255 matches
-
Dar un criteriu ordonator trebuia găsit și e bine că a fost cel tematic. Vorbele de duh sau pildele lui Cilibi Moise se dovedesc a fi, prin structură, o paremiologie populară, broșurelele sale ținînd perfect de ceea ce se numește literatură sapiențială. A o reciti, azi, e de tot folosul și, de ce nu aș spune, bogată în înțelesuri și chiar de haz pururea făcător de bine. "Dumnezeu, observă filosoful popular, are două magazii, una cu minte și una cu bani: în cea
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
Alexandru Lungu se arată autentic în toate ipostazele manifestărilor d-sale, capabil a trece cu naturalețe de la una la alta, sub semnul unei disponibilități cumpănite, deloc aventuroase, preocupat de-a capta răsfrîngerile interioare ale fiecărui demers. O poezie molcomă, generoasă, sapiențială, bizuită pe-o emoție atent filtrată străbate toate capitolele activității scriitorului a cărui formație de medic pare a răspunde celebrului epitaf al lui Paracelsius dintr-un cimitir din Salzburg: „medicina este iubire”. Să urmărim cîteva traiecte ale existenței lui Alexandru
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
Ion Simuț O "filosofie" relativ banală a plagiatului, bazată pe un scepticism fundamental, ne poate duce foarte departe în a înțelege și accepta plagiatul ca principiu universal încorporat în imitație sau repetiția identică. Formule sapiențiale consacrate certifică lipsa de imaginație a oricărei evoluții. Nimic nou sub soare. Istoria se repetă. Ce a fost va mai fi, ce este a mai fost. Lumea însăși, umanitatea sunt întemeiate pe un plagiat ontologic: omul este făcut după chipul
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
primă vedere, narativul în Poveștile Mamei Gîsca se caracterizează prin scurtime și simplitate. La o analiză mai atentă însă, densitatea sa îl dezvăluie ca un joc subtil, savant și rafinat, între narativ propriu-zis și ne-narativ, fie el de formă sapiențială, comentariu sau digresiune. Într-adevăr, narațiunea poveștii e presărată, fără a fi însă întreruptă, ici și colo, de comentarii, de paranteze, de sentințe și maxime care, extrase din “doxa mundi”, sînt ușor modificate și exprimă atitudinea de adeziune sau de
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
înghițit de profan. Al doilea strat însă, mai adînc și cu adevărat spectaculos, e cel al trăitorului creștin care își exprimă gîndurile sub forma reflecțiilor personale. E partea cea mai atrăgătoare din volum, pentru simplul motiv că e în întregime sapiențială. Adică e scrisă din interior, nu din cărți. Din viață, nu de la amvon. Tocmai de aceea Marius Vasileanu nu amestecă galimatia stearpă a teologiei în substanța textelor gazetărești. Și tocmai de aceea are o directețe proaspătă și verosimilă, lăsînd impresia
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
individualități bine conturate, ideatic, ba chiar și umoral, ale căror puncte de vedere nu se pot confunda. Asistăm la un spectacol unde actanții își spun replicile apoi pleacă, lăsând o mulțime de porți deschise. Iată câteva secvențe: după serenitatea aproape de sapiențial a Irinei Mavrodin, îl surprindem pe Al. Cistelecan într-o dispoziție de o bonomie mornă și o reîntâlnim pe Ana Blandiana în ipostaza de interlocutor apt să dezamorseze, cu paciență, pe un ton impersonal, potențialul exploziv al oricărei întrebări. Nonconformistul
Portrete în mișcare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10195_a_11520]
-
de taur. Iată cum o furcă încremenește în chip de Regină, în ceea ce ne oferă Nicodim, pe un dublu soclu, cvasi-brâncușian, de lemn și de piatră, lucrare figurând în catalogul italian (2004) și în cel francez (2006). La un ceas sapiențial al carierei sale, pictorului de altădată îi procură o intensă plăcere "să pună în operă" materiile încărcate de poetica arhaicității, cele pe care le oferă, îndeobște, o veche gospodărie țărănească. Alături de Drumul robilor închipuit de țepii unei mari grape, stă
