1,190 matches
-
extrapulmonară Pneumonia cu Pneumocystis carini Criptococoza pulmonară < 100/mm 3 Pneumonii severe cu Staf. auriu, Pseudomonas aeruginosa, Toxoplasma gondi, Sarcom Kaposi < 50/mm 3 Pneumonii cu Histoplasma, Aspergilus, Candida, CMV Bolile maligne cu manifestări pulmonare în cadrul infecției HIV/SIDA sunt Sarcomul Kaposi, limfoamele hogkiniene și nehodgkiniene, mai rar de tumori bronșice primitive. Pneumocistoza pulmonară este cea mai frecventă infecție oportunistă asociată stadiului SIDA cu imunodepresie severă (LTCD4<200/mm 3). Diagnosticul se bazează pe febră, dispnee, tahicardie, tuse neproductivă, asociate radiografic
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
CMV, HIV Bacteriene eritem gingival liniar, gingivita ulcero-necrotica, periodontita ulcero necrotica rar: tuberculoza, sifilis Staf. auriu, Streptococ pyogen, anaerobi, BGN, MAC. My. tuberculosis., T. pallidum, B. henselae Paraziți: toxoplasmoza, scabie, demodex folliculorum Inflamatorii: afte dermatita atopica, seboreica, psoriazis, vasculite Neoplazice Sarcom Kaposi, limfoame orale non Hodgkin Sarcom Kaposi, carcinom spinocel/bazocelular, limfom Altele afte recurente, afecțiuni ale glandelor salivare, xerostomie, lichenoid, reacții medicamentoase alopecie, xerozis, foliculita pustuloasa eozinofilica, imbătrânire prematura Reacții medicamentoase ABC, NVP, ETV, altele Deficite nutriționale Fe, Zn, Se
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
gingivita ulcero-necrotica, periodontita ulcero necrotica rar: tuberculoza, sifilis Staf. auriu, Streptococ pyogen, anaerobi, BGN, MAC. My. tuberculosis., T. pallidum, B. henselae Paraziți: toxoplasmoza, scabie, demodex folliculorum Inflamatorii: afte dermatita atopica, seboreica, psoriazis, vasculite Neoplazice Sarcom Kaposi, limfoame orale non Hodgkin Sarcom Kaposi, carcinom spinocel/bazocelular, limfom Altele afte recurente, afecțiuni ale glandelor salivare, xerostomie, lichenoid, reacții medicamentoase alopecie, xerozis, foliculita pustuloasa eozinofilica, imbătrânire prematura Reacții medicamentoase ABC, NVP, ETV, altele Deficite nutriționale Fe, Zn, Se Infecția HIV/SIDA 174 9.6
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
dar și de alte antibiotice βlactamice PCR Polimerase Chain Reaction PMN Polimorfonucleare RAA Reumatismul Articular Acut RFC Reacția de Fixare a Complementului RIHA Reacția de Inhibare a Hemaglutinării RRO Vaccin Rujeolă-Rubeolă-Oreion SAT Ser AntiTetanic SIRS Systemic Inflammatory Response Syndrome SK Sarcom Kaposi TB Tuberculoză tid „ter in die”, administrare de trei ori zilnic TNF Tumor necrosis factor VEB Virusul Epstein Barr VHA Virusul Hepatitei A VHB Virusul Hepatitei B VHC Virusul Hepatitei C VHD Virusul Hepatitei D VHE Virusul Hepatitei E
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
acesta fiind animalul model în carcinogeneza experimentală. Neoplazia primară a celulelor epiteliale din epidermă, cavitatea bucală, epiteliile organelor digestive, ale plămânului, ale sistemului genito-urinar, poartă numele de carcinom. Neoplaziile inițiate prin transformarea malignă a celulelor musculare și conjunctive se numesc sarcoame. Celulele hematopoietice transformate malign produc leucemii, iar ale altor elemente ale sistemului imunitar produc limfoame. Neoplazia celulelor nevroglice se numește gliom, iar aceea a celulelor retiniene se numește retinoblastom. Cele mai frecvente neoplazii umane sunt cele de origine epitelială (carcinoamele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și într-o linie hibridă cu celule din tumora Wilms. Baza ereditară a neoplaziei se poate deduce și din identificarea aberațiilor numerice și structural cromozomale în numeroase tipuri de neoplazii: monosomia 22 asociată cu meningiom; translocația t (11; 22), în sarcomul Ewing; amplificare genică a oncogenei N-myc exprimată prin dubluminusculi (DM) și regiuni omogen colorate (HSR), în neuroblastom; deleții interstițiale și terminale, în țesuturi și linii celulare stabilizate, provenite din tumori precum cele care implică 1p32 - p36, în neuroblastom, 3p14-23, în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
