360 matches
-
ci și Panait Istrati, Aron Cotruș, Emil Cioran, Vintilă Horia, Petru Dumitriu, Monica Lovinescu ș.a. În fine, demersul exegetic va fi însoțit de unul memorialistic, prezent în Fragmente despre teatru (1998), A muri în Tibet. Jurnal (1998) și Despre regi, saltimbanci și morminte (I-II, 2001-2003). Toate direcțiile se vor reuni în Geografia literaturii române, azi, proiect anticipat de exercițiile preliminare din Geografie literară (2002) și de micromonografiile Ioan Slavici (2002) și Octavian Goga (2003). Cartea se vrea „o istorie alternativă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
muri în Tibet. Jurnal, Iași, 1998; Fragmente despre teatru, postfață Gheorghe Jurma, Reșița, 1998; Europa Centrală. Memorie, Paradis, Apocalipsă, Iași, 1999 (în colaborare); Viața și opera lui Petru E. Oance (Tata Oancea), poet, sculptor și jurnalist, Iași, 1999; Despre regi, saltimbanci și morminte, I-II, Timișoara, 2001-2003; Geografie literară, Timișoara, 2002; Ioan Slavici, Brașov, 2002; Mitteleuropa periferiilor, Iași, 2002; Octavian Goga, Brașov, 2003; Geografia literaturii române, azi, vol. I: Muntenia, Pitești, 2003. Ediții: Ion Pillat, Poezii, pref. edit., București, 1975; Dumitru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
răsărit, din apus, de la nord, de la sud,/ Cu ceață în ochi, cu toamna în spate,/ Necunoscând, cunoscuți, din cetate-n cetate/ Căutau soarele", Orbii; Nici o stea/ Niciun înger din copacul cerului nu privea;/ Numai caii vânturilor - vânturilor nebănuite/ Coborau învrăjbite", Saltimbancul). Dincolo de caracterul acesta vizionar, există și o dorință evidentă de a răsturna așteptările publicului, de a surprinde continuu, fie prin limbajul care alternează diafanul cu invectiva, fie prin "poanta" plasată, în general, la final de text ("Patru orbi,/ (...) căutau Soarele
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și o dorință evidentă de a răsturna așteptările publicului, de a surprinde continuu, fie prin limbajul care alternează diafanul cu invectiva, fie prin "poanta" plasată, în general, la final de text ("Patru orbi,/ (...) căutau Soarele:/ Dar Soarele era fiecare", Orbii; "Saltimbancul fugise în circul lunii", Saltimbancul; "Viață? Uriașă povară a iluziei:/ Întotdeauna nimeni n-a fost", Altul). Sensul se constituie printr-un permanent dialog cu simbolurile culturale și literare. Cecitatea inspiră teamă, dar și respect. Ca în atâtea cazuri, simbolul este
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a răsturna așteptările publicului, de a surprinde continuu, fie prin limbajul care alternează diafanul cu invectiva, fie prin "poanta" plasată, în general, la final de text ("Patru orbi,/ (...) căutau Soarele:/ Dar Soarele era fiecare", Orbii; "Saltimbancul fugise în circul lunii", Saltimbancul; "Viață? Uriașă povară a iluziei:/ Întotdeauna nimeni n-a fost", Altul). Sensul se constituie printr-un permanent dialog cu simbolurile culturale și literare. Cecitatea inspiră teamă, dar și respect. Ca în atâtea cazuri, simbolul este ambivalent, reliefând izolarea, voită sau
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
al activității interioare, sufletești. Se sugerează astfel fie lipsa capacității de a vedea ceea ce este evident, fie, dimpotrivă, posibilitatea de a avea acces la sensuri ale universului care rămân inaccesibile profanilor. Sugestii asemănătoare se desprind și din alte metafore preferate, saltimbancul, heruvimul, șchioapa etc. Dramatizarea se realizează prin pauza discursivă în care se introduc explicații, se suspendă cronologia obișnuită, se produc lovituri de teatru, semnificația conturându-se prin răsturnări de situații, de asemenea, prin vocativele și imperative ce transformă poetul într-
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acum "paradis în destrămare"). Constrângerile, mizeria proiectate și în universul poetic conduc la imagini stranii, uneori grotești, care ies din tiparele "poeziei cuminți". Într-un astfel de context, afirmarea libertății capătă aspectul nebuniei (""Nebunilor" - un răcnet aruncat/ lovit de peșteri", Saltimbancul, " Noi suntem frați și regi/ Între nebunii de jos", Câini), al refuzului ordinii. Actul este aproape sinucigaș, dar exprimă dorința de a-și croi propriul destin chiar dacă acesta poate fi unul al erorilor, al nefericirii. Contextul socio-politic în care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Întunericul, 128 Lumina întunericului, 155, 156 Mâinile, 155 Maria-Maria, 205 Miezul nopții, 154 Nemoarte, 129 Noapte geniului, 130 Noaptea geniului, 118, 130, 131 Olivia, 132 Oliviei, 89 Omul Nou, 90 Orbii, 154, 155 Poem cerșetor, 128 Regele Fără-Timp, 128, 154 Saltimbancul, 154, 155, 157 Stere, C., 76 Stoddart, Helen, 126 Stoiciu, Liviu Ioan, 202, 214, 215 Stoiciu. Liviu Ioan Inima de raze, 214, 215 Pe dreptunghiuri de iarbă, 202 Stratan. Ion A doua seară eram cu amicii, 220 Streinu, Vladimir, 55
