182 matches
-
Noi am fost privați brutal și total de accesul la adevăr ; acesta ni s-a picurat (în filme) în doze homeopatice, pentru a mai recunoaște totuși ceva dintr-o realitate desfigurată : de aceea, astăzi, pe de o parte, sentimentul de samizdat cu care izolăm acele momente, ca pe niște epifanii transcinematografice („Da, uite, domnule, se mai puteau spune unele lucruri, chiar și atunci... !”) și, pe de altă parte, senzația foarte iritantă uneori că „un pic de adevărș este mai puțin decât
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și 1839, iar ultimele În 1922, 1929, 1936. Nu este de mirare succesul de care s-a bucurat volumul În epoca interbelică, dar este surprinzător faptul că el a fost reeditat În România post- comunistă (În anul 2000, la Editura Samizdat). În 1913, dr. Nicolae Paulescu prezintă in extenso cartea cu entuziasm <endnote id="(695, pp. 45- 49)"/>. De asemenea, ea a fost recopiată de mână - În parte În mediul monastic - În zeci de versiuni. Numai În colecția de manuscrise a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
chipurile, ci după gândurile noastre. Pentru această muncă pusă în slujba noastră eu țin să mulțumesc tuturor colaboratorilor postului dvs. de radio [Cosmina Cosmin, Cluj-Napoca, scrisă la 16 mai 1982] în acest sens, putem vorbi despre constituirea unei forme de samizdat à la roumaine, cu o difuzare inegalabilă, ținând cont că radio Europa Liberă era ascultat de o proporție covârșitoare a populației. A asculta era o formă de rezistență pasivă, de sfidare a autorităților, care devenise un sport generalizat. A scrie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Restructurării. Obiectivele mișcării erau: renașterea și fortificarea societății civile moldovenești, organizarea mitingurilor și demonstrațiilor de protest contra cenzurii de stat dirijate de nomenclatura comunistă, lichidarea sistemului administrativ de comandă, descentralizarea economiei, promovarea culturii naționale (organizarea cenaclurilor muzical-literale, tipărirea în varianta „samizdat” și distribuirea a operelor scritorilor clasici: Mihai Eminescu, Alexei Mateevici, George Coșbuc ș.a., interzise de dictatură comunistă). Lozincile perioadei erau: «Jos Mafia!», «Jos Grosu!», «Jos Cenzură!», «Libertate!». În această perioadă Mișcarea Democratică este singura organizație care se confruntă deschis cu
Partidul Popular Creștin Democrat (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/300197_a_301526]
-
exilul lui de mai tarziu, Ion Caraion. 1 martie 1960 - Sentința în procesul Noica-Pillat, judecat de Regiunea a II-a Militară București, în care principalele capete de acuzare fuseseră legate de producerea și răspândirea a ceea ce ulterior s-a numit samizdat (Povestiri despre om, eseu filozofic de Constantin Noica, și „Așteptând ceasul de apoi“, român al lui Dinu Pillat) și a scrierilor dușmănoase ale românilor din exil Emil Cioran, Mircea Eliade, Vintilă Horia etc. Condamnările celor 23 de inculpați au mers
Cronologia disidenței anticomuniste în România () [Corola-website/Science/299203_a_300532]
-
(n. 30 mai 1929, Brașov) este o publicista și disidenta anticomunista din România. A fost asistență universitară la catedră de limba franceză din cadrul Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. În 1980 a realizat primul „samizdat” (volum fabricat manual, distribuit prin rețele de prieteni), "Încercarea labirintului", urmat de alte patru traduceri-samizdat (din limba franceză), cărora le-a scris note și prefețe: Petru Gherman, "Ieremia Valahul", Lao-tse, "Tao te king", Gabriel Marcel, "Dreptate și Adevăr", Ștefan Lupașcu
Doina Cornea () [Corola-website/Science/299207_a_300536]
-
