KorAP: Find »[drukola/base=salivă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...62 >

1,549 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

chiar glontele nu trece întotdeauna. Și oare va avea îndeajunsă putere? Va ști să împingă cu atîta forță încît... A simțit atunci cum încordarea mușchilor este pe punctul de a deveni paralizia lor. Era îngrozit, gura îi era plină de salivă, scuipă, mai mult apă, care se prelinse pe la colțul buzelor și îl îngrețoșă. Soldatul s-a oprit nehotărît, peste șopronul apei se auzea clar scîrțîitul furcheților, barcagiul n-avea nici o grijă, era prea bucuros că găsise locul, nu era prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

punctul care trebuie din talpă, și orgasmul e puternic ca o criză de epilepsie. Atât de intens încât își pierd controlul asupra sfincterelor și pute. Atât de intens încât cei mai mulți clienți nu reușesc decât să se uite la tine, cu saliva curgându-le în colțul gurii, și să-ți facă semn cu un deget tremurând să iei teancul de bancnote de-o sută de pe șifonier sau măsuță. Te sună Lenny de la clinică, și urci într-o cursă charter spre Londomnișoara. Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
doar o podea murdară presărată cu mucuri de țigări. Actrița care-o interpreta pe bunica lui Danny, dacă erai în același cadru cu ea, te împroșca cu scuipat la fiecare cuvânt. Scuipatul ei steriliza totul: era mai mult gin decât salivă. Sorbind din vinul roșu, Ken Wilcox spune că viața lui de acum e mult mai importantă. Vindecă animale. Salvează câini. Cu fiecare înghițitură, vocea lui se fărâmă în cuvinte tot mai tărăgănate. Chiar înainte să închidă ochii, întrebă ce mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
de la un colac de WC. Fără îndoială asta i-ar spune bărbatul. Doar atât a reușit Cora să obțină în grabă de la clinica locală. Spirocheții nu trăiesc pe silicon. Nu poți transmite hepatita dacă n-ai leziuni ale pielii. Sânge. Salivă. Nu, păpușile-s adevărate, dar nici chiar așa de adevărate. Dacă vreo nevastă lasă să treacă de la ea, te pomenești că săptămâna viitoare o să le aducă, ei și copiilor, vreun herpes. Gonoree. Chlamydia. SIDA. Așa că o ia pe Cora la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
se apleacă s-o sărute pe Mama Natură, întrebând-o: — Mă iubești? — Ce să fac, trebuie, spune ea, dacă vrem să meargă idila. Cu Lordul Zdreanță scânteindu-i pe deget, Mama Natură își șterge buzele cu dosul palmei, și spune: — Saliva ta are un gust groaznic... Sfântul își scuipă în palmă și linge saliva, înghițind-o din nou. Își miroase mâna, și zice: — Cum adică, groaznic? — A cetone, spune doamna Clark fără a se adresa cuiva anume. Sau poate adresându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
să fac, trebuie, spune ea, dacă vrem să meargă idila. Cu Lordul Zdreanță scânteindu-i pe deget, Mama Natură își șterge buzele cu dosul palmei, și spune: — Saliva ta are un gust groaznic... Sfântul își scuipă în palmă și linge saliva, înghițind-o din nou. Își miroase mâna, și zice: — Cum adică, groaznic? — A cetone, spune doamna Clark fără a se adresa cuiva anume. Sau poate adresându-se tuturor. — Acru, spune Mama Natură. Ca o lumânare de aromaterapie cu lămâie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891

orfanul care s-a aciuat pe lângă europeanul ăla. Ești sluga lui, nu? — Nu, i-a răspuns Adam. E tatăl meu. Zdrahonul și-a dat capul pe spate și a izbucnit Într-un hohot de râs. În jurul buzelor avea urme de salivă uscată. Un alt băiat se juca În spatele lui cu o pasăre moartă. Îi Întindea aripile negre cu pete roșii de parcă o pregătea să zboare. Da, da, Îi lingi căcatul de pe oală! I-a Înfipt degetele În claviculă cu o mișcare

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
să constate că durerea din coaste i se mai potolise. A pornit la Întâmplare pe culoarul cufundat În tăcere. Stăpâna casei dormea adânc Într-un fotoliu de ratan, cu capul căzut pe spate, cu gura Întredeschisă. O dâră subțire de salivă uscată i se Întindea de la colțul gurii până la bărbie. Alături de ea era o cutie cu nasturi, iar În poală avea o tăviță plină cu papiote. În palmele desfăcute una lângă alta ținea niște nasturi Înșirați pe un fir. El și-

