542 matches
-
Sfânta de pe Vale, vrăjitoarea, numai Îi privi cu un fel de milă. În jurul ei puțea a pucioasă. De gât Îi atârna un șarpe albăstrui care zvârlea furca neagră a limbii. Prin spărturile zdrențelor Își ițeau capetele gușteri și broaște, popândăi, salamandre portocalii și Încete, nevăstuici furișate, câte o rădașcă În platoșă lucitoare, clămpănind din cleștii fioroși. Gemeau, răsuflarea scurtă le ardea piepturile. Se Împiedicau În ciolane vechi de vite ori alunecau pe leșuri ce putrezeau, colcăind de târâtoare. Din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
arianism, Kali-yuga, amurgul Occidentului și spiritualitatea SS. Oi fi eu paranoic, dar ăsta mi se pare nazist”. „Pentru Garamond nu e neapărat o contraindicație. „Da, dar există o limită În toate. În schimb, am văzut un altul despre gnomi, ondine, salamandre, elfi și silfide, zâne... Însă intră-n horă și aici originile civilizației ariene. Ai crede că SS-iștii s-au născut din Cei Șapte Pitici”. „Nu Cei Șapte Pitici, ăștia-s Nibelungii”. „Dar cei de care se vorbește aici sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de cum am găsit această splendidă reconstituire datorată cine știe cui, am vrut ca și piesele mici care corespund, În vitrine, imaginilor din plafon să reprezinte elementele fundamentale ale universului: aerul, apa, pământul și focul. Fapt ce explică, de exemplu, prezența acestei grațioase salamandre, capodoperă de taxidermie a unui prieten drag, sau această reproducere În miniatură, la drept vorbind cam târzie, a eolipilei lui Heron, pe care aerul conținut În sferă, dacă activez acest mic cuptoraș cu spirt care-i ține loc de vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
convenabilă de compensație bănească. „Mulțumesc lui Dumnezeu, sunt ceea ce se cheamă un om Înstărit. Un rentier curios și chiar avizat. Mi-e de-ajuns ca În cursul explorărilor mele, să mai găsesc vreun alt exemplar din Khunrath sau Încă vreo salamandră frumoasă Îmbălsămată, sau un corn de narval (pe care m-aș rușina să-l țin În colecție, dar pe care până și trezoreria din Viena Îl expune ca fiind corn de unicorn), și câștig astfel, printr-o scurtă și plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Așa...! Urât ești, mă, scârboșenie! Ripugnante! zice Iepurele, taxând cu promptitudine revelația aspectului real al Profesorului, reflectat în virtualitatea nemincinoasă, din spatele sticlei argintate: Un saurian, o târâtoare din iad, o licorcă, o încrucișare elementală abominabilă, între un balaur și o salamandră, sub ai cărei solzi lați, ca de cărbune, mocnea și se hrănea un foc fără sfârșit! Lovește! Lovește cu spada, Bossule! Pe voi, să vă aibă Dumnezeu în paza Lui! Iar pe noi... Non nobis, Domine, non nobis, sed Tuo
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nevoie de un osteopat. Sînt trepidații. Poate un osteopat liber să se ducă la salonul de deteriorare R-șaizeci imediat?“ Fu total contrariat de un apel în care se spunea: „O avertizare pentru ingineri de la profesorul Ozenfant. Se va descărca o salamandră în camera unsprezece în jurul orei cincisprezece și cincisprezece“. în final opri larma și ațipi agitat. A fost trezit de un strigăt grav și s-a ridicat. Bolnavul își întindea gîtul din perne, mișcîndu-și capul dintr-o parte în alta, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-mi. — îmi pare rău, dar trebuie să plec, îi răspunse Munro. Doctorul Lanark e sătul de compania mea și am de lucru. — Nu, prietene, mai trebuie să stai cîteva minute! Un pacient este pe punctul de a se transforma în salamandră, întotdeauna un spectacol impresionant. Luați loc, o să vă arăt. Le indică un divan și rămase în picioare cu fața la ei, tamponîndu-și ușor sprîncenele cu batista. — Spune-mi, Lanark, la ce instrument știi să cînți? îl întrebă el. — La nici unul. — Dar ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am hotărît s-o dau pe mîna unui catalizator. Dar o s-o dăm pe mîna lui Lanark. Un radio făcu pling-plong. Ozenfant luă aparatul din buzunarul vestei și apăsă pe buton. O voce anunța că pacientul doisprezece se transforma în salamandră. — Repede! zise Ozenfant. Camera doisprezece. Camera doisprezece era încețoșată din cauza vaporilor care se încolăceau ieșind din ciocul dragonului, care se închise brusc. Din calotele ochilor izvorau raze strălucitoare, iar silueta părea cuprinsă de convulsii. Ozenfant strigă: — Fără lumină, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