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
i se adresează Rigoletto când cere ajutor pentru a-și găsi fiica răpită: tu ch‘hai l‘alma gentil come îl cuore. Francisc I l-a descoperit pe Triboulet alias Rigoletto într-una din escapadele sale pariziene. Acesta era un saltimbanc de stradă, dar a reușit să-l fascineze pe rege într atât încât Francsic I l-a adus la curtea să. Triboulet era în realitate puțin diform, iar cu cele mai multe din infirmitățile sale l-a înzestrat până lui Hugo. Era
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
în gheizere, în apă fiartă și răsfiartă, viață este și în spațiu și în alte ipoteze de călătorie, viață, nu suflet, unde să fie suflet, cînd s-a dat întîmplarea pe propriile ei împrejurări! în vraja în care se menește saltimbanc, Omul sau Despre înșelare! polițiștii în rond secvența ritualică, cetățeanul doarme peste banchete, un vîrf de bocanc din trecere, sari, forța publică parazitată de limbajul intimidării, fumez cu copilul în brațe, mamă la 16-17 ani, jalnic al meu cuvînt, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Uniunii Scriitorilor) atrage atenția asupra unui poet pentru care liricul este funcție ludică, practica jocului și truda asupra cuvântului fiind însăși esența poeziei. „Ipostaza aproape unică a eului - atât cât acesta mai este încă prezent - e aceea a funambulului și saltimbancului, evoluând spectaculos spre o temporalitate ideală” (Ion Pop). Și în cărțile următoare jocul rămâne mecanismul de producere a enunțului poetic atât la nivelul tematic, cât și la cel al practicii discursive. Șalul, eșarpele Isadorei (1978; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
pe care Mircea și Lică o luau metodic la mărunțit cu sapele. După ce întreaga masă de pământ și apă devenea un fel de terci, treceam la următoarea fază a operațiunii: călcatul. Desculți, cu folmoștoacele de paie în mână, asemenea unor saltimbanci în fața totemurilor noi, cei patru frați, călcam sistematic și apăsat pământul de sub picioare, presărând paie din când în când pentru a obține o compoziție omogenă, dar destul de moale, aptă a fi introdusă în forme. Călcam lutul în ritm de dans
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în palmele care ne usturau și ne făceau să suferim îngrozitor. Atunci lăsam căldările jos și ridicam brațele sus, spre cer, cu degetele palmelor desfăcute, pentru a se zvânta la soare. (...) Desculți, cu folmoștoacele de paie în mână, asemenea unor saltimbanci în fața totemurilor noi, cei patru frați, călcam sistematic și apăsat pământul de sub picioare, presărând paiele. Călcam lutul în ritm de dans, ca într-un ritual primitiv al unor triburi minuscule și sălbatice, încă nedescoperite, din imensa junglă amazoniană. Avântam rapid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și corupți este atât de puternică, încât, după grandioasa evocare a vremurilor de glorie, antiteza romantică se adâncește prin tabloul sarcastic al contemporanilor. În această lume poetul ne introduce prin versul cu valoare de cadru: "Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii...”. Ideea acestui vers este dezvoltată cu o maximă tensiune critică, modalitatea principală continuând să fie antiteza: "O eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseți, Ați ajuns acum la modă de vă scot din letopiseț, Și cu voi
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
critică a realităților unui timp tiranic, cel al „epocii socialiste”, se instituie aici printr-o lucidă și ironică prospectare a derizoriului vieții colective, din care se evadează prin ironie și badinaj, prin apel la spectacolul cu măști, la ipostaza de saltimbanc și arlechin, la demistificarea stereotipiilor și anomaliilor vieții (Poem pentru ultima reprezentație, Poem pentru gardienii de suflet). Între cerebralitate și senzualism, trăirea este la P. perpetuă alternanță. SCRIERI: Castelul din siclame albe, pref. Victor Eftimiu, București, 1972; Pasul corbilor, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288899_a_290228]
-
naratorul dintr-o povestire, „nimic nu are mai multe forme decât banalul”. Ceea ce dă însă formă banalului este iluzia, literatura, ridicată la proporțiile unei adevărate epidemii în Circul, unde locuitorii unui sat construiesc un edificiu impozant pentru o trupă de saltimbanci care nu va sosi niciodată. Remarcabile, sub aspectul acuității analitice și a fineții compoziționale, sunt paginile de jurnal intim din finalul cărții (Pavană pentru doamna E.B. și Cursiv de septembrie), ce se înscriu în tradiția literaturii de introspecție psihologică. Epidemia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