grefa, au generat o tumoră ce păstrează caracteristicile celulelor liniei HT 29. Celulele transformate malign au proprietatea de a se divide continuu, ceea ce a sugerat termenul de celule nemuritoare sau imortalizate. S-a constatat însă că din anumite tumori aviare (sarcomul mușchiului pectoral de găină - cunoscut sub numele de sarcomul Rous) se pot izola celule transformate care nu sunt totuși „imortale”. Tot astfel, nu toate celulele imortalizate sunt și neoplazice, concluzie care are la bază izolarea liniilor celulare din populații de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
liniei HT 29. Celulele transformate malign au proprietatea de a se divide continuu, ceea ce a sugerat termenul de celule nemuritoare sau imortalizate. S-a constatat însă că din anumite tumori aviare (sarcomul mușchiului pectoral de găină - cunoscut sub numele de sarcomul Rous) se pot izola celule transformate care nu sunt totuși „imortale”. Tot astfel, nu toate celulele imortalizate sunt și neoplazice, concluzie care are la bază izolarea liniilor celulare din populații de fibroblaste normale de rozătoare, care proliferează indefinit (sunt imortale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
situații de tranziție de la forma benignă la forma malignă a tumorii. Cele peste 100 de tipuri de neoplazii umane sunt recunoscute și clasificate după originea lor, ca derivați ectodermici, mezodermici și endodermici. Cele mai multe se încadrează în trei grupe majore: carcinoame, sarcoame și leucemii/limfoame (Cooper, 1995). Dezvoltarea neoplaziilor maligne reprezintă un proces multistadial complex în care celulele dobândesc un fenotip pe deplin neoplazic, ca urmare a desfășurării unei serii de alterări progresive. Natura multistadială a neoplaziilor este dovedită de faptul că
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
atât unele ribovirusuri (retrovirusurile), cât și unele deoxiribovirusuri, pot fi agenți etiologici ai transformării maligne. Primul care a dovedit implicarea unui virus în etiologia neoplaziilor a fost celebrul virusolog american F.P. Rous, în anul 1911. El a dovedit experimental că sarcomul de găină are etiologie virală. Neoplazia aceasta a primit denumirea de sarcomul Rous, iar virusul care îl produce s-a numit Virusul Sarcomului Rous (VSR). Transformarea malignă sub acțiunea VSR a fost foarte mult investigată după anul 1968, când Hubert
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ai transformării maligne. Primul care a dovedit implicarea unui virus în etiologia neoplaziilor a fost celebrul virusolog american F.P. Rous, în anul 1911. El a dovedit experimental că sarcomul de găină are etiologie virală. Neoplazia aceasta a primit denumirea de sarcomul Rous, iar virusul care îl produce s-a numit Virusul Sarcomului Rous (VSR). Transformarea malignă sub acțiunea VSR a fost foarte mult investigată după anul 1968, când Hubert și Toddaro au introdus noțiunea de oncogenă virală, ca reprezentând elementul genetic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
etiologia neoplaziilor a fost celebrul virusolog american F.P. Rous, în anul 1911. El a dovedit experimental că sarcomul de găină are etiologie virală. Neoplazia aceasta a primit denumirea de sarcomul Rous, iar virusul care îl produce s-a numit Virusul Sarcomului Rous (VSR). Transformarea malignă sub acțiunea VSR a fost foarte mult investigată după anul 1968, când Hubert și Toddaro au introdus noțiunea de oncogenă virală, ca reprezentând elementul genetic din genomul virusurilor oncogene ce condiționează capacitatea acestora de a fi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