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
un ritual fără de care nici nu se aprind luminile în studiouri. Vizitele de lucru în marș forțat, îmbrățișările demagogice cu muncitorii și țăranii patriei, filmarea din unghiuri avantajoase a frunții brăzdate de grija față de soarta țării, citatele meșteșugite din rostirea sapiențială a Ciucurelului, promovarea tot mai intensă a Cabinetului Doi, ba chiar și-a moștenitorilor coroanei, fac parte din déjŕ-vu-ul unei societăți putrefacte. Integrarea europeană pare, sub bagheta lui Năstase, mai degrabă o sperietoare arătată românilor, decât un scop nobil. Altminteri
Nu da șagă dă tunuri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12552_a_13877]
-
de Milan Kundera în Franța, după Arta romanului (1986). Scrise direct în franceză, cele trei sute douăzeci și două de pagini, împărțite în nouă părți, abordează diverse aspecte ale "artei născută din râsul lui Dumnezeu": spiritul umorului, înrudirea cu muzica, valoarea sapiențială etc. Cartea e străbătută de o ironie nostalgică față de trecutul trădat. Dincolo de testamentele trădate ale artiștilor (Kafka, Janacek, Gombrowicz, Beckett, Fuentes, Rushdie), trădate de prieteni, de critici, de traducători, Kundera lasă să se întrevadă o trădare mai amplă, trădarea "societății
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
meu turmentat/precum ar ridica o pânză de pe obrazul unui mort". Poetul nu ezită să stea la povești (despre destin, viitor, începutul sfârșitului etc.) cu "mortul Ioan", un fel de spirit mediumnic, o nălucă frumos și înțelept vorbitoare, aș zice sapiențială: Iarna e în noi,/e zăpadă pe pietre, hai să le spălăm fața/de cadavru cu ea, poate li se vor deschide ochii/pietrelor și ne vom vedea amândoi cum stăm/aici, dracului, om și cu umbră, nălucă/ și om
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
aforism e mai general, cu atît e mai vag și mai flasc. Aforismul nu e imperativ etic și nici poruncă biblică, ci o privire prin gaura cheii menită a sesiza un amănunt nefiresc. El nu poate ține loc de cugetare sapiențială, de teorie morală sau de învățătură menită a lumina omenirea. Rostul aforimului este să te incite, adică să te pună în fața unui fapt inedit pe care, grație contrarierii resimțite, îl vei ține minte. Apoi, un spirit aforistic, dacă e autentic
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
de excesul subtilității... Arhitectura compozițională e, repet, lacunară, cu rupturi de nivel și irumperi fantasmatice ale trecutului în prezent (excepțională vedenia inopinată din copilăria sibiană a Maiei, cu apariția unui bătrîn asemănător defunctului Capșa!). Din loc în loc, capitole jucate vag sapiențial, ezoteric, un fel de meditații poematice, trimit către o metafizică a simțurilor (Meditația celor două steaguri, Meditația celor cinci simțuri) sau către „reguli de conduită” ce trimit, la rîndule, ca și cele 24 de capitole ale cărții, la exercițiile spirituale
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
ale Părintelui Dumitru Stăniloae înaintea morții sale. De cea mai mare importantță ni se pare indicele de nume proprii, dar mai ales indicele tematic care ne oferă cheile acestei cărți, în conținut și spirit, o frescă votive și totodată polemică, sapiențială și totodată epică, umană, plină de detalii biografice, de figuranți și de celebrități (Blaga, Cioran, Onisifor Ghibu, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Petre Pandrea, Olivier Clément, Victor Papilian) de episoade nostime sau sfâșietoare, atinse de aripa bucuriei, a tristeții, dar și