noastră este cu noi". Treptat, el a ridicat interdicțiile draconice ale lui Rákosi împotriva dreptului la liberă exprimare sau la liberă circulație, dar și asupra activităților culturale. Într-o mult mai mare măsură față de omologii săi, Kádár a tolerat publicațiile samizdat. Ungurii au avut mult mai multă libertate față de celelalte națiuni est-europene, în care conducătorii doreau supravegherea strictă a populației. Regimul Kádár a putut fi considerat chiar unul liberal, în contradicție cu celelalte regimuri est-europene și cu cel ungar dintre 1949-1956
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]
-
Multe dintre eseurile ei din această perioadă au fost publicate mai tarziu într-o carte. Din 1981 până în 1983, a fost editor al revistei lunare din Cracovia „NaGlos”(OutLoud). În anii 1980, și-a intensificat activitățile de opoziție, contribuind la Samizdat, o acțiune dizidenta a publicației "Arka" sub pseudonimul „Stańczykówna”. Ultimul volum publicat în timp ce Szymborska era încă în viață, "Dwukropek", a fost ales cea mai bună carte a anului 2006 de către cititorii Gazetei Wyborcza. Ea a tradus, de asemenea, literatura franceză
Wisława Szymborska () [Corola-website/Science/303512_a_304841]
-
în țară de la Paris (dintr-un turneu al Teatrului Național cu piesele "O scrisoare pierdută" de Ion Luca Caragiale și "Ultima oră" de Mihail Sebastian) volume de Mircea Eliade și Emil Cioran, pe care le-a răspândit sub formă de samizdat. Eliade i-a înmânat la Paris romanul "La forêt interdite" ("Noaptea de sânziene") și cărțile " Mitul eternei reîntoarceri" și "Imagini și simboluri", publicate în Franța, iar Emil Cioran i-a dat zece exemplare din lucrarea "La tentation d'exister" ("Ispita
Marietta Sadova () [Corola-website/Science/308907_a_310236]
-
Bella Ahmadulina și R.I. Rojdestvenski. Cu toate acestea, până la inițierea de către Mihail Gorbaciov a politicii de destindere ("Perestroika"), o parte a scriitorilor își publică operele în străinătate sau le difuzează în Uniunea Sovietică, în mod clandestin, sub forma manuscriselor multiplicate ("Samizdat"). Scriitorii A.D. Siniavski și J.M. Daniel sunt condamnați, în 1966, la internare într-un lagăr de muncă, sub acuzarea că ar fi defăimat statul sovietic prin faptul de a-și fi publicat cărțile în străinătate. Tot sub forma literaturii ""Samizdat
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
Samizdat"). Scriitorii A.D. Siniavski și J.M. Daniel sunt condamnați, în 1966, la internare într-un lagăr de muncă, sub acuzarea că ar fi defăimat statul sovietic prin faptul de a-și fi publicat cărțile în străinătate. Tot sub forma literaturii ""Samizdat"" circulă poeziile lui Iosif Brodski, expulzat în 1972 din URSS. - V. Tarsis scrie romanele satirice "Musca albastră" (1963), "Mesaj din casa de nebuni" (1965) și "Combinatul plăcerilor" (1967). În anul 1966 este expulzat din URSS. Proza literară a acestor ani
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
editat în străinătate. În 1958, Pasternak a primit premiul Nobel, dar puterea l-a obligat să renunțe la premiu. Astfel, cazul lui Pasternak a arătat incapacitatea intelighenței ruse de a se opune puterii sovietice. Își făcea apariția literatura de tip samizdat care conțineau lucrări ale tinerilor literați care se adunau sâmbătă în Piață Maiakovski, ulterior, puterea interzicând manifestările de acest tip. Ca răspuns, tinerii literați conduși de Anatoli Ginzburg au editat prima revista în samizdatul Sintaksis. Dificultățile cu care s-a
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
Își făcea apariția literatura de tip samizdat care conțineau lucrări ale tinerilor literați care se adunau sâmbătă în Piață Maiakovski, ulterior, puterea interzicând manifestările de acest tip. Ca răspuns, tinerii literați conduși de Anatoli Ginzburg au editat prima revista în samizdatul Sintaksis. Dificultățile cu care s-a confruntat Hrușciov pe plan economic au dus la intensificarea metodelor voluntariste și la apariția mitului tranziției spre comunism a societății sovietice, la intensificarea campaniilor ale căror scop era să obțină rezultate excelente într-un
