731 matches
-
atâta cât să traverseze 42nd Street. La „Shanley’s“ obscuritatea era mare. Amory era conștient că vorbea cu voce tare, foarte succint și convingător - i se părea lui -, despre dorința sa de a strivi oamenii sub călcâi. A consumat trei sandvișuri, devorându-le ca și cum n-ar fi fost mai voluminoase decât niște drajeuri de ciocolată. Pe urmă Rosalind a Început să-i răsară din nou În minte și și-a surprins buzele formând, iar și iar, numele ei. În clipa următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că domnul profesor și doamna profesoară nu știu ce vorbesc. N‑au pus în viața lor mâna pe‑o pizdă sau pulă. Sophie Pachhofen trece ca o gazelă prin clasele îmbâcsite de praf de cretă și caută în portofel bani pentru detestabilul sandviș din pauza mare și pentru o cola. Invidioasă, Anna își ascunde felia groasă de pâine unsă cu untură, preparată de mama și în care aceasta și‑a pus tot sufletul, fiindcă Anna e copilul ei preferat (e și ea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ți simți trupul înflorind până la dezgust. Oare Sophie o fi simțit vreodată așa ceva? Dacă nu, atunci îi arată el cum vine asta. Sophie iese. Mi‑e silă de toate, în special astăzi, spune Anna. Când o să se întoarcă Sophie cu sandvișul cu salam de la Greissler, Rainer o să‑i poruncească să i‑l dea lui. Va fi o chestiune de voință. Iată că se întoarce Sophie, iar Rainer, cu o expresie brutală, îi pune de probă câteva degete pe jugulară. Au, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o într‑un film. Cine știe de ce sunt capabil, spune Rainer. Știu numai că sunt capabil de lucruri inimaginabil de îngrozitoare și că mă stăpânesc să nu le pun în practică. În fundal, Anna pândește ce‑a mai rămas din sandviș. Ți‑am adus și ție unul, îi oferă Sophie. Cu pește și ceapă, așa cum îți place. Grozav! După ce și‑a înfulecat jumătatea de sandviș, Anna se duce direct la closet și‑și bagă un deget pe gât. Dă tot afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stăpânesc să nu le pun în practică. În fundal, Anna pândește ce‑a mai rămas din sandviș. Ți‑am adus și ție unul, îi oferă Sophie. Cu pește și ceapă, așa cum îți place. Grozav! După ce și‑a înfulecat jumătatea de sandviș, Anna se duce direct la closet și‑și bagă un deget pe gât. Dă tot afară, doar că în ordine inversă, hering marinat și ceapă. Anna privește cu interes voma și trage apa. Are impresia că e toată făcută numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
poate fi mai rău: afurisita de gustare la pachet. Care miroase a brânză și‑ți face sete. Nu se poposește nicăieri, fiindcă asta costă bani; un copil poate să bea și apă, care oricum nu‑i de găsit. În curând, sandvișul cu brânză o să‑și dea duhul în dinții de metal ieftin ai mamei și apoi o să‑i duhnească din stomac pentru că nu l‑a mestecat bine. Mestecatul prea îndelung nu face decât să răspândească gustul cel rău peste tot. Blestemata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
observe că lipsesc. Anna îl sărută zdravăn pe Hans. Plescăie un pic prea tare, iar Hans se jenează din cauza asta. Se îndepărtează de Anna și‑și pune pantalonii de lucru și cămașa în carouri. Pe masă se află al doilea sandviș cu brânză și sticla de bere de care ai nevoie ca să te refaci. Iar pe pat stă femeia care te ajută apoi să te înalți și mai mult. Trebuie să iubești foarte mult pe cineva ca să‑i permiți respectivului să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de bere de care ai nevoie ca să te refaci. Iar pe pat stă femeia care te ajută apoi să te înalți și mai mult. Trebuie să iubești foarte mult pe cineva ca să‑i permiți respectivului să mănânce în prealabil un sandviș cu brânză. Anna îl iubește așa de mult pe Hans, că nici n‑a observat primul sandviș, întocmai ca o mamă care nici nu mai observă rahatul bebelușului ei. Hans spune că nu crede că asta a fost dragoste, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