Sub pecetea harului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10390_a_11715]
-
ezitări cronice a cărui apatie e întreruptă de răbufniri entuziaste, un vacilant recăpătîndu-și siguranța în chip sporadic și numai pentru puțin timp. Culmea e că, fiind în carență de voință, stofa idealistă îi este intactă, de unde și frămîntările cu tentă sapiențială pe care le trăiește. Formula interioară a lui Dan Iacob e de fluctuație ciclotimică cu ritm foarte lent, acum fiind optimist și histrionic, iar peste cîțiva ani melancolic și strivit de neputință. În cursul perioadelor stenice nu-i ajunge timpul
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
amuzante, ci fiindcă subminează prestigiile celor încondeiați. Dintre toți, cei care lasă cea mai bună impresie sunt grecii și orientalii. Grecii, fiindcă au statură morală, pățaniile lor avînd o bătaie etică, de critică sarcastică. Orientalii, fiindcă posedă acea spontană dimensiune sapiențială grație căreia fac filozofie oarecum din mers, fără concepte și fără trufii explicative. Dar, pe măsură ce ne apropiem de zilele noastre, anecdotele se aplatizează și spiritul lor se așează pe orizontală: din morală, sapiențială sau sarcastică, filozofia devine trăsnită. Așa se
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
sarcastică. Orientalii, fiindcă posedă acea spontană dimensiune sapiențială grație căreia fac filozofie oarecum din mers, fără concepte și fără trufii explicative. Dar, pe măsură ce ne apropiem de zilele noastre, anecdotele se aplatizează și spiritul lor se așează pe orizontală: din morală, sapiențială sau sarcastică, filozofia devine trăsnită. Așa se face că filozofii moderni, de la Hegel la Wittgenstein și de la Descartes la Russell, fac figura unor apucați care, în ciuda genialității lor naturale, sunt încăpățînați ca niște copii. Și orgolioși ca niște tauri. Impulsivul
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
o icoană/ și noi ne-am întors/ noi ne-am întors// de la fața ei" (Primăvara). Sub imperiul unei asemenea mișcări recuperatoare, antitezele își pierd practic puterea. Demonia contrariilor ce se suprimă reciproc e înlocuită de o subtilă (pe alocuri chiar sapiențială) comunicare a lor, într-o perspectivă a relativității. Nimic nu e bătut în cuie în acel mediu de-o infinită, misterioasă diversitate care e Lumea, aplecată precum o Muză absolută asupra textului. Darurile ei sînt derutante în opoziția lor părelnică
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
de Milan Kundera în Franța, după Arta romanului (1986). Scrise direct în franceză, cele trei sute douăzeci și două de pagini, împărțite în nouă părți, abordează diverse aspecte ale "artei născută din râsul lui Dumnezeu": spiritul umorului, înrudirea cu muzica, valoarea sapiențială etc. Cartea e străbătută de o ironie nostalgică față de trecutul trădat. Dincolo de testamentele trădate ale artiștilor (Kafka, Janacek, Gombrowicz, Beckett, Fuentes, Rushdie), trădate de prieteni, de critici, de traducători, Kundera lasă să se întrevadă o trădare mai amplă, trădarea "societății
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
contemplativ în manifestare și moralist în atitudini, Ion Lazăr a scris o carte rară, anacronică și vie în același timp, enervantă și seducătoare în aceeași măsură. O carte încărcată în subsidiar de viziuni edenice, marcată stilistic de o amplă retorică sapiențială și conturată vag, asemenea versurilor autoreferențiale prin care pictorul își extinde semnificativ cîmpul de expresie, de o atmosferă pură și stranie: ,, În atelierul pictorului s-a lăsat liniște O tăcere de început de lume, O liniște de seară de iarnă
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
