1,002 matches
-
fost împărtășit. N-a primit ultima dezlegare, deși erau alături de el cei doi călugări catolici. Mormîntul este marcat de un țăruș de lemn, înfipt între bălării, care poartă numărul 8.274". Nu e de mirare că mandarinul adoptă un stil sarcastic (răspuns stilistic la sarcasmul realului): "De paispre-zece luni de cînd sînt în libertate, nu-mi fac plăcere decît ocnașii. Restul întîmplărilor sînt convenționale, artificioase, ipocrite sau strict utilitare". Sau: "în Valahia se bea șpriț și apa Lethei. Pe lîngă șpriț
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
de fapt sensul originar al "minimalului": "să mergem în kristal cu ciocate și cu freză de minimaliști ca sa fim shukari și să ne spargem în figuri" (pgl.ro/forum). Definiția propusă pe site-ul 123urban.ro pentru substantivul minimalist e sarcastică, vagă și derutantă: "Un om, transparent de fel, care își dorește din tot sufletul să fie băgat în seamă, care încearcă să iasă în evidență prin vestimentația sa de prost gust." Se pare că termenul a devenit pentru unii un
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
Ultimul produs de succes al fabricii "Hary Potter" de Nicoleta Zaharia, Radio Europa Liberă sau frica fericită din comunism (cronică la filmul lui Alexandru Solomon) de aceeași Nicoleta Zaharia, Stai în fotoliu și îți place (comentariu, nu lipsit de accente sarcastice, referitor la diverse aspecte ale teatrului românesc de azi) de Magdalena Boiangiu, Arta din mormanul de gunoi de Cristina Foarfă (se cam repetă semnăturile!), Misterul scoicilor părăsite de Victoria Anghelescu. Foarte impresionant, prin dramatismul mărturisirilor privind condiția intelectualului basarabean, este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
clare pentru cunoscătorii ultimelor două mari volume de eseuri ale lui Wagner. Elemente tematice disparate în cele două scrieri reapar încorporate în discursul romanesc sub forma unor contrapuncte: comentariile scurte, glosele cînd îngăduitoare cu personajele cărții, cînd ironice sau chiar sarcastice, ca într-un "aparteu", conferă romanului un statut aproape scenic și, pe alocuri, programatic. Efectul este congruent cu subiectul romanului, extras dintr-o întîmplare reală petrecută în urmă cu zece ani. Autorul își ia precauțiile de rigoare și menționează în
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
un tonus aparte relațiilor pe care le angajează Irene este reala sa umilință și afecțiune combinată cu severitatea și abilitatea în planul deciziei, un fel de tandrețe care-i animă gesturile de cruzime. Niciodată trucurile și strategiile sale nu devin sarcastice, niciodată personajul nu cade în vulgaritate, mila și dragostea se însoțesc cu fermitatea și brutalitatea cuiva care joacă totul pe o singură carte. De asemenea, regizorul renunță la un final spectaculos, păstrînd însă o doză de optimism așa cum tema socială
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
așa-zisei "societăți înalte". Televiziunile au intrat pe mâna unor cinici manipulatori, care livrează, la secundă, situații care propun un singur mod de rezolvare a diferendelor: prin violență. Prestigiul familiei e la pământ, iar ideea de școală a ajuns o sarcastică bătaie de joc. Modelele de azi sunt furnizate de comportamentul aberant al lui Gigi Becali și de bruta capabilă să dea simultan cu șișul, să scuipe și să te injurieze ca la ușa cortului. Cum se poate ieși din această
Vandalii din Balcani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9044_a_10369]
-
dictează asupra conținutului, într-un raport de sincronizare a reflecției critice și a exprimării ei, dacă nu chiar de anticipare a celei dintâi prin cea de-a doua. Ironizat pentru răsturnarea raportului de consecuție între ideație și figurație (cu accente sarcastice datorate unor Eugen Ionescu și Mihail Sebastian), criticul rămâne consecvent formulei sale, iar memorialistul o utilizează în voie pe întinderea discursului autobiografic. Acesta se dezvoltă în marginea și în miezul literaturii, autorul beneficiind de un ideal post de observație. Critic
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
Iorga susținuse "versiunea romantică" a extincției lui Cârlova, pe care-l portretiza, în 1907, ca pe un "frumușel tînăr cu fața rotundă, delicată, cu ochii mari, triști, ca de simțirea morții apropiate", ceeace a prilejuit lui Șerban Cioculescu o replică "sarcastică". Remarca lui N. Manolescu: "în focul polemicii, Cioculescu nedreptățește însă grav pe înaintașul său, care, dincolo de conservarea imaginii cu pricina, este totuși primul comentator avizat al poeziilor. Puține lucruri s-au adăugat apoi spuselor lui Iorga". Cît privește scriitura criticului
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
