510 matches
-
descris. Dar cine v-a spus că eu dormeam, domnule profesor? am întrebat pe un ton nerușinat care vroia să intimideze. Stăteam cu capul pe mâini și ascultam ce spuneați dumneavoastră... În timp ce din gură ți se scurgea în mod elegant salivă și mintea ta bătea câmpii în altă parte, continuă Arvon. Și dacă nu dormeai... atunci poți fi în măsură să spui clasei despre ce vorbeam eu. Nu-i așa, Corvium? Așa este, domnule profesor, admisei eu. Nu am continuat, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
este acum o imensă imagine color a unei femei goale, cu picioarele depărtate, și cu penisul unui bărbat în gură, în timp ce un altul i-o trage pe la spate. Imaginea este extrem de clară, fiecare detaliu strălucește pe ecran, iar Ben practic salivează, odată ce e sigur că nu-l mai vede nimeni altcineva în afară de Jemima. Dar Jemima? Ei bine, am avut dreptate: Jemima își dorește să moară. Jemima nu a văzut niciodată până acum pornografie, adică nu în sensul propriu de pornografie hardcore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Senzația ciudată din ochi m-a mai ținut mult. Din când în când, ochii mi se încețoșau. Mi se punea un văl pe ochi sau, mai bine zis, aveam impresia că intram într-o cameră plină cu fum de țigară. Salivez abundent. Dacă nu sunt atent, îmi cade din gură. Deseori visez că mă prăbușesc dintr-un loc înalt. Înainte nu aveam asemenea vise. Imediat mă trezeam. Nu îmi era foarte teamă. Mă bucuram că fusese doar un vis. Și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
probeze și ei minunea orientală. Reflexul lui Pavlov mormăi ca pentru sine Filip, când se întoarseră la masa lor. Cine mai e și Pavlov ăsta? Tot un muscal? Tot un fel de muscal, dar mai școlit. A observat că el salivează mai abundent ca de obicei atunci când o auzea pe nevastă-sa în sufragerie punând tacâmurile pentru masă și a numit chestia asta "reflex condiționat". Dacă se aude muzica găina dansează, dacă dansează primește grăunțe. E simplu, nu? Celelalte reflexe i-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
probeze și ei minunea orientală. Reflexul lui Pavlov mormăi ca pentru sine Filip, când se întoarseră la masa lor. Cine mai e și Pavlov ăsta? Tot un muscal? Tot un fel de muscal, dar mai școlit. A observat că el salivează mai abundent ca de obicei atunci când o auzea pe nevastă-sa în sufragerie punând tacâmurile pentru masă și a numit chestia asta "reflex condiționat". Dacă se aude muzica găina dansează, dacă dansează primește grăunțe. E simplu, nu? Celelalte reflexe i-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
știi cu cine stai de vorbă...!! Înțelegi...?” „Îmi pare rău...” - vru să intervină Tony Pavone dar fu oprit cu brutalitate de ofițerul deslănțuit. „Te-am Întrebat eu de vorbă...?” - tună el roșindu-se până În creștetul capului, sărindu-i din gură salivă și resturi de mâncare de la dejunul precedent ce se putea opserva printre măselele stricate și dinți gălbejiți de fumul de țigară. Ai furat...! Ai furat ca În codru devastând avuția națională iar ferocitatea ta pentru căpătuială nu a cunoscut limite
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
scapi? Cu câțiva ani în urmă, când am fost cu Jennifer la Paris într-un weekend, am văzut o femeie dansând pe bar într-un mic bistrou în Montmartre. Era foarte drăguță și foarte, foarte tânără. Toți bărbații din local salivau mai mult sau mai puțin. A fost o prostie într-adevăr, dar pentru o clipă, îmi amintesc, văzându-i pe ei cum o privesc am simțit că aș fi dat orice - să fiu proastă, săracă, bolnavă incurabil - doar ca să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Când trăia tata, se agăța de ideea că Richard îl venera ca pe un erou. Făcea mare caz că îl ținea pe Richard la distanță de parcă, dacă ar fi lăsat o clipă garda jos, el ar fi început brusc să saliveze pe lângă tata și să-i ceară autograful și tot așa. Era o nebunie. Pentru că pe Richard îl plictisește economia și nici c-ar fi putut să-i pese mai puțin de tata. Dar nu-i puteai spune mamei asta. Ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nu mai era al meu și-mi spânzura la colțul gurii. Ea îmi sărea de gât și se prefăcea că vrea să-mi mănânce urechile. A pus baba gheara pe tine... Ai să te transformi într-un moș belicos care salivează după o bunăciune ca mine. Cum puteam să fiu trist dacă ea nu mă lăsa? Am mers împreună la cantină, doar că de data aceasta nu mai eram eu cel dus de braț. De pe cele câteva trepte ale cantinei, Petruș