Semnalez că aici este vorba de o constantă pe care o regăsim în toate culturile. Arhetipul trișorului, a cărui funcție constă tocmai în a aduce o compensare la rigiditatea a ceea a devenit rigid în decursul timpului. "Nebunul regelui", bufonul, saltimbancul nu este numai o figură individuală. El capătă uneori o "formă" colectivă. Și permite astfel reemergența pro-funzimii non-raționale a vastului domeniu de instincte sociale. A imaginarului său, a pulsiunilor sale ludice, a eliberărilor onirice. Jung, care a abordat în nume-roase
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
plecaseră din Universitate. Ajunși în viață, de acolo de unde se găseau, pregăteau lupta cu totul pe alte baze, decât acelea de pe care au dus-o ca studenți. În fruntea studențimii, cu un așa de frumos trecut de luptă, au ajuns saltimbanci și aventurieri. Valurile frământărilor studențești au ridicat la suprafață elemente care după câțiva ani de agitație pornită din spiritul de aventură, au fost atrase de partidele politice, care le-au alimentat ideea de parvenire și le-au fluturat înaintea ochilor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
aceste volume, ca o lamentație fără sfîrșit: ajunsă la punctul de bifurcație al elocvenței și erudiției între calea Fontenelle și calea Mabillon, gîndirea franceză ia, începînd cu sfîrșitul secolului al XVII-lea, calea viciului, încredințîndu-și destinul literatorilor, și nu profesorilor, saltimbancilor, și nu juriștilor. Ea a preferat stilul mucalit pentru a se face plăcută, în locul căutării solitare și anevoioase a adevărului. Ne putem întreba, dimpotrivă, dacă Luminile profanează onoarea pe cît descalifică acest regim clerical al antinomiilor: stil împotriva conținutului, beletristică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
asasine jefuitoare ale țăranilor. Patru sute de ani mai tîrziu, vă veți întîlni cu un dezastru asemănător, de aceeași ferocitate, la specialiștii noilor transmisiuni care nu știau încă ce fel de putere exercită. În 1938, Orson Welles este luat drept un saltimbanc cînd adaptează pentru radio Războiul lumilor de H. G. Wells; el ia prin surprindere America. Cîțiva profesioniști dau înapoi, consternați de consecințele unui exercițiu pe care-l credeau doar profesional, respingînd responsabilitățile (sau iresponsabilitățile) pe care le presupunea. Alții, mai mîndri
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
vin și belelele profesionale. Necazurile pe care le am cu profii de antropologie, sociologie, care mă acuză că literaturizez, polemicile cu prozatorii care, dimpotrivă, consideră că teoretizez excesiv, că mă dau științific, iar ceea ce fac eu aduce a muncă de saltimbanc cultural. Că teoria nu se topește deloc în textul literar, iar reciproca scârțâie și ea. Unii profi mă consideră poet. Mucles, bă, poete! Prozatorii - infestat de teorie. Oricum, am un stil hibrid, cu aparențe parodice de text bășcălios. Textele mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Ludovic al XIII-lea, pegra orașului. „Calul de spijă” va fi fost mult mai probabil cel al statuii, tot de bronz, a lui Henric al IV lea, de pe Pont-Neuf, pe vremea aceea principalul centru popular al Parisului, unde se produceau saltimbancii și mișunau negustorii ambulanți, șarlatanii, femeile publice, codoșii, o lume mai mult decât pestriță, din care nu lipseau nici pungașii și nici cuțitarii. 3. Cu privire la enigmatica „poliță cu maimuță”, Radu Albala propune ipoteza că „maimuța” ar fi girantul cerut de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aur fals, frumos cizelată, dar în care nu se află nici o picătură de vin. Frumosul e tot ceia ce e uimitor zice Baudelaire. Dar când uimirea, nu a ținut decât o clipă, artistul a făcut pur și simplu artă de saltimbanc. Ceia ce farmecă uimind, ceia ce este într-adevăr frumos, nu e numai noutatea, ci noutatea adevărului. Frumosul nu e tot ce e simplu, ci complexul simplificat; el a consistat totdeauna, într-o formulă luminoasă învăluind, în termeni familiari și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mulțimii era mijlocul cel mai bun, l-a folosit. Dacă i-ar fi fost mai ușor să ajungă tiran, tiran ar fi ajuns. Doar că pentru a fi tiran trebuia să fii întâi tiran. Mișcările lui erau, toate, ale unui saltimbanc. Ți se părea că vezi o marionetă trasă când de cap, când de picioare. Totul, în discursurile și în gesturile sale, era frânt, destrămat. Pentru că nimic nu-i ieșea din suflet, totul îi venea din cap, totul era artificial. Marat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
armata, nu-l prindea deloc uniforma frontului, căci mai era în plus și mărunțel de statură. Deasupra guvernului s-a înființat demnitatea de consilier regal, care nu avea nici un rol efectiv în stat, dar înmulțea numărul purtătorilor de uniforme, de saltimbanci și de irozi. Lui Nicolae Iorga îi aluneca șapca pe chelie pînă la urechi și barbă; Ion Mihalache a trebuit să-și lase ițarii acasă la Topoloveni și toți ceilalți surtucele și pălăriile. Gheorghe Tătărăscu a purtat și uniforma rușinii
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]