apoi să te înalți și mai mult. Trebuie să iubești foarte mult pe cineva ca să‑i permiți respectivului să mănânce în prealabil un sandviș cu brânză. Anna îl iubește așa de mult pe Hans, că nici n‑a observat primul sandviș, întocmai ca o mamă care nici nu mai observă rahatul bebelușului ei. Hans spune că nu crede că asta a fost dragoste, deoarece dragostea se află încă înaintea lui și are mai degrabă chipul Sophiei, ba nu, chiar este Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Fischer‑Dieskau. Un pat care trebuie ocrotit, febră care‑ți trece, vizite la galeriile de artă, un „satisfăcător” la extemporal la latină, care se cere sărbătorit. Vizită la bunica. Ploaie, cer întunecat, felinare de stradă, bancheta din spate a mașinii, sandvișuri cu salam, încrețituri în colțul ochilor de‑atâta râs, poze, un batic de mătase, integrale, o traducere din Cicero, să deliberezi dacă merită să‑i faci pe alții nefericiți de dragul adevărului sau nu. Ce este adevărul, ce este lipsa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
seama de împrejurări că iubirea nu este eros. Adevărata fericire este sentimentul că ți‑ai dorit tot ce e mai bun în viață, deși poate că acest lucru a fost interpretat greșit. Impasibilă, Sophie tocmai servește pe cineva cu un sandviș cu brânză. Să‑i servești pe alții e plăcut dacă nu ești obligat s‑o faci. Anna ar prefera să‑și taie mâna decât să împartă cuiva sandvișuri cu brânză. Gerhard vrea să se învârtă pe ring cu adorata lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a fost interpretat greșit. Impasibilă, Sophie tocmai servește pe cineva cu un sandviș cu brânză. Să‑i servești pe alții e plăcut dacă nu ești obligat s‑o faci. Anna ar prefera să‑și taie mâna decât să împartă cuiva sandvișuri cu brânză. Gerhard vrea să se învârtă pe ring cu adorata lui Anna și să fie fericit, dar Anna îl dă la o parte, fiindcă vrea să‑l localizeze pe Hans, care se află între două bunicuțe. Hans, la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sus și tare că petrecerea de astăzi e minunată. Se schimbă numere de telefon. Cuvântul‑cheie „tu” își face timid apariția și este un prim „tu” timid. Se plănuiesc o excursie și o vizită, la vară, în vilegiatură. Se fac sandvișuri. Se împart felii uriașe de tort pe farfurii de carton. Rainer plonjează din ascunzătoarea sa asupra Sophiei și spune că acum trebuie să înceapă, în sfârșit, o fază a prieteniei lor care să se deosebească fundamental, ar îndrăzni el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a mai vorbit. Anna spune că pe ea o caracterizează ura oarbă împotriva lumii întregi. Lui Hans îi spune s‑o ridice și pe ea cum a ridicat‑o pe Sophie adineauri. Hans vrea ca Anni să‑i aducă un sandviș cu salam. Ea se și repede imediat într‑acolo. Între timp, Rainer și Hans o încadrează pe Sophie și‑și expun argumentele pentru care aceasta ar trebui să plece cu ei de la serbarea asta școlară plictisitoare, ca să poarte o discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să mai fie deranjată în vreun fel. O să plece ca să nu mai fie nevoită să‑i vadă pe ăștia doi. Sunt micii dumitale admiratori, Sophie, zâmbește mama partenerului de dans. Ei, atunci distracție plăcută, dragă Sophie. Anna se întoarce cu sandvișul, Hans culege nervos salamul, smulge și castraveciorul, iar acum Anna n‑are decât să se‑ndoape cu restul de pâine cu unt. Barem ei să i‑o plătească. Anna chiar o mănâncă, după care se îndreaptă hotărâtă spre closet, sperând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
seama că era băută și am lăsat discuția pentru ziua următoare. A doua zi când am venit acasă, ea se afla în salon numai zâmbete dar eu am evitat să-i vorbesc și am deschis frigiderul să-mi fac un sandviș, dar nu mai era nimic din ce cumpărasem în urmă cu două zile. Am întrebat-o iar ea mi-a spus că salamul de Sibiu mirosea urât și la aruncat, iar eu m-am făcut că o cred și am
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
au apărut și cele două femei. - Cum ați dormit? întrebă gazda. - Ne-am odihnit cât pentru șapte vieți, glumi Ilona, mulțumindu-i. - Am pregătit cafelele, stăm aici, pe terasă? Eu sunt în concediu, așa că avem destul timp. Voi aduce și sandvișurile. - Vin cu tine, se oferi Ilona. Aduc și eu ceva. Cele două femei puteau deveni prietene. O alchimie a sufletelor le dicta că viața era peticită cu neprevăzut pe toate fețele. - Ce-ar fi să rămâneți aici o vreme? întrebă
PROMISIUNEA DE JOI (XVI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363511_a_364840]
-