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
frapieră, două sticle de vin vechi, mici și cârnați aburind pe farfurii de carton și eu milogindu-mă să îmi dea trei lei să mi pot cumpăra un baton de ciocolată pe care să-l împart cu fratele meu. Am salivat toată ziua cu ochii pe acea tavă plină cu batoane de ciocolată și nu mi-a dat. Zicea că sunt scumpe și c-o să-mi ia din stația de tramvai, de la cofetăria Ateneu, dar s-a îmbătat și tot ce-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de cercetare-documentare la Paris, așa că am făcut o lungă călătorie de 30 de ore cu trenul de clasa a doua, pipăindu-mă în fiecare stație dacă mai am în buzunar cei 80 de franci, cumpărați de acasă. La Budapesta am salivat tot uitându-mă la revistele porno de pe tonete. „Dumnezeule, începe bine, mi-am zis. „I like to move it , move it. I like to move it move it!” La Frankfurt, între două trenuri am găsit pe jos un sac mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu disperare meniul ca să găsesc ceva care să nu se împotrivească vehement cusăturilor fustei. Am comandat la aperitiv o salată de arugula urmată de paste cu scoici (la dimensiuni de antreu) și mi-am petrecut următoarea oră încercând să nu salivez prea ostentativ în timp ce mă uitam cu invidie la fiecare îmbucătură pe care Duggie o lua în furculiță. În ciuda consumației copioase, a sporovăit non-stop. Am învățat atunci de la Duggie să nu spun ceva decât dacă este absolut necesar. Plănuia să îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
bineînțeles, auz. După concepția vecinului lui Oliver, În univers nu exista decât o singură substanță, infinită În esența ei, pe care el o numea Dumnezeu. Uneori Dumnezeul lui Spinoza mirosea a carne prăjită cu mujdei de usturoi și atunci Spinoza saliva. Dumnezeu avea un număr infinit de Însușiri esențiale, manifestându-se prin urlet și sfârâituri. Urletul unea oamenii și lucrurile Între ele, făcându-le dependente unele de altele. Uneori universul era străbătut de voci sau pași străini, care perturbau buna ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o linie sau un punct.... Apăreau În fața lui, ieșind din pulpanele lui Oliver, și teoremele lui Pitagora, după cum apărea și toga lui Euclid, și mărul lui Newton, și clopotul lui Gauss, ca să nu mai vorbim de câinele lui Pavlov, ce saliva sub becul inventat de Edison. Totul se termina, În general, cu bine, dacă Einstein nu se metamorfoza În Bikinski sau Papil. Atunci lucrurile luau o Întorsătură neplăcută și Noimann era nevoit să se Întoarcă din nou la Corso, altfel cifrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îi aduseseră un platou cu fructe de mare... Noimann desprinsese de pe platou o stridie, o Înmuiase În sos, apoi o plimbase agale prin gură, strivind-o cu vârful limbii de bolta palatină și gingii. După care o Înghițise cu delicatețe, salivând ușor. Stridia cerea acreală și un Întăritor, astfel că Noimann luă o felioară de lămâie, mestecând-o Între dinți. Cerul gurii i se strepezise și Noimann Îl destinsese, dând pe gât un păhărel de Alexandrion, punctat cu cinci steluțe argintii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de mirodenii, se pârjolește, rumenindu-se (tot cu de la sine putere) și acoperindu-se cu o crustă roșie, crocantă. Culorile erau atât de proaspete, carnea rumenită atât de apetisantă, Încât mulți din cei prezenți pe terasa Corso Înghițiră În sec. Salivau nu numai mesenii, ci și ospătarii care, orânduiți frumos În fața intrării, priveau Înmărmuriți spectacolul. Între timp, mirosul de grătar invadă toată strada Lăpușneanu. Mulțimea saliva. O doamnă ce se oprise lângă galerii fu nevoită să se sprijine cu mâna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rumenită atât de apetisantă, Încât mulți din cei prezenți pe terasa Corso Înghițiră În sec. Salivau nu numai mesenii, ci și ospătarii care, orânduiți frumos În fața intrării, priveau Înmărmuriți spectacolul. Între timp, mirosul de grătar invadă toată strada Lăpușneanu. Mulțimea saliva. O doamnă ce se oprise lângă galerii fu nevoită să se sprijine