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
confiscat a doua oară în 1984. Redactând în tot acest timp mai multe versiuni, acestea au fost scoase pe ascuns din țară, două dintre ele ajungând în posesia Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, la Paris. Cartea circulase în samizdat printre intelectualii epocii. Monica Lovinescu o difuzează în serial la microfonul postului de radio "Europa Liberă" între anii 1988 și 1989. Temându-se de noi intervenții din partea Securității, N. Steinhardt face apel la prietenul său mai tânăr Virgil Ciomoș pentru
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
poate fi comparat în mod periculos de cititorii lui cu tehnicile absurde ale denunțurilor și proceselor de fațadă specifice Blocului Estic. De altfel intelectualii din Rusia Sovietică care au avut ocazia să citească acest roman, pe ascuns, sub formă de samizdat, au crezut că este opera unui dizident comunist, numele autorului și data apariției nefiind specificate. Scriitoarea cehă Alena Wagnerová remarcă în special prima frază a romanului, ca fiind evocatoare pentru epoca stalinistă: Conferința culturală de la Liblice, 1963, prilejuită de împlinirea
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
simbol al sfidării în societatea sovietică. Scrierile, în mod special cele ale lui Soljenițîn, învinovățeau dur poporul sovietic pentru toleranța și apatia față de Gulag și în același timp aduceau laude curajului și hotărârii celor care fuseseră încarcerați. Vezi de asemenea samizdat, disident, drepturile omului, Acordurile de la Helsinki. Un alt fenomen cultural în URSS legat de Gulag a fost migrarea forțată a numeroși artiști în Siberia. Mulți oameni care au lucrat în Magadan au remarcat că, de exemplu, nivelul teatrelor era comparabil
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
22 de persoane au murit și 87 au fost rănite. 116 demonstranți au fost condamnați pentru implicarea în revoltă și șapte dintre ei au fost executați. Informațiile despre revoltă au fost complet suprimate în URSS, dar s-au răspândit prin Samizdat și au deteriorat reputația lui Hrușciov în Occident. În 1963, Uniunea Sovietică a fost lovită de secetă; recolta a scăzut la de cereale de la maximul înregistrat în 1958 de . Au apărut cozi la pâine, fapt ce i-a fost ascuns
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
nu a admis faptul că ea a publicat o carte de poezii despre motanul Arpagic, interpretat de cititori drept o aluzie la Nicolae Ceaușescu. Poeziile ei interzise au fost difuzate în mii de exemplare, scrise de mână de cititori (singurul samizdat românesc) și au fost traduse în numeroase limbi ca dovadă a cenzurii din România. Importanta revistă londoneză "Index of Censorship" i-a dedicat un număr special. În luna mai 1990 a reînființat Centrul PEN din România, pe care l-a
Ana Blandiana () [Corola-website/Science/297559_a_298888]
-
semnase, inclusiv Constituția Cehoslovaciei din 1960, Actul Final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa de la Helsinki din 1975 și statute ale Națiunilor Unite referitoare la drepturi politice, civile, economice și culturale. Reacția guvernului față de apariția documentului (în formă samizdat) a fost una dură. Presa de stat a descris manifestul ca un document antistatal, antisocialist, demagogic, abuziv. Semnatarii au fost numiți printre altele „trădători și renegați”, „servitori loiali ai imperialismului”, „politicieni falimentari” și „aventurieri internaționali”. Semnatarii au fost dați afară