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

când ai o cauză dreaptă. Eșecurile ne sunt date în viață doar pentru a ne proba tăria. Trebuie să lupți, să lupți, să lupți. Lașitatea e o boală care macină pe mulți. Vocea ștrangulată din pricina enervării, ușoara congestionare a feței, saliva care i se cernea printre dinții tociți până la gingii, ochii mici, verzui, tulburi, în care cu greu mai pătrundea lumina, pleoapele umflate, roșietice, zbătându-se rar, rar. Tu mai înveți sau ce faci? Se simțea uscată, sfărâmicioasă, ceva se fisurase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
înfuria, vocea i se poticnea în flora faringitei sale cronice, gâfâia își pierdea glasul, și-l dregea, reîncepea asaltul. Ieși afară, te rog, îi striga Carmina, nu pot studia certându-mă cu tine. Dar el gesticula și vorbea cu nerv, saliva îi sărea din gură, sta proțăpit în mijlocul covorului din iută. Trebuia să intervină mama, să-l tragă de cot din camera fetei. Mai las-o în pace, moș cicălea, nu vezi că mai mult strici? Stric eu, eu care-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
arătat ce avea de făcut, așa, așa, i-ai poruncit cu siguranță. Mă uitam la tine și-mi ziceam, asta ajunge cineva în viață, de mică știe să comande. Obrazul i se făcea rozaliu, dintre dinții tociți săreau boabe de salivă. Pleca oftând visător, se împiedica de prag sau de preșul din hol, dificultățile de vedere erau tot mai evidente, fir-ar să fie, zicea distrat, bâjbâind după clanța ușii, traversa odaia, se lungea de-a lungul patului, pipăia cu mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
arăta câte un material cumpărat pentru vreo fustă, o întreba ce model preferă. După o săptămână tatăl veni cu o altă idee. Inactivitatea Carminei era cauza lipsei de ambiție, a inerției. Mintea și trupul se călesc prin muncă, susținea și saliva îi sărea din gură, educație prin muncă. Așa o să înveți, domnișoară, să prețuiești orele pe care le pierzi aiurea, așa, numai lovindu-te de greutăți. Era violaceu în obraji, vocea îi gâjâia, ochii nici verzi, nici căprui, rămăseseră o dungă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
a tăiat o felie și, preocupată, să poată alege spinarea peștelui cu tot șirul de ace, n-a mai ridicat spre Carmina ochii. Începu să mestece grăbită, îi plăcea mult peștele, gustul lui îi invada gura întreagă, o scălda în salivă, de obicei mânca singură în bucătărie, voia să mestece în legea ei fără să o deranjeze cineva cu privirea. Oferindu-i Carminei pește îi făcea de fapt o favoare, voia pur și simplu s-o îmbuneze pentru suferința produsă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

de Marele Vienez, și acest lucru părea să aibă asupra lui un efect afrodiziac. Îl Întărâta precum o minge de cauciuc un câine tembel inaccesibilă dinților săi oricât de ascuțiți. Reușea cel mult să o acopere cu dâre subțiri de salivă, În timp ce ea Îi zâmbea absentă, ghemuită În somn ca Într-o crisalidă transparentă, În așteptarea unor mângâeri divine. La intrarea În bloc ea se opri ca să se scuture de zăpadă. Se pregătea să facă și el același lucru când observă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

de testare a limitelor. Ideea unei Clio Aames în carne și oase -pielea ei, vocea, ideile, ochii, trecutul, lucrurile pe care le ura sau iubea, speranțele ei, prioritățile, sângele, unghiile și pantofii și menstrele și lacrimile și coșmarurile, dinții și saliva și râsul, amprentele pe care le lăsa pe pahare - gândul că ar avea genul ăsta de trecut concret și solid, acest „a fost odată“, era mult prea mult pentru mine (un alt motiv pentru care nu am deschis ușa încuiată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Cine o să fie? Încercând să stai treaz. Cine urmează ce urmează ce va fi luat acum? Până la capăt, existând în casa aceea. A fost... Măruntaiele mi s-au blocat și am icnit. Din mine a țâșnit un fior lung de salivă, nu însă și vomă. Am înghițit, am icnit, am înghițit din nou. Nimeni tăcu și privi, cu fața-i asudată numai obraji scobiți și oase ascuțite în spatele ochelarilor. Își șterse lacrimile. — Iisuse, am spus, ștergându-mă la gură cu mâneca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și așteptându-mă ca gustul și atingerea apei să mă năpădească rece și grea. În schimb, hârtia se rostogoli și gura îmi deveni o cușcă de hamsteri. Am scuipat fâșiile în pahar, unele ude și lipicioase, pline de fire de salivă. Una mi se lipi de cerul gurii atât de în spate, că aproape îmi stătea în gât. Am zgândărit-o cu degetul, încercând s-o desprind cu unghia și aproape vomitând. Am pus paharul pe noptieră. Ideea de apă? Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