cu mâna de vitrină ca să nu leșine. „Iată ce ușor se poate propaga reflexul lui Pavlov În masă”, gândi Noimann, simțind cum buzele i se umflă de salivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nuanță constructivă se citi probabil pe chipul său când și-l Întoarse dinspre fereastră spre Albu și Pârvu. Cei doi crezură că e vorba de descoperirea celui care venea cu mâncare (lucru Într-un fel adevărat, simultan cu altele) și salivară În tăcere. Pe urmă, pauza de emisie a scenaristului Grințu se prelungi foarte mult - probabil că Popescu Își lua la revedere de la fata aia cu care venise, poate că veneau de la gară și ea stătea pe undeva prin preajmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lui. Buzz auzi ultimele cuvinte ca pe un bang, bang, bang, bang. Luă fișicul de bani, îl îndesă în buzunar și spuse: Mda, îi e drag să te ducă la Troc și Mocambo, fiindcă știe că fiecare bărbat de-acolo salivează după tine și se teme de el. Pe urmă o oră la tine și ’napoi la nevastă. E drăguț că mai discutați amândoi câteodată, dar dacă mă-ntrebi pe mine, eu zic că te cam păcălești cu ovreiașul, care nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
scapi de securea care cade. Căpetenia îmi împinse umerii și țipă: Stai dreaptă! Mi-am închis ochii și am încercat să mă conving că eunucii nu sunt bărbați. Când i-am deschis, am descoperit că era adevărat. La țară, bărbații salivau la vederea unei fete atrăgătoare chiar și atunci când era complet îmbrăcată. Aici, eunucii se purtau ca și cum goliciunea mea nu avea nici o importanță. M-am întrebat dacă nu simțeau nimic cu adevărat sau doar se prefăceau. După ce am fost măsurate, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Înfipt În șezut, provocându-i dureri atroce și impunând transportarea de urgență și internarea Într-un spital; tânăra ingineră stagiară i-a făcut să viseze pe toți masculii care i-au zărit lenjeria atârnată pe sârmă la uscat: libidinoșii au salivat privind chiloțeii roz, nespus de Înguști și cu - lucru de adâncă mirare - numele zilelor săptămânii imprimate pe minusculul petecuț din față; bătrânul Cocoșopărit, În vârstă de peste o sută de ani, un om pe care necazurile l-au cam ocolit de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
știind, poate, ce le aștepta acolo. Oamenii devoraseră atât de multe ciori, încât acum rareori mai reușeau să prindă măcar una. În mijlocul întunecimii, ochii santinelelor scăpărau la auzul oricărui sunet ca de nevăstuică furișându-se prin apropiere. Instinctiv, începeau să saliveze și se uitau unii la alții, strâmbându-se: — Îmi simt stomacul stors ca o cârpă udă. În seara aceea, luna era minunată, dar soldații n-ar fi vrut decât s-o poată mânca. Frunzele moarte cădeau din belșug pe acoperișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un afurisit de cimpanzeu dacă l-ai îmbrăca în plastic. — Ei, haide, fii serioasă! zise Eva. Nu pot să cred. — Tu crezi că degeaba te-am pus să iei pilulele alea? Te învârți pe-aici în bikinii ăia, iar Gaskell salivează tot timpul pe lângă tine. Dacă n-aș fi fost și eu de față, te-ar fi violat. I-ar fi venit greu s-o facă, zise Eva. Am făcut cursuri de judo. — Ei bine, ar fi încercat. Orice are plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
murdară, fețele obosite, agitația amețită, umilă. S-a oprit la chioșc. A avansat, ca furnica, la coada cozii pentru băutura sălcie și tartina obosită. Felii care înlocuiau pâinea, cu o peliculă roșie lamijloc, înlocuind salamul. Pietonii se mișcau greoi, tăcuți, salivând, în așteptarea trofeului. Când să întindă mâna, cotul s-a retras. Cineva i l-a retras. — Ce faci, domnule? Mănânci porcăria asta? S-a întors, intimidat. Vocea severă aparținea unui domn sever. Să-l recunoști, să nu-l recunoști. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
perfecți de sub cămașă, vrând să i-o sfâșii. O, Doamne. Vreau să mergem mai departe. Vreau mai mult. Fără veste, el se trage Înapoi și mă simt de parcă tocmai aș fi fost smulsă dintr-un vis. — Trebuie să plec, Emma. Salivez de dorință. Încă Îi mai simt pielea lipită de a mea. Tremur din tot corpul. Nu ne putem opri aici. Pur și simplu nu se poate. Nu pleca, mă trezesc spunându-i cu glas răgușit. Mai stai măcar o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]