corespunzătoare celulare (c-onc). Asemănarea celor două categorii de gene a fost evidențiată prin analiza secvenței de nucleotide și prin tehnicile de hibridare moleculară in situ. Studiile de hibridare moleculară in situ au furnizat argumente potrivit cărora gena v-src a virusului sarcomului Rous (VSR) este de origine celulară: gena v-src a fost preluată din ADN celular și încorporată în genomul viral (fig. 17.5) și astfel virusul a dobândit proprietăți oncogene. 17.1. ONCOGENELE RETROVIRALE Toate oncogenele retrovirale sunt derivate din genomul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
este sprijinită pe faptul că mutantele virale rezultate prin deleția genei src, se multiplică normal, dar nu induc tumori. Rezultatele se pot extrapola la toate oncogenele transduse de retrovirusuri. Figura 17.5. Transformarea malignă indusă de oncogena v-src a virusului sarcomului Rous (după M. Bishop, 1982). Oncogenele retrovirale nu conțin introni, în timp ce oncogenele celulare au totdeauna structură mozaicată, discontinuă, în care exonii alternează cu intronii. La eucariote există gene care și-au pierdut intronii, dar nu se cunoaște nici una care să
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
exemplu de oncogenă virală caracterizată printr-o capacitate mare de a induce transformare malignă rapidă. Nici astăzi nu este pe deplin clarificată implicarea virusurilor în geneza tumorilor la om. După toate probabilitățile, există la om virusuri similare celor care provoacă sarcoame și leucemii la păsări și la diferite specii de mamifere. Există unele date în sprijinul afirmației că virusul hepatitei B este responsabil de apariția carcinomului hepatic primar. Virusul Epstein-Barr stă la originea limfomului Burkitt și a unor tumori rinofaringiene. Dar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
factorii de creștere este reprezentat de sistemele PDGF și EGF. Factorul plachetar de creștere este codificat de protooncogena c-sis, localizată în cromozomul uman 22. Preluată de un genom retroviral, protooncogena c-sis devine oncogena virală v-sis și induce sarcoame la om. Același efect îl are și transformarea ei în oncogenă celulară, după amplificare prin inserție virală sau în urma mutației prin remanieri cromozomale sau prin mutație genică punctiformă. Gena receptorului pentru EGF este protooncogena c-erb-B, localizată în cromozomul uman 7
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
prin mutație genică punctiformă. Gena receptorului pentru EGF este protooncogena c-erb-B, localizată în cromozomul uman 7. Conversia sa în oncogena virală v-erb-B sau în oncogenă celulară, prin aceleași mecanisme de amplificare genică, remanieri cromozomale și mutație genică, induce la om sarcoame și eritroleucemii. Receptorii pentru PDGF și pentru EGF, ca și numeroși alți receptori de suprafață celulară sunt protein-tirozinkinaze. Legarea factorului de creștere stimulează activitatea tirozinkinazică, implicând-o în transducția semnalului. Mutațiile în genele acestor receptori, devenind defective în tirozinkinază, eșuează
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a diviziunii celulare și, în condiții specifice, la instalarea stării de transformare malignă. Protooncogena c-mos codifică pentru o proteină citoplasmatică, a cărei funcție constă în fosforilarea resturilor de treonină și serină ale proteinelor intracelulare. Identificată mai întâi în virusul sarcomului Moloney și apoi ca oncogenă activată în diferite plasmacitoame (Cooper, 1995), ea s-a dovedit a fi o protooncogenă prezentă în condiții normale în meiocite, produsul său proteinic fiind Imunogenetică și Oncogenetică 331 identificat în citoplasma acestora. Proteina MOS are
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