The Transporter (Curierul, 2002) al lui Corey Yuen - și mai ales o scînteietoare conversație. Mr. Smith (Clive Owen) este un pistolar pensionat pe caz de sastisire, crize existențiale, deces de familie, iar Dairy Queen (Monica Bellucci) o prostituată la fel de dezgustată, sarcastică și pansamentul potrivit pentru un temperament ca al lui Mr. Smith. Drama ei mi se pare la fel de personală ca a unui castravete smuls prea devreme din vrej. Mr. Smith intervine pentru a salva o femeie însărcinată și apoi bebelușul ei
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
privirea autorului este mai aproape de nivelul solului, nu se ridică pentru a observa și a judeca (fie și indirect, prin intermediul personajelor) situația de ansamblu. Acolo unde Vighi este sentimental, nostalgic și participativ, Horia Ursu este cool, detașat, uneori cu accente sarcastice. Daniel Vighi se aruncă în trecut ca într-un bazin, este dominat de amintiri mai vechi sau mai noi și încearcă să definească psihologia oamenilor prin prisma obiectelor din arealul lor. Horia Ursu rămâne ferm ancorat în prezent, trecutul (fie
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
prin scriitorii foarte tineri și prin scriitoarele foarte tinere, o proză curajoasă în limbaj, alunecând grațios în pornografie, dar e o proză timidă în construcție, artificioasă în intrigă și cam previzibilă în subiectul epic. Nu bate mai departe decât versurile sarcastice și dezinhibate din experiența muzicală de tip hip-hop. Carența epicului ar fi principala defecțiune, pentru că în romanele noastre nu prea se întâmplă mare lucru. Prozatorii noștri trebuie să învețe narațiunea și narativitatea, după Graham Greene, de exemplu, pe care l-
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
clare (în primul rând verva verbală, abordarea ironică și autoironică, ochiul atent care decupează situațiile comice și absurdul relațiilor sociale). Ochii și urechile sale sunt mereu la pândă, nici un element nu îi scapă, iar concluziile observațiilor sunt cel mai adesea sarcastice, la limita cinismului. Aflat la o lansare de carte, reproduce ultima frază, de complezență, a criticului după care trage o concluzie la care ar putea subscrie mulți dintre cei ce frecventează astfel de evenimente cultural-mondene: "-... putem spune, fără îndoială, că
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
să-mi readucă zâmbetul pe buze. Cred că Neculai Constantin Munteanu (cu stilul său neconvențional, fără pretenții intelectuale, la limita popularului) a fost principala supapă psihică a românilor în ultimii ani ai regimului comunist. Fără râsul stârnit de replicile sale sarcastice la adresa regimului, anii dadaiști ai regimului Ceaușescu ar fi fost imposibil de suportat. Îmi amintesc precis că, în ultimii ani ai regimului comunist, unul dintre lucrurile pe care mi le doream cel mai mult era să-l întâlnesc măcar o dată
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
nonagenarilor atinși de senilitate. E lucid și deplin luminat, cu o memorie pentru care l-am invidiat mereu. Apoi, e un om cu adevărat bun, dar nu un om cumsecade, dacă prin "cumsecade", folosit în sens peiorativ, înțelegem acea etichetă sarcastică lipită celor care, stînd în banca lor, încuviințează smeriți tot ceea ce îi înconjoară. Mai curînd poți spune că de la Mihai Șora nu te poți aștepta la nimic rău. Apoi, longevitatea lui ține de stofă și de antrenament. Anul trecut, cînd
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
Ultima patrie (mai degrabă o plachetă în care versurile nu ocupă mai mult de cincizeci de pagini) este emblematic pentru caracterul transgeneraționist al poeziei Marianei Codruț. Titlul sugerează deopotrivă poezia patriotică din anii de glorie ai comunismului, dar și producțiile sarcastice ale perioadei de tranziție, gen Mihail Gălățanu, Marius Ianuș sau Elena Vlădăreanu. Până la urmă, nu este nici una, nici alta, dar, firește, fiind o carte scrisă în vremea din urmă, viziunea autoarei este mai apropiată de cea de-a doua categorie
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
românești, am avut când să ne exersăm simțul umorului. Deci nerușinarea, imbecilitatea, dezordinea și platitudinea în această ordine ne distrează fără să ne întristeze"8. Totuși, aici, surâsul lui declarat e în fond amar, mai mult de om revoltat și sarcastic decât de observator ironic. De cele mai multe ori, ironia e mai destinsă și chiar încărcată umoristic până la caricatural. Câteva exemple numai, și textuale, pentru a le reverifica savoarea. În Cameră, în loc de abstracte controverse "ideale", plicticoase, pe teme de interes național, politicienii
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
vi-i închipuiți pe toți membrii partidului, adunați într-o sală de lectură, pentru a consulta „literatura de specialitate”, înainte de a da comunicatul respectiv.", scrie Adrian Năstase. El precizează că motivele găsite împotriva eliberării, „negarea cu obstinație a vinovăției, limbajul sarcastic la adresa magistraților, catalogarea condamnării drept o decizie politică, înscenarea unei tentative de suicid”, dovedesc nivelul de intoleranță intelectuală. Adrian Năstase spune că membrii partidului sunt "aceiași care dădeau, în 21 iunie, cu ketchup pe zidurile din fața locuinței mele, nu sunt