peste necazuri, de scufundări în dragoste, de naștere. Modelul și-l alegea clientul, dar tot nea Legrade i-l dregea pe calapod. Talpa o lipea cu adezivul cel mai bun: pap. Făină cu apă și clei de oase, dar și salivă pe ținte de fier și mai ales pe cele de lemn. Cizmarul nostru avea niște enzime specifice care înglobau dorința, dragostea și rezistența în timp. Morții veneau la el să le confecționeze cizme pentru drum lung. Tot ce fac e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
luna trecută. I-au ars cu flăcări magice toată gelatina-creier, i-au înțepat cei treisprezece mii de ochi cât să vadă moșul și pe partea cealaltă a Pământului. I-au îndesat masca pe cap și i-au lipit-o cu saliva lor vrăjită. Proful mișca din cap ca și cum ar aproba perfecțiunea asemănării. Și-și luă zborul. Ateriză pe o palmă. Își frecă lăbuțele supărat și ridică ochii. Uriașe cât cerul, treisprezece mii de nasuri, douăzeci și șase mii de ochi albaștri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

ai alege cu atîta, vrea să facă Angelina o glumă, însă de cele mai multe ori individul nu e altceva decît un impotent nenorocit, i se pare. Blocați toate ieșirile, geamurile, ușile! începe Curistul să țipe cît îl țin bojocii împroșcînd cu salivă în aer, făcîndu-i un semn scurt din priviri Părințelului către scara de incendiu, trimiteți pe cineva acolo sus, nu cumva să-i vină vreunuia aflat cu musca pe căciulă ideea să și ia tălpășița pe unde nimeni nu se-așteaptă

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
din cauza norului de praf făcut de ultima zvîcnire a foii de cort pe care Roja o eliberează din ultimele ancore. — O să ne mai putem măcar uita încă o dată înăuntru? întreabă Dendé, scuipînd printre dinți un cheag de sînge, muci și salivă. Acum îl înțeleg, zice Roja îndreptîndu-și șalele ca un reumatic, avea dreptate cînd susținea că teoria e de zece ori mai grea decît practica, că cei ce spun că e invers sînt niște demagogi. Vreau un chibrit, adaugă. Frați români

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
spună nimic, se resemna privindu-l chiorîș cum își scotea țigara și cum și-o înfigea între buze. Îl urmărea cum și-o aprinde și cum trage primul fum țuguindu-și gura în jurul filtrului pe care îl umplea tot de salivă, de parcă atunci ar fi fumat pentru prima dată în viață. Abia după aceea Poștășică începea să dea semne că e pregătit să se apuce de treabă. Scotea la iveală plicurile din buzunarul de la piept și le aranja evantai pe masă

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

fisuri în buricele degetelor, astfel încât pipăitul lor este ca de termită umedă“; „Pipăitul cu limba este mai cu seamă rugos și realist și implică o atingere devalorizată de orice element diafan, întrucât proclamă supremația cărnii animate de boabe înțepătoare de salivă. Astfel de lacrimi benevole ale limbii îngreunează atingerea și o preschimbă în ceva mecanic.“ Din nefericire, această virtuozitate stilistică este folosită frecvent pentru relatarea și analizarea unor experiențe sexuale de genul celor imaginate de autorii de literatură pornografică. În plus

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
primei nopți de dragoste, când Agripina, după multe amânări, îl acceptă pe insistentul Tinel în patul ei de fecioară. „Tinel - povestește autorul - s-a ridicat puțin și, văzând ochii închiși ai femeii dragi, a lăsat gura să fixeze în aroma salivei buzele fierbinți și dornice în descătușarea temperaturii genetice insuportabile. Gurile lor unite erau secondate și de mâinile femeii care au prins cu moleșeala și căldura lor gâtul bărbatului ce se lăsa, ca un adolescent, atras în mrejele catacombice ale începutului

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
fiecare week-end m-apucă cele mai abominabile / colici abdominale / medicul de familie îmi spune că e din cauza / alimentației proaste și neregulate.“ „Amețite, ploile / urinează fără nici o jenă / de câteva ore bune.“ „Norii, / bolnavi de tuberculoză, / expectorau din plămânii lor, / numai salivă acidă / peste un oraș apatic, / poluat cu plumb și gaze de eșapament.“ Ciudată prospețime! Bizar prinos de energie! Stranie reîntinerire sufletească! Nu ne rămâne decât să credem că Maria ‹ ‹ Prochipiuc se gândea la Nicolae Labiș când a scris prezentarea. Sau

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]