu. Asta se presupunea că avea să-l liniștească pe Sal, dar nu făcu decât să-și țină respirația, să-și fluture genele și să se cutremure asemenea unui Volkswagen Beettle care are probleme cu pornirea. Ar trebui s-o sune cineva pe MM, sugerai eu, ca să-i distrag atenția. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un bărbat înalt și uscat cu barbișon, care era Thierry, coregraful. Mă întâlnisem deja cu el, pentru scurt timp. Era un fost iubit de-al lui Sally; nu știam ce fel de fost, dar probabil că nu unul foarte important. Sal nu era mai breaz decât mine la capitolul relații serioase. —Sam! Sally mă sărută pe amândoi obrajii, ca de obicei. Avem o idee nemaipomenită. Da, mi s-a mai spus, zisei eu, sprijinindu-mă de perete. Și cu cât mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
L-am privit cu nedumerire, strângându-mi cordonul kimonoului mai mult în jurul taliei. —Cum ți-ai dat seama? — Am văzut - l-am văzut ieri seară, când se întorcea acasă, a zis că vine pe la tine. Arăta, adăugă Sally, foarte fericit. —Sal? se auzi Hugo de sus. Tu ești? Mâncăm de dimineață, îi răspunse Sally. Vrei și tu ceva? — Te cred și eu... Câteva minute mai târziu, Hugo coborî, înveșmântat într-un capot bleu marin pătat pe care-l luasem la mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-l adopt. E mult prea mare pentru tine. A, cafea. Fără lapte? — În această casă, zise Sally, mestecând vocalele complicate cu aplomb, dacă vrei ceva, trebuie să vii cu el de acasă. Nu neapărat, zise Hugo, mustăcind către mine. Mulțam, Sal. A băut puțin din cafea. Eu am dat gata un pain au chocolat și am respirat adânc. — Cred ca aceasta este o idee foarte bună, zise Sally. Tu și cu Hugo. Amândoi sunteți foarte enervanți așa che1 frecați-vă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ne frecați pe noi. — Adevărul e că mă cam doare un pic capul în dimineața asta, îi ținu Hugo isonul. Dacă știam că asta are de gând să facă, aș fi oprit-o mai devreme. Ce e cu vizita asta, Sal? Faci pe îngerul păzitor care vine să binecuvânteze uniunea noastră cu sfântul dar al patiseriei daneze...? —Franceze, mormăii eu. —...patiseriei franceze, mă scuzați - sau ai venit la o discuție despre oameni morți? Eu bănuiesc că de morți e vorba. Sally
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
poveștile de amor din culise, făcu MM pe un ton sec, uitându-se la el și la Sally. —Te ajut când vrei tu cu energia, îi zise Sally lui Fisher, pe un ton de flirt, bătând din genele lui extraordinare. —Sal? zisei eu, neputând să mă abțin. Tu folosești vreun pic de rimel? — Da, rimel transparent, zise Sally, adoptând imediat un ton solemn, așa cum făcea oricând purtam vreo discuție despre haine sau machiaj. Definește genele, dar nu-ți dai seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Frances să n-o ia razna de tot. Alice și-a înfundat gura cu mâna liberă. Nu trebuia să râdă. În mod clar, situația era extrem de serioasă. Pentru că, desigur, există și un copil, a adăugat mama lui Alice. —Un copil? Sal e gravidă? — Draga mea, trebuie neapărat să vii, a implorat-o mama ei. Dac-o s-o vezi pe Sally pe cale să nască, poate că până și ție o să-ți vină, finalmente, pofta să procreezi. Iritată, Alice nu a răspuns nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bărbatului o făcu să icnească. După ce îl depuse în balansoar, alergă pe alee și își recuperă geanta. În spatele ei, legănându-se, scriitorul împunse aerul cu degetul arătător:Te-ai ascuns, Magicianule? Fricosule! Află de la mine că nu ești decât un sal... timbanc. Și mai află, nebunule, că sunt un iepure curajos începând din acest moment, n-am să-ți mai permit să mă tragi de urechi atunci când ți se... scoală ție. Nuuuuu, nu mai permit asta... Gata! Lucia se opri pentru
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mie îmi spusese că se duce cu ma-sa la țară, în secuime <victor37>: ceasul rău, m-am întîlnit cu ma-sa, mergea la lucru <maya32>: <victor37>: m-am dus ață la ea. Se pregătise de chef, purta doar un sal negru, de mătase. Era în doliu... <victor37>: cînd m-a văzut, au apucat-o pandaliile. Mi-a zis să ies din casa ei <maya32>: chiar așa? <victor37>: cred că i-am dat o palmă... <maya32>: crezi? <victor37>: sunt aproape sigur
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]