Năstase atacă Noua Republică: un grup de ticăloși antisemiți by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80327_a_81652]
-
narator, se zbate, la baza piramidei textuale, în mijlocul evenimentelor, să descifreze lumea, eșuînd lamentabil în excesul lui de subiectivitate, Jaggers, ca substitut de autor, omniscient, privește panoramic universul romanului (eliberat, pentru el, de mistere) și se detașează într-o obiectivitate sarcastică. Pip "narează" iluzii, în vreme ce Jaggers "studiază" realități. Cred că alegoria structurată de Dickens în Marile speranțe devine, în acest punct, mai lizibilă decît oriunde altundeva. La începutul modernității, el scrie despre un paricid literar inevitabil: naratorul (noului roman) îl elimină
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
suprimînd libertatea și gîndirea critică. Prin reacție, se manifestă tendința sănătoasă de a submina acest limbaj prin "traduceri" negativiste și cinice (în internet, pe bloguri și forumuri, există o frumoasă colecție de transpuneri ironice ale formulelor eufemistice sau de răspunsuri sarcastice - unele, nereproductibile - la întrebările-tip din interviurile de angajare: "Unde te vezi peste cinci ani?"). Între pseudo-termenii de specialitate ai acestei limbi se numără și verbele a focusa și a prioritiza. Despre primul, anglicism dublînd inutil pe a focaliza și
"Limbaj corporatist" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8169_a_9494]
-
actuale ca niciodată. Recentele seisme din politica internă dâmbovițeană (suspendarea președintelui ales, în disprețul avizului consultativ al Curții Constituționale, temerea că anumite legi privind reformarea Justiției ar putea fi promulgate în variante golite de conținut) confirmă la modul tragic analiza sarcastică a autorului: "Preferăm să vedem apartenența la UE ca pe un loz câștigător - bani plus liberă circulație - și nu ca pe acel moment de unic dramatism în care escrocheria formelor fără fond își va începe, obiectiv, agonia. (...) Ne așteptăm la
Întrebări ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9674_a_10999]
-
îl poți recunoaște după trei carențe: lipsa umorului, lipsa imaginației și lipsa empatiei. Nimic nu e mai străin unui exaltat decît simțul umorului. Fanaticul nu numai că nu știe să se privească pe sine sau pe semeni cu acea umoare sarcastică ce descrețește frunțile în clipele de încordare, dar nici măcar nu acceptă ca altcineva să glumească pe seama cauzei sale. A-i lua în derîdere noblețea luptei este o insultă care cere imediat represalii. Lipsit fiind de virtutea ironiei, un fanatic nu
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
concizie a exprimării: "Rețeta formal-structurală a Alexandrei Târziu este cea a fabulei, dorită a se sustrage canonului prin revelarea unui uman aruncat în paradigma ridicolului colportat de regnul animal și vegetal, dezvoltînd un discurs patetizat, ale cărui mărci veninoase și sarcastice sînt obvioase, irizînd senzații acutizate de pueril prin practicarea cu bună știință a unui limbaj ce compilează sintagme de lemn, pseudo-moralizatoare, clișee oarecum răsturnate, contradicții în termeni, maxime cvasi-disimulan(t)e, adevăruri abisalizate ludic ce respiră un absurd ubicuu, iritant
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9739_a_11064]
-
Cine să-l mai creadă pe domnitorul adresându-se curții în Mircea cel Mare și solii: "Viitor de aur țara noastră are/ și prevăz prin secoli a ei înălțare"? Nu putem invoca aceste versuri altfel decât ironic, cu o satisfacție sarcastică prin răstălmăcire, cu atât mai mare cu cât retorica sacrificiului cu care ar trebui să plătim speranța ne este complet străină: Însă mai-nainte trebuie să știm/ Pentru ea cu toții martiri să murim!// Căci fără aceasta lanțul ne va strânge
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
sale, a acelei epoci în care trăsăturile sale puerile îi împrumutau un aer nesigur și fugitiv și când fața ei nu purta încă semnul dinților bătrânului negustor de mărunțișuri. Nu, nu mai era aceeași ființă. Mă întrebă, cu un ton sarcastic: „Ce mai faci?“ I-am răspuns: „Nu ești liberă? Nu faci tot ce vrei? Ce te privește pe tine sănătatea mea?“ Ieși trântind ușa, fără măcar să mă privească. Uitasem, cred, deprinderea de a vorbi cu cei vii. Ea, femeia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
povestise despre ea era pură calomnie. Cine știe dacă nu era chiar virgină? Am roșit de îndoielile mele, am roșit de mine însumi. Dar asta n-a durat mult: dincolo de ușă se auzi cineva strănutând, apoi un râs înfundat și sarcastic, de ți se zbârlea părul pe cap. M-am cutremurat. Dacă strănutul ăsta nu m-ar fi reținut să reacționez, mi-aș fi dus planul la îndeplinire... I-aș fi tăiat carnea în bucăți și aș fi livrat-o măcelarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]