Carta 77 () [Corola-website/Science/317688_a_319017]
-
de versuri, conținând poeme scrise cu mult înainte. Unele poezii, precum cele care încă în 1953 -1954 și-au exprimat ostilitatea față de tirania stalinistă, încă înainte de condamnarea ei la Congresul al XX-lea al PCUS, au circulat în ediții subterane ,„Samizdat”. Aceste poezii au fost publicate sub numele său la München în 1961, dar Sluțki nu a luat vreo poziție în legătură cu dezvăluirea identității autorului. Alături de David Samoilov, Sluțki e considerat unul din cei mai reprezentativi autori din generația de poeți sovietici
Boris Sluțki () [Corola-website/Science/315238_a_316567]
-
măsuri nu au oprit, însă, mișcarea națională. Disidenți tineri, cum ar fi Tamar Chkheidze, Avtandil Imnadze, și apoi Giorgi Chanturia și Irakli Tsereteli, au căpătat influență și au protestat în favoarea liderilor arestați; s-au înființat și mai multe publicații underground (Samizdat). În această perioadă, Georgia deținea locul întâi între republicile sovietice la nivelul de educație superioară raportat la populație, iar numărul crescând de studenți, mai ales al celor originari din zonele rurale nelegați de Partidul Comunist și de nomenclatură, formau o
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
artele vizuale, teatru și mass-media au rămas concentrate pe participarea lor activă la viața publică. Evenimentele care au format cultura poloneză la debutul perioadei post-comuniste a început încă din 1976. Demonstrațiile suprimate în 1976 au dat naștere la publicări în samizdat pe o scară fără precedent. Acesta a fost adevăratul început al unei culturi literare în Polonia. Între 1976 și 1989, așa-numita "drugi obieg" (a doua circulație, termenul obișnuit aplicat presei ilegale în Polonia în timpul loviturii militare de stat), s-
Arta în Polonia modernă () [Corola-website/Science/329196_a_330525]
-
alta a luat parte la mișcarea și a suferit consecințele represiunii militare din decembrie 1981. După aceasta - la fel ca în filmele lui Krzysztof Kieślowski (No End, 1985, seria Decalog, 1989) - existența fizică nu mai era suportabilă. Între timp, presa samizdat (ilegală) a înflorit, sprijinită financiar prin donații generoase din Occident, și problemele de natură legală și de moralitate au continuat. URSS nu a intervenit militar în Polonia, când fostele state satelit au fost dizolvat legal în 1990. Perioada 1976-1989 a
Arta în Polonia modernă () [Corola-website/Science/329196_a_330525]
-
politice și militare în Polonia (chiar nu cele legate de Armia Krajowa), au adoptat Kotwica ca simbol al lor. Acesta a fost pictat pe pereții orașelor poloneze, ștampilate pe bancnotele germane și timbre poștale, imprimate în antetul ziarelor și cărților samizdat, și a devenit unul dintre simbolurile revoltei din Varșovia. După cel de-al Doilea Război Mondial, autoritățile comuniste din Polonia au interzis Kotwica. Folosite de majoritatea asociațiilor de foști membri ai Armia Krajowa în exil, a fost strict interzisă în
Kotwica () [Corola-website/Science/329243_a_330572]
-
exemplu Krzysztof Kieślowski, Juliusz Machulski, Agnieszka Holland, Jan Komasa: Camera sinucigașilor) contribuie în mod substanțial la postmodernismul polonez anti-fundaționalist în cultura populară. Deși postmodernismul a fost promovat pe scară largă în așa-numitul "drugi obieg" (a doua circulație) de presa samizdat poloneze, a fost de asemenea criticat ca fiind amorf atât de filozofii catolici, precum și "marxiști căzuți", [6] creditat cu apariția SOC-postmodernismului în Polonia - pe baza relativismului extrem și a umorului amar (vezi Mrożek). Dialogul continuu extinzându-se dincolo de legea marțială
Postmodernismul în Polonia () [Corola-website/Science/329306_a_330635]