asta.Nu-i nimic.Ți-a adus mama păpica.Lasă telecomanda și ține tăvița!Fii atent să nu scapi firimituri în pat! Cu ochii pierduți prin fundul ecranului,fugărind niște hoți împreună cu mascații,domnul Gigi a aruncat în prăpastia gurii sandviș după sandviș,în câteva clipe Dintr-o înghițitură a azvârlit pe gâtlej și cana cu lapte,spunând răstit,cu gura plină: -Ia-le d-aci! -Mănâncă încet,Țicușor,să nu-ți facă rău! Domnul Gigi mormăie,tot cu gura plină: -Păi
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
-i nimic.Ți-a adus mama păpica.Lasă telecomanda și ține tăvița!Fii atent să nu scapi firimituri în pat! Cu ochii pierduți prin fundul ecranului,fugărind niște hoți împreună cu mascații,domnul Gigi a aruncat în prăpastia gurii sandviș după sandviș,în câteva clipe Dintr-o înghițitură a azvârlit pe gâtlej și cana cu lapte,spunând răstit,cu gura plină: -Ia-le d-aci! -Mănâncă încet,Țicușor,să nu-ți facă rău! Domnul Gigi mormăie,tot cu gura plină: -Păi,tu nu
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
sau pur și simplu de la o plimbare, îi aruncă o uitătură scurtă, iar alții îl ignoră pur și simplu. Doar câțiva oameni mai miloși din zonă pun pe banca din lemn de salcâm câte-un pachețel care conține eventual un sandviș, sau orice altceva de mâncare. Răducu (așa îl cheamă pe copil) le mulțumește frumos, cu o voce stinsă, apoi mănâncă liniștit, mestecând încet, dar mereu cu privirile ațintite în pământ. De dormit doarme pe unde apucă. Iarna, când frigul este
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368517_a_369846]
-
sau pur și simplu de la o plimbare, îi aruncă o uitătură scurtă, iar alții îl ignoră pur și simplu. Doar câțiva oameni mai miloși din zonă pun pe banca din lemn de salcâm câte-un pachețel care conține eventual un sandviș, sau orice altceva de mâncare. Răducu (așa îl cheamă pe copil) le mulțumește frumos, cu o voce stinsă, apoi mănâncă liniștit, mestecând încet, dar mereu cu privirile ațintite în pământ. De dormit doarme pe unde apucă. Iarna, când frigul este
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367520_a_368849]
-
o masă servită haiducește în mijlocul naturii. În apropiere, un card de vaci se repezeau în stuf și rupeau vârfuri fragede de papură. Ugerele atârnau grele, pline cu lapte. L-am invitat pe ciurdar la o cutie cu bere și un sandviș cu friptură de pui. Aveam destula. Era o desfătare să simți cum plămânii se încarcă cu oxigen. Aerul curat (chiar dacă mai simțeai din când în când miros de friptură sau pește prăjit), iți dădea puteri noi. Auzeai cum natura se
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
Zbiară Scumpa. Pelicanul cel mai apropiat o privește dezaprobator, la fel ca și un număr de părinți cu copii tăcuți. Macaraua ridică platforma japoneză sub cerul greu de azur și toți, de la mic la mare, abandonează castelele de nisip și sandvișurile cu șuncă, gălețelele, lopățelele și formele pentru nisip și urmăresc fascinați ce se întâmplă pe plajă. - Mi-e de ajuns! Plictisitor! Vreau să merg acasă! Zbiară Scumpa fixând aerul cu ochi furioși. Referință Bibliografică: Platforma japoneza de Mariana Zavati Gardner
PLATFORMA JAPONEZA DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350288_a_351617]
-
când, urechile, privind spre stăpânul lor care își trecea, des, degetul mare, peste suprafața noduroasă a bățului nelipsit din peregrinările sale printr-o lume numai de el cunoscută. Cascada arunca acorduri miraculoase, creând un tablou de basm. Maria pregăti câteva sandvișuri pentru străinul de pe deal. - Lasă-mă, te rog, să i le duc eu, se oferi comisarul. Tânăra îi întinse pachetul. - Mi-e teamă că nu vei căpăta nicio explicație, completă aceasta, bănuind intenția polițistului. Te vei întoarce mai bogat cu
PROMISIUNEA DE JOI (IX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349090_a_350419]
-
aveai ceva de spus. Nimeni nu avea nimic de spus! Timpul se scurgea și nu ne înduram nici unul să propunem plecarea. Stăteam umăr lângă umăr pe banca îngustă tăiată lângă trunchiul unui copac imens, priveam dansul apei și mâncam din sandvișurile înghesuite în rucsaci. Simona îmi spusese la un moment dat, la cabana Fântânele ceva de genul “Pe munte toți suntem prieteni, indiferent dacă ne cunoaștem sau nu!” Mă lovi înțelesul acelei propoziții abia atunci, împărtășind cu tovarășii mei de drum
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]