domenii aflate în afara elementului predilect al lui Kierkegaard - toată horbota conceptuală desfășurată în jurul căsniciei seamănă cu aripele unei gingașe libelule: impresionante prin culoare, dar fragile prin stofa din care sunt croite. Din acest motiv, Kierkegaard trebuie citit estetic și nu sapiențial. Îi urmărești frumusețea analogiilor și spontaneitatea improvizațiilor, dar nu semnele unei înțelepciuni mature căpătate în anii de pretins ordalițiu matrimonial. Căci, sub unghiul menajului în doi, autorul nu are idei, dar are facondă. Scrie dezlănțuit dintr-un elan ce aduce
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
accent pe forța individual-imaginativă): avem de a face cu o profundă meditație asupra cuvintelor. Fiindcă în Scripturi niciun cuvânt nu e inutil. Un șir de ecouri, sau ceea ce muzicienii ar numi armonice leagă - precum un colier de sunete fundamentale - înțelesurile sapiențiale. Și pe deasupra - ecoul voinței Binelui. „De fapt, toată Biblia va răsuna de acel unde ești? strigat omului de Dumnezeu, care îl caută și vrea să îl readucă la sine”. 1 Cuvânt care desemnează, în greaca veche, pluralul pentru papirus: documnte
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]
-
condiției umane. E o revoltă nonviolentă a imanențelor acesteia. Intuitiv, autorul apelează la sprijinul realiilor cu valoare de simbol (sîngele, pădurea, împlinirea, rodul). Buna-i credință îndurerată (factor tradițional) care constituie filamentul incandescent al discursului optează pentru o naturalețe moralizată, sapiențială: “amintirea cu clopoței nu prinde gîndul/ bună dimineața răscruce rea// unde-i dîra de sînge ce fericise/ obrazul imaculat al zăpezilor?/ cine și-a pierdut moartea/ să și-o răscumpere/ altfel nu poate viețui// arborii de sticlă nu alcătuiesc o
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
iar acela va străluci magnific într-o țară cu desăvârșire pustie, probabil că misiunea sa va fi considerată încheiată. Dar mai e până atunci. Oricum, dacă ai ieșit teafăr de sub bombardamentul lingvistic al "filozofului născut", nu vei putea ocoli scrâșnetele sapiențiale emise de așa-numitul "Corleone". Atoateștiutor de ceasul al treisprezecelea, acesta are mereu aerul conspirativo-bombastic al unei responsabile cu buletinul meteorologic dintr-o țară cu un singur-anotimp. Dar scapi și de el - a scăpat și Miliția! - și intri în Scilla
Terorismul de apartament by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10530_a_11855]
-
unui personaj accesibil, spiritual, afectuos, fără manifeste retorsiuni ale spiritului de geniu. Este probabil că editorii au intenționat să pună în evidență latura umană a autorului teoriei relativității, așa cum reiese din titlul antologiei. Regăsim în ea spuse einsteiniene cu valoare sapiențială, unele rămase în folclorul monden sau științific: Omul a fost înzestrat cu suficientă inteligență pentru a-și da seama de incapacitatea sa de a înțelege lumea reală. Dacă fiecare ființă umană ar avea acest sens al umilinței, lumea nu ar
2005 - Anul Mondial al Fizicii - "St. Francis Einstein of the Daffodils" by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11441_a_12766]
-
prin vegetația luxuriantă a sîngelui/ cu marile broderii de piatră/ ale sacrelor imne solare?" (Lumea-ntr-o ureche). Boala, mesager al morții, nu mai e compatibilă cu etalarea podoabelor, cu superfetația metaforică. Ea se acordă cu, am zice, un baroc sapiențial, cu un montaj paremiologic și alegoric al descompunerii, al pieirii, care nu mai pot fi tratate decît cu o gravitate pragmatică, rurală: "Aș fi vrut să fiu un destin uriaș/ nemaivăzut pe fața pămîntului/ am vrut să înalț piramide în
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]