margine în cealaltă, dar microfonul era agățat cu grijă sub el. Ozenfat era la cîțiva pași, studiind o vioară. — Uite! strigă el, coarda do a pocnit. Și totuși, unii susțin că un Stradivarius n-are suflet. — Nu sînt expert în salamandre, dar vibrația aceea mi s-a părut anormal de puternică. — într-adevăr. în explozia asta mică au fost peste un milion de megatermi. Nu, nu cred! — Ba da. O să-ți demonstrez. Ozenfant își scoase radioul și vorbi: Ozenfant vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-adevăr. în explozia asta mică au fost peste un milion de megatermi. Nu, nu cred! — Ba da. O să-ți demonstrez. Ozenfant își scoase radioul și vorbi: Ozenfant vrea să stea de vorbă cu inginerul Johnson... Johnson, salut, ai primit salamandra; de cît este?... O, bine. Oricum, mi-a crăpat lentila, așa că înlocuiește-o repede, te rog. Ozenfant își puse radioul în buzunar și spuse cu vioiciune: — Nu sînt tocmai un milion de megatermi, dar o să fie de-ajuns pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu-și rețin căldura, o oferă, însă doar în schimbul unor provizii noi. Sînt oameni de nădejde, și cînd se îmbolnăvesc, se sfărîmă în cristale, esențiale pentru circuitele de comunicare, dar cînd noi ne îmbolnăvim, urmăm altă cale. De aceea o salamandră care explodează ne aduce în stare de exaltare. Simțim pînă în străfunduri corectitudinea unui asemenea nemesis. Te-a exaltat, nu-i așa? — M-a însuflețit și regret. — Regretul tău n-are nici un rost. Și acum, probabil că dorești să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
decît să vorbești, trebuie să-i vorbești. — Despre ce? — Nu-ți pot spune. Un doctor bun nu deține o rețetă de vindecare, îl lasă pe pacient să-l învețe care este calea de vindecare. Azi am transformat pe cineva în salamandră pentru că am înțeles mai bine decît bolnavul care era remediul. Fac deseori asemenea gafe pentru că știu că sînt foarte înțelept. Tu știi că ești neștiutor, ceea ce ar trebui să fie un avantaj. Lanark stătea cu mîinile în buzunare, mușcîndu-și buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
buzunarul hainei. Apăsă pe buton și vocea lui Ozenfant îi spuse pe un ton vesel: — Iartă-mă dacă te întrerup, dar m-am gîndit că ți-ar face plăcere să afli că pacienta ta e pe punctul de a deveni salamandră. — Ce? — Nu mai e nimic de făcut, desigur, dar grăbește-te, dacă vrei să guști spectacolul. Adu-ți și prietena. Lanark aruncă radioul și rămase o vreme nemișcat, mușcîndu-și degetul mare, apoi se ridică și începu să se îmbrace automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu-l aibă sub ochi. Godun, în schimb, care se îndârjea să ajungă primar, făcuse din el o emblemă electorală și-l pusese în orice afiș, în graffitiurile care murdăreau garduri și care îndemnau: „Votează Pegasus!“. Mai avea doi rivali: Salamandra și Coiful Soarelui - unul liberal, altul conservator, dar el era social-democrat și de- aceea imaginea unui trăpaș negru cu aripi îi părea o bună heraldică pentru cei pe care ar fi vrut să-i câștige. — Pegasus! Mitologii puerile, de băieți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
poală, văzu lângă el o nomadă balucci, desenând o Khorshid Khanum 1 într-o farfurie de lut. — Unde sunt aici, domnule? îl întrebase pe unul dintre bărbații care stăteau sub un cort și culegeau semnături. Erau liste pentru Pegasus, pentru Salamandra și Coiful Soarelui, iar individul îi răspunsese, la rândul lui, printr-o întrebare: Nu vreți să votați? E mai simplu de-aici... — Ba da, votez pentru Pegasus, îi spuse Omar și se scrise pe lista pentru Godun, dar se scrise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lungi, iar dacă ploua, jucam o partidă de dame sau citeam, fiecare În colțul lui. Seara, ne jucam de-a v-ați ascunselea În Întuneric Înainte de a ne duce la culcare. În spatele casei, era un iaz unde căscam gura la salamandre de culoarea acadelelor. La o fermă unde ne duceam ca să luăm ouă, Marie-Cécile fusese Întrebată dacă eram fratele ei mai mic. În loc să spună că eram iubitul ei, ea răspunsese că eram fiul unor buni prieteni ai ei, iar atunci eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
desigur, un dragon, o reptilă cu aripi mari, negre și membranoase, cu o creastă de cocoș și cu fălcile căscate pline de dinți minusculi ca de ferăstrău. „Așa-i că-i frumos? O compoziție de-a mea. Am folosit o salamandră, un liliac, solzii unui șarpe... Un dragon subpământean. M-am inspirat după asta...“ Mi-a arătat pe o altă masă un volum mare in folio, cu legătură de pergament vechi, cu șireturi din piele. „M-a costat și ochii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
