244 matches
-
opt ani de așteptare? Fugăreală, opt ani, de la un ghișeu la altul? O să mai accept opt ani, așa credeți? Așa credeți, claponilor, așa credeți? Mojicia la care mă supuneți, minciunile, lipsa de stimă, lipsa voastră de bună creștere, fustangiilor? Până când, samsarilor, spuneți, până când? Vocea groasă, puternică, încă nu-și atinsese amploarea extremă. — Cum vă numiți? îndrăzni sec Marga, aplecându-se spre celălalt capăt al mesei, de unde trase pachetul auriu al colegului Florin și extrase o țigară, aprinzând-o cu bricheta lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bieților oameni! ― Vă rog să credeți, domnule Iuga, că eu... zise învățătorul cu un involuntar zâmbet de supunere. Pe Miron îl sâcâia eternul "domnule Iuga" care i se părea sfidător. Îi reteză vorba mai energic: ― Destul! Eu nu discut cu samsarii nepoftiți! ― Conștiința mi-a dictat să-mi fac datoria și mi-am făcut-o! murmură Dragoș puțin abătut. Dumneavoastră veți decide cum credeți de cuviință... Spuneați însă că vreți să-mi comunicați și dumneavoastră ceva? ― Nu, nu! protestă Iuga. Cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oropsit, de urs bătrân plimbat la bâlciuri derizorii, sincer și frumos mirat de tot ce i se întâmplă. Doar ce am dat de câteva ori mâna pe la târgurile de carte, el ca atent redactor la Editura All, eu ca nevinovat samsar de carte. Ce ne-a apropiat frățește (aproape de lacrimă) cale de un sfert de ceas a fost telefonul pe care i l-am dat năucit, după ce i-am citit un text devastator despre moartea câinelui de la țară. Vezi bine că
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
micul dejun. Numai la pomenirea micului dejun Wakefield e pe cale să verse din nou, dar urmează sfatul primit și se tîrăște pe buci departe de șarpe. Anton Îl conduce la mașina rămasă la tavernă și Își face numărul lui de samsar tot drumul, fiecare cuvînt fiind o țepușă Înfiptă În trupul lui Wakefield. Wakefield conduce orbește un timp, cu capul crăpîndu-i de durere și trăgînd, la fiecare cîteva minute, cîte o dușcă din bidonul de apă pe care avusese prevederea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ia. Dacă mă mut, sunt un om pierdut. Domnul Giurgiuveanu e proprietarul localului, cum știi și dumneata, și nu pot să mă plâng. Am plătit cinstit și am rămas. Dar acum am aflat că unchiul dumitale vinde casele. Îmi vin samsari mereu. Dacă vine alt proprietar, ce mă fac eu? Îmi mărește chiria, asta nici vorbă, aș da și mai mult, deși ș-așa e greu. Dar umblă concurența. E cineva care vrea să mă scoată de aici și să deschidă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că doar ai un rând... Vinzi casele cumva? Că de închiriat, acum a trecut timpul. Bine faci că le vinzi, tot mai bine e să ai banul în pungă, dar trebuie să fii cu ochii în patru, să pui un samsar bun. Cam cât ceri, așa, ca să mă orientez? - Nu vând nimic! zise scurt moș Costache. În fond, Stănică mirosise bine, bătrânul voia să vândă și casele astea, precum voia să vândă tot. Acest imobil vechi îl cumpărase chiar de la Simion
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mirat, neînțelegînd de ce un om la vârsta lui nu se poate asigura. Atunci îi intră în cap că avea prea multe lucruri în casă și că trebuiau vândute. Câteva izbuti să le dea pe la cumpărătorii de vechituri. Dar când un samsar ovrei veni chiar în casă, insistând să cumpere în total, apăru deodată Aglae, c-o falcă-n cer și una pe pămînt: - Da, ce faci aici, Costache? - Cum, ce fac? - Asta te-ntreb și eu! Te-ai apucat să vinzi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pămînt: - Da, ce faci aici, Costache? - Cum, ce fac? - Asta te-ntreb și eu! Te-ai apucat să vinzi lucrurile din casă? - Și ce dacă vînd? Am să dau socoteală cuiva? - Am dat un preț așa de bun! zise onctuos samsarul. - Ieși afară de aici! zbieră Aglae la ovrei, ce-i aici, halăde vechituri? Samsarul fugi, iar Costache se înfurie așa de tare, încît i se vedeau vinele strânse pe frunte, ca nervurile pe o mare foaie de varză. Țipă cu glas
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
eu! Te-ai apucat să vinzi lucrurile din casă? - Și ce dacă vînd? Am să dau socoteală cuiva? - Am dat un preț așa de bun! zise onctuos samsarul. - Ieși afară de aici! zbieră Aglae la ovrei, ce-i aici, halăde vechituri? Samsarul fugi, iar Costache se înfurie așa de tare, încît i se vedeau vinele strânse pe frunte, ca nervurile pe o mare foaie de varză. Țipă cu glas ascuțit, întrerupt de răgușeli, ridicol de groase: - N-am eu voie, în casa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
