231 matches
-
Câțiva ani mai târziu, într-o stare de spirit mai bună, îl ironizează pe cel care afirmă — evident, provocându-l — că „Madame George” ar fi numele unui parfum: „Mie, dimpotrivă, mi se pare că e povestea unui travestit!” După râsul sardonic de rigoare a adăugat: „Titlul original a fost «Madame Joy», dar când l-am pus pe hârtie am scris «Madame George.» Nu mă întrebați de ce fac astfel de lucruri, pentru că nu știu. Problema cu acest cântec e nu cine-l
Van the Man (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5953_a_7278]
-
pentru că o țigară i-ar fi ocupat mîinile. Ar fi putut deschide o carte șezînd să citească în spatele vreunui obiect, dar se plictisise să fie luat drept un pustnic dedicat cititului și intenționa să-și făurească o figură nouă, încrezătoare, sardonică, misterioasă, așa că se sprijini de perete încruntat, prefăcîndu-se că nu vede pe nimeni, deși se uita pe furiș la una din fete. Stătea picior peste picior pe piedestalul aruncătorului de disc, vorbind din cînd în cînd cu fetele de alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ar netezi ușor părul la spate și ar începe să facă ordine. I-ar pregăti o băutură caldă, s-ar așeza lîngă saltea și i-ar ține ceașca să soarbă ca un copil. El s-ar supune cu un surîs sardonic, dar în cele din urmă i-ar lua mîinile și i le-ar pune pe inima lui, ca ea să simtă cum i se izbește. S-ar sprijini unul de celălalt. Sudoarea i s-ar scurge pe frunte, odată cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
împăratului Tirului, și spune-i: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai înaltă desăvîrșire, erai plin de înțelepciune și desăvîrșit în frumusețe. 13. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, și erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smaragd, și cu aur; timpanele și flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua cînd ai fost făcut. 14. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
cărăbuși,/ dihanii azurii și litanii vor țâșni din creierul tău/ și se vor pierde spre asfințit printre alte vise noroioase și departe de casă”. Nostalgia normalității temperate și domestice? Doar acutizează vibrația, ca un vuiet, vaietul fără leac al elegiei sardonice: „De-aș avea și eu o traumă ca pojarul,/ o răpăială de ploaie de vară,/ onevroză ca o mătase”. Scrutând, „cu ochii Îngroziți”, degradarea, Mariana Marin aude și Înregistrează, cum doar marii privilegiați ai poeziei izbutesc, „scrâșnetul și mașinăria” traumei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dovedit, curând, și efectele neplăcute, deși mai curând minore. Bănulescu a reacționat public rapid la ceea ce i se părea un exces de infatuare paternalistă și secretomanie la Bujor Nedelcovici și nu a Întârziat să reacționeze și În particular, furnizându-mi sardonice citate din Caragiale despre „Fudulul de la Dunăre” și de oriunde. Își reproșa alegerea făcută și, fără s-o spună, mă considera, cumva, complice În eroare. Eram eu, vinovatul?? Încerca, În același timp, să mă și scuze. „M-am sfătuit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
la fel ca în fiecare an: puști albi din pătura de sus a clasei mijlocii, din Ronkonkoma și Comack, care încercau toate identitățile posibile, de la tatuaje de pușcăriaș până la aligatorul LaCoste. Dar atitudinea lor se schimbase în acest semestru, devenise sardonică. Își pasaseră unul altuia acuzele la adresa lui prin e-mail și Messenger. Scriau în continuare tot ce le spunea, cuvânt cu cuvânt, dar o făceau acum mai mult ca să-l demaște, ca să miroasă șarlatania, cu pixurile în poziție de atac. Voiau știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu nici un preț. LEONIDA (îngrijorat): Dar pentru ce nu vrea? RICĂ: Zice că-i bolnav! LEONIDA (ca în Tartuffe): Săracul! RICĂ: Am trimis gornistul de trei ori la el cu biletul și l-a primit cu refuz. LEONIDA: Aoleu! RICĂ (sardonic): Zice mă-sa că nu poate umbla! (rîde diabolic) Că... LEONIDA (plîngînd): ...Abia s-a sculat după lingoare. RICĂ: După lingoare, hai!? LEONIDA (rugător): Sa dea ceferticat medical. RICĂ: M-am dus eu la el chiar în persoană. Zic: pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
armata Führer-ului, suntem singurii care luptăm permanent pentru Victoria Finală! La ce anume vă referiți, Herr Sturmbannführer? Remarcile dumneavoastră arată că aveți lacune despre ceea ce se petrece aici și nu permit... Zău? Îl întrerupe pe un ton nepoliticos celălalt, rânjind sardonic. Informațiile noastre diferă, maiorule. Și las-o mai moale cu "Herr". În SS nu există comportament burghez! Maiorul conte Peter von Streinitz simte cum iritarea lui amenință să explodeze necontrolat. Insolența acestui dezagreabil personaj îl scoate din sărite, dar educația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-și picioarele. ― Păi, n-au cum să știe, așa-i? spuse Lefty. Așa că sunt În siguranță. Tonul lui scăzut nu era prea convingător. Lefty se purta de parcă Își revenise după moartea părinților, dar pe Desdemona n-o putea păcăli. Zâmbi sardonic spre fratele ei și, fără comentarii, Întinse un pumn. Automat, Încă admirându-se În oglindă, Lefty strânse și el pumnul. Numărară: ― Un, doi, trei... foc! ― Piatra zdrobește șarpele. Am câștigat, spuse Desdemona. Deci, spune-mi. ― Ce să-ți spun? ― Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