incendiază buzele reci ca mâinile șarpelui. Un răget surd urcă din cele mai negre caverne ale sufletului meu și irumpe din țarcul dinților mei plini de cruzime - eu, centaur vomitat de Tartar - și aproape că nu se aude zburând nici o salamandră, pentru că-mi țin urletul, și mă apropii de tine cu un surâs atroce. — Draga mea, Sophia mea, Îți spun eu cu grația felină cu care știe vorbi numai șeful secret al Ohranei. Vino, te așteptam, ghemuiește-te lângă mine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a lui Crist. IV - Pan cântă Sunt singur și sunt plin de scai. Am stăpânit cândva un cer de stele și lumilor eu le cântam la nai. Nimicul își încoardă struna. Azi nu străbate-n grota mea nici un străin, doar salamandrele pestrițe vin și cîteodată: Luna. V - Păianjenul Gonit de crucile sădite pe cărări Pan s-ascunse într-o peșteră. Razele fără de-astîmpăr se-mbulzeau și se-mpingeau cu coatele s-ajungă pîn'la el. Tovarăși nu avea, doar un păianjen
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
alături de ea. Aceeași stupoare se reflectă pe chipul lui. La fel ca ea, recunoscu, adînc săpat În piatră, blazonul familiei de Kersaint. 23 Pe frontonul castelului, Într-o stemă de piatră cu două ornamente În formă de fîșii În relief, salamandra și spada se Încrucișau deasupra devizei A ține și a p-ăstra. Arthus, cu spatele la șemineul monumental din salonul cel mare, se ridică În toată Înălțimea staturii sale, privindu-i intrînd pe fiul și pe nora sa pe care pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
jos, cu atât mai mare distracția. - Hai să ieșim de aici! Îmi cerea Rosamund. Se plângea de fumul grătarelor. Îi Înțepa ochii. Dar, de fapt, nu putea Îndura scenele de torturare a homarilor. Când ne găseam În Hampshire și vedea salamandre pe drum, le culegea și le depunea În locuri diferite. Îi atrăgeam atenția: - S‑ar putea să nu dorească să fie acolo unde le pui tu. Era urât din partea mea că o tachinam În legătură cu impulsurile ei de milă. Duioșia e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
poți stăvili, morții te asaltează. Ce‑ar fi spus Ravelstein despre duioșia lui Rosamund? „Delicatețe feciorelnică.” Dând, poate, a Înțelege: „E o ființă sentimentală și trebuie lăsată În voia ei. Chestiunile astea trebuie gândite bine de fiecare adult. Cât despre salamandrele roșii, cred că le‑ar sta mai bine Într‑un sos de spaghetti.” La Saint Martin am locuit Într‑o casă cu etaj la capătul mai jos, estic, al golfului. Parterul era ocupat de o familie din nordul Franței care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lemn rezistent pentru ridicarea caselor. Completând ciclul natural soluri-vegetație, fauna din zonele forestiere era reprezentată prin animale sălbatice (bouri, mistreți, căprioare, vulpi, lupi, jderi, pârși, bursuci, veverițe, cerbi lopătari), păsări (coțofene, cinteze, pițigoi, turturele, bufnițe, corbi, ciori), reptile (șerpi, șopârle, salamandre), rozătoare (iepuri, șoareci, șobolani, popândăi, hârciogi, cârtițe) și insecte (fluturi, bondari, cărăbuși). În jurul apelor viețuiau vidre, nurci și variate păsări de apă (cocostârci, berze, rațe), iar mediul acvatic includea specii diverse de pești (crap, șalău, somn, știucă, caras, babușcă, oblete
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
de chiloțel. N-ai slip, n-o întinzi la plajă... Cine te-a păcălit pe tine, scămoșatule, că jerpelitura asta de vorbe e poezie? Făcând crețuri "laba gîștei" pe la colțul ochilor, has-Satan toarse melancolizat, se-ntinse și sfârâi ca o salamandră. - Mai mă asculți? - Ca pe glasul lui părintele Birizdael. Care, ori de câte ori descleștează gura, să târguie sau să drăcuiască la vreo păcătoasă, o încurajează pe gudulancă prin vorbele: "Tu ai supt-o cel mai bine, nevinovato!" - Pe la începutul anului de față
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în urmă, și nu prin ceea ce îi cer eu. Mi-a lăsat iluminările lui, dar, împreună cu ele, și demonii. Noaptea, ei se scurg pe burlane și se țin după mine, țopăind. La fel nălucile, năpârcile, sâsâind din cotloane, șarpele casei, salamandra și vasiliscul. E un cortegiu care purifică aerul nopții de îngrijorările lui, care face ca somnul să fie liniștit și visele la îndemână. Cu cât nălucile sunt mai fioroase, mai unduitoare și mai solzoase, cu atât aerul din jurul lor e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]