acționează ca și când ar fi în mod constant legat la ligand, trimițând într-o manieră constitutivă (permanent) semnale care promovează proliferarea celulară, ceea ce caracterizează starea de transformare malignă a celulei. Gena sis a fost identificată prima dată ca oncogenă a virusului sarcomului simian, fiind izolată dintr-un fibrosarcom al maimuței lânoase, în anul 1971. Gena sis codifică pentru un peptid de 28 kDa, care are omologie extinsă cu PDGF. Acum se știe că PDGF constă din două peptide înrudite: catena A-PDGF
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
antagonist pentru funcția lui MYC, intrând în competiție cu MAX sau acționând direct, pentru a represa transcrierea ca heterodimer MAD-MAX. 19.2. ORIGINEA ONCOGENELOR VIRALE: RELAȚIA PROTOONCOGENE-ONCOGENE În anul 1911, virologul american Peyton Rous a dovedit că filtratul acelular din sarcom de găină are capacitatea de a induce formarea de noi tumori, dacă este injectat în pui sănătoși de găină. Pe baza acestor rezultate, el a formulat TEORIA VIRALĂ A CANCERULUI. Abia în ultimele trei decenii ale secolului XX, teoria sa
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în ultimele trei decenii ale secolului XX, teoria sa avea să fie confirmată, iar autorul ei, P. Rous avea să fie încununat, la vârsta de 83 de ani, în anul 1966, cu laurii Premiului Nobel. În plus, virusul care provoacă sarcomul mușchiului pectoral al găinilor avea să fie numit virusul sarcomului Rous (VSR). În anul 1970, H. Temin, pe de o parte, și D. Baltimore și S. Mizutami, pe de alta, au realizat una dintre cele mai neașteptate descoperiri ale biologiei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
să fie confirmată, iar autorul ei, P. Rous avea să fie încununat, la vârsta de 83 de ani, în anul 1966, cu laurii Premiului Nobel. În plus, virusul care provoacă sarcomul mușchiului pectoral al găinilor avea să fie numit virusul sarcomului Rous (VSR). În anul 1970, H. Temin, pe de o parte, și D. Baltimore și S. Mizutami, pe de alta, au realizat una dintre cele mai neașteptate descoperiri ale biologiei moleculare moderne: faptul că ARN viral al retrovirusurilor funcționează ca
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ca matriță pentru sinteza unei copii ADN, sub acțiunea enzimei reverstranscriptaza. Copia ADN a genomului viral se integrează în genomul celulei gazdă și, prin funcționarea sa, induce transformarea malignă. În anul 1978, M.S. Colett și R.L. Erikson au demonstrat că sarcomul Rous este indus prin activitatea unei gene speciale, aflată în genomul ARN al virusului, pe care au numit-o oncogena virală și au simbolizat-o v-src. Cu enormă surprindere, Bishop și Varmus (1978) au descoperit și alt fapt, cu totul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
pot îndeplini rolul reglator al proliferării celulare, deși continuă să codifice sinteza unor proteine specifice normale. Prima oncogenă identificată în carcinomul de vezică urinară de la om, s-a dovedit a fi un omolog celular al oncogenei H-ras, din genomul virusului sarcomului Harvey. Tot astfel, protooncogena activată ca oncogenă în carcinomul pulmonar la om reprezintă omologul oncogenei virale a sarcomului Kirsten, fiind desemnată K-ras. Aceste constatări, cu totul neașteptate, au stat la baza reunificării studiilor de biologie moleculară asupra cancerului uman și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
identificată în carcinomul de vezică urinară de la om, s-a dovedit a fi un omolog celular al oncogenei H-ras, din genomul virusului sarcomului Harvey. Tot astfel, protooncogena activată ca oncogenă în carcinomul pulmonar la om reprezintă omologul oncogenei virale a sarcomului Kirsten, fiind desemnată K-ras. Aceste constatări, cu totul neașteptate, au stat la baza reunificării studiilor de biologie moleculară asupra cancerului uman și virusurilor transformante. În anul 1982, cercetările lui Weinberg, Scolnick, Wingler și Barbacid au condus la secvențierea protooncogenei normale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]