foaie de varză. Țipă cu glas ascuțit, întrerupt de răgușeli, ridicol de groase: - N-am eu voie, în casa mea, să fac ce vreau? Ce pofteștidumneata? - Poftesc că nu vreau să arunci mobile vechi, de la părinți, la un nespălat de samsar, care ți le ia pe nimic! - Și ce te privește pe dumneata dacă le ia pe nimic? - Mă privește! - Nu te privește! - Ba mă privește, că sunt soră! - Și dacă ești soră, ai vreun drept să mă epi... să mă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să las nimic la nimeni. Mai bine le dau la un spital. Aglae, cam speriată de amenințare, se îmblînzi. - Nu ți-am spus că n-ai voie să vinzi, am zis că lași să tetragă pe sfoară mizerabilii ăștia de samsari. Dacă vrei să vinzi, vinde, că eu nu te-mpiedic, dar barem să găsim niște familii, prin vorbă, care să cumpere cu preț mai ca lumea. Eu vreau să-ți fac binele! - N-am nevoie de binele dumitale! se împotrivi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gros și după ce spunea: "Ei, noroc să dea Dumnezeu!" se urca iar pe leagănul de lemn și o lua înapoi. În câteva luni trebuise să mai ridice o odaie alături. O lume amestecată îi umplea prăvălia: mecanici, gunoieri, șoferi, olteni, samsari în trecere prin marginea aceea a Bucureștiului, unii - negri de soare, cu fețele supte și uscate de vânt, alții - plini de ulei, cu hainele pătate. Gălăgioși și veseli, gustau rachiul, le plăcea, mai cereau. Limbile se dezlegau repede. Înjurau și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spuse: - S-a făcut așa cum a dorit clienta. - Cu douăzeci de mii? tatonă madam Valsamaky. - Da! - Ei, bravo, îi mulțumi aceasta, mi-am îndeplinit comisionul. Madam Angela Valsamaky-Farfara, circulând în lume bună, adesea scăpătată, făcea astfel de mici operații de samsar, scuzabile prin cele mai bune intenții, deși trăgea și un profit. Prin mijlocirea ei și cu ajutorul plinului de blândețe Saferian, se evita penibila ofertă pe piața comercială. Într-un mic schimb de vorbe glumețe se rezolva o problemă dificilă. - Mi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vameși, guvernul le va distribui douăzeci și cinci de milioane de franci luați tot de la acești fierari, fabricanți de cuie, artizani și lucrători. Paza forntierei va fi făcută mai bine de către aceștia; nu m-ar costa nimic, nu aș fi expus brutalității samsarilor, aș vinde fierul la prețul meu și mă voi bucura în dulcea recreere de a vedea marele nostru popor păcălit în mod rușinos. Chestia asta îl va învăța să se proclame fără încetare precursorul și promotorul oricărui progres în Europa
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
conducătorii Reichului s-a remarcat, la 22 iunie 1940, transformarea Frontului Renașterii Naționale în Partidul Națiunii, un partid „unic și totalitar”, al cărui conducător suprem era regele. Cu rang de ministru secretar de stat, șeful ei a fost numit veșnicul „samsar” regal, Ernest Urdăreanu. Înainte de transformarea Frontului Renașterii Naționale, pentru a se marca reconcilierea cu Mișcarea Legionară în dauna partidelor istorice, opozante ireconciliabile față de suveran, comandantul ei, Horia Sima, este primit în audiență de rege pe 18 iunie 1940. Tot la
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
a încheiat războiul, frustrându-l de noi câștiguri. Comparați preocuparea galopantă pentru "parale" cu publicistica extraordinară a lui Eminescu privitor la complexitatea evenimentelor în derulare. Până și un biograf encomiast al mentorului junimist, ca Z. Ornea, recunoaște: "Devenise avocatul unor samsari pentru aprovizionarea trupelor rusești, de origine evreiască, concesionari ai unor servicii pentru aprovizionarea armatei ruse [...]; apoi această calitate îi va fi reproșată în presă, până și de Eminescu."134 C. Popescu-Cadem comentează astfel episodul afacerilor de război ale lui Maiorescu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
întîlnește prin 1935 într-un restaurant bucureștean "bosumflat ca o cocuță care a făcut în pantalonași. Îl puteai lua drept un chelner așezat întîmplător la masă...; profil semănînd ca sarcasm cu cel al lui Călinescu...; prelat în civil (sau) un samsar din lumea mare, imitînd ținuta vestimentară a boierilor bătrîni." Impresia observatorilor că au în față un fals autentic, o imitație, e datorată inadecvării lui Mateiu la timpul în care căzuse, un timp al ridicării noroadelor ce trăiau tocmai printre imitații
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
mamei că vin de cum termin partida asta. Dar eu n-am plecat. Îmi plăcea să mă uit la uriașii aceștia care intrau, comandau ceva, consumau, unii plecau și alții se așezau, gânditori sau obosiți, la mese. Intrau muncitori, căruțași, țărani, samsari, fără ocupație, oameni simpli de tot felul, din popor, niciodată vreun funcționar, vreun proprietar sau comerciant. Dar era bine, știam că mă aflu printre ai mei și cred că tata nu s-ar fi simțit bine în vreun local de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să lovească"186. Depistăm, în proza publicistică argheziană, o dublă versiune a agresivității: pe de o parte, cea a unui lexic brutal, injurios, descalificant, aparținând unor registre-sursă inventariate minuțios de Ruxandra Cesereanu, și anume: infracțional (canalii, lichele, bandiți, găinari, profitori, samsari, pezevenghi, impostori etc.)., de tip bestiariu, aici zoomorfismul este privilegiat și extrem de variat, de la animalitatea domestică sau cea sălbatică, până la creaturi hidoase, insectar, teriomorfe (șerpi, năpârci, reptile), rozătoare, de asemenea, registrul septic care plasticizează imundul, pestilențialul, infecția, putridul, descompunerea sau
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Editura pentru Literatură, 1962, editorii publică această listă de nume fără nici o intervenție în dezorganizarea textului. 8 Un exemplu poate fi găsit în recensământul clientelei unui local mărginaș: "Aici vin camionagii, hornari, vânzători de haine vechi, spălători de geamuri, cărăuși, samsari, tinichigii, vidanjori, paracliseri, spălătorese de morți, birjari, fierari, hingheri, curelari, florărese, jochei, chivuțe, pantofari, tăietori de lemne, gunoieri, un soi de oameni nici vii, nici morți, care își poartă unica trăsătură de caracter în numele ce poartă: Mielu, Fălosu, Maț, Bășică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tare tăcerea celorlați îi zgârie urechile 8 octombrie 2011 Cântec de dor și de toamnă Tomnatic îți cânt despre noi, despre mine, ferestrele plâng cu emoții străine și oamenii mici se visează prea mari, iar prețul e pus de aceiași samsari, avem etichete pe frunți, pe iluzii, la modă sunt astăzi păreri și aluzii, fărâme de suflet, fărâme de gând, doar tu vii în mine, în dor rămânând ca ultimă stare, ca dulce destin, cu toamna pe buze, prin vis clandestin
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
luase mult înainte. ăO văd pe Zitta în zăbranic, calmă, tristă și socotită. E înconjurată de neamurile ei, atentă la sfaturi. Cineva coboară de la etaj, cu ajutorul slugilor mele, un cufăr mare cu obiecte de valoare practică. Unchiul scăpătat al Zittei, samsarul fără noroc, care la șaptezeci de ani părea de cincizeci, intră ca o vijelie în casă, cu țigara de foi în gură, cu pălăria într-o mână și umbrela în cealaltă. - Uă unde-i testamentul? intervine dumnealui în discuție cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
găsește următoarea, care, abia desprinsă, lasă să se vadă o a treia, umedă, sub care așteaptă și șușotesc a patra, a cincea. Și fiecare dintre straturile care urmează transpiră cuvinte prea îndelung evitate și semne pline de înflorituri, ca și când un samsar de secrete ar fi vrut să le încifreze în felul acesta, încă din tinerețe, pe când ceapa abia încolțea. Deja se trezește ambiția: mâzgăleala aceasta se cere descifrată, codul acela trebuie spart. Și deja este contrazisă acea entitate care vrea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
agresive ale parfumurilor scumpe, vin adieri ușoare de emanații axilare. În timp ce străbat cu infinite atenții sala restaurantului, din mulțimea risipită pe la mese apar tot felul de chipuri. Ospătari care oficiază ceremonioși, profesioniste de lux, sorbind lasciv băutura din pahare înalte, samsari eleganți, cu ceva dur, periculos, în înfățișarea lor, alături de partenere puternic platinate, cu aspect insipid, care etalează nonșalant bijuterii și mătăsuri scumpe, politicieni împreună cu familiile lor, ziariști cunoscuți. Și mulți, foarte mulți ofițeri nemți care petrec în București așa cum nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nici compensează prin ceva muncă socială, pe care o istovesc din rădăcini, mâncând chiar condițiile de existență a claselor producătoare, nu prisosul lor. Moțul din Ardeal e un negustor foarte cuminte, lui nu-i trebuie la negoț nici un fel de samsar, nici chiar banul. El face ciubere și donițe, trece în Țara ungurească și nu se mai încurcă, ci le schimbă de-a dreptul pe... grâu. Atâtea donițe de grâu pe o doniță de lemn, atâtea ciubere de grâu pe un
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]