suntem (întotdeaunaă din cauza cenzorului interior sau normelor sociale. Toți copiii se identifică cu Bart, pentru că tuturor le vine să facă pe nebunii, pe Chuckie, să-și supună tatăl (sau pe ceilalțiă la toate răutățile imaginabile și inimaginabile, să și râdă sardonic după aia. Dar câți ar recunoaște asta și câți și-ar da drumul? Crescând, variantelor lui Bart le crește burta, le cade părul și se transformă în variantele lui Homer, bovaricul cap de familie pentru care fericirea înseamnă să zacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
oricine îl remarca pe Wilt îcăci majoritatea oamenilor n-o făceau) putea să observe că din când în când buzele i se mișcau, iar gura i se arcuia în ceea ce el își închipuia, plin de naivitate, că reprezintă un zâmbet sardonic - asta în timp ce își răspundea la întrebări sau la contraargumente cu replici scurte, ironice și nimicitoare. Și într-una dintre aceste plimbări făcute pe ploaie, după o zi de muncă mult prea obositoare la colegiul unde lucra, Wilt ajunse pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
contactă imediat pe sora acestuia - după cum veni mesajul mental de la Gosseyn Doi - și, din moment ce el vrusese să vină singur, toată lumea sperase... Enro dorise cel mai tare să fie transportat pe nava Dzan. Un mister! Iată-l acolo, în picioare, înalt, sardonic, purtând pe față amprenta unei ușoare asemănări cu sora lui. Dar altfel, o persoană ciudată, periculoasă. Nu se putea ghici ce spera să câștige venind aici din datele avute la îndemână, decât... Ai grijă! Mai rău, nu era timp, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
din irealitatea totală» sau, de ce nu, «din irealitatea totalitară». Un roman de ambianță fantastică, o parabolă neagră și enigmatică în genul prozei lui Franz Kafka, Dino Buzzati, Julien Gracq, Samuel Beckett și, dintre români, A.E. Baconsky; ...și un roman sardonic, titlul fiind o antifrază, figură retorică în perfect acord cu umorul taciturn al scriitorului.“ (Mircea Iorgulescuă Bogdan-Alexandru Stănescu, director editorial al Editurii Polirom: „Operele complete ale lui Hemingway îmi ocupă un raft întreg de bibliotecă. Mai e de tras“ George
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
care părea să-l distreze enorm. Din cînd În cînd, ridica mîna ca să ia notițe sau Își Înălța privirea spre infinit, ca și cînd ar fi cîntărit implicațiile a ceea ce Îi povesteam. De cele mai multe ori, se complăcea Într-un zîmbet sardonic pe care nu puteam evita să-l atribui naivității sau stîngăciei conjecturilor mele. — Auziți, dacă vi se pare o prostie, eu am tăcut. — Dimpotrivă. Vorbesc proștii; tac lașii; ascultă Înțelepții. — Cine a zis asta? Seneca? — Nu. Domnul Braulio Recolons, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
rândul său pe flamin de faldurile togii: — Tu l-ai luat sub aripa ta ocrotitoare, ca pe Horatius, dar, spre deosebire de Horatius, te-a trădat și pe tine, cum m-a trădat și pe mine. Nu l-a trădat, rânjește Tiberius sardonic, răsucind papirusul în mâini. Tu i l-ai furat. La îndemnul tău, Maecenas i-a ademenit pe cei mai promițători dintre poeți și i-a pus să te laude, să te preaslăvească în versuri săltărețe ori serioase. Toți ceilalți pa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spune Marcus, ridicînd dintr-o sprînceană În vreme ce ieșim la mașină. — N-o lua personal, rîd eu. Sentimentul ar fi același și dacă am lua masa cu... Îmi scormonesc mintea să găsesc pe cineva. — Charlie Dutton? sugerează Marcus, cu un rînjet sardonic. — O, tacă-ți gura. E rîndul meu să-i dau un ghiont. — Mai ales cu Charlie Dutton, zic, Încercînd să mă apăr și mă Întorc spre Fran. Vreți să fiți atît de buni și să nu mai aduceți vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Weir a revenit la suprafață. Cum ar fi fost să comande cătușele Darby pe numele lui Weir? Și pistolul pe care l-a cumpărat? Rhyme îl măsură cu privirea pe ucigaș. - Cum e cu vocea? îl întrebă pe un ton sardonic. Plămânii sunt mai bine? - Știi bine că sunt în regulă, se enervă Loesser. Șuieratul și hârâitul dispăruseră. Plămânii nu suferiseră niciun fel de leziune. Era doar un alt tertip folosit pentru a-i face să creadă că el e Weir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și niște remarci personale și am așteptat reacția. Ei, bine, Alexe se înfurie când îl vede pe altul mai pornit decât el împotriva unui om și atunci se simte dator să contrazică, să apere. La început m-a ascultat zâmbind sardonic, pe urmă a căutat să găsească resorturi, scuze, părea de astă dată de-a dreptul înțelegător când era vorba de slăbiciunile bieților oameni. Era un joc, la urma urmei, nu ar fi fost deloc imposibil, ca în aceeași zi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Au trecut douăzeci de ani. Nu e ciudat? Individul nu ne vizitează niciodată și acum, dintr-odată, iată-mă punându-i ashure În boluri fiindcă e Încă bine-venit. Și ce spune prietenul tău? a Întrebat mătușa Feride. Asya a zâmbit sardonic. — Spune că am dreptate, că asta trebuie să fie o casă de nebuni. Ar trebui să renunț la orice speranță și să lucrez În schimb la manifestul meu. — Sigur că-l vom Întâmpina bucuroase pe unchiul tău. Familia e familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o zebră stacojie! Sloane a râs dogit: — Te-a dat gata zebra, Amory? S-a făcut liniște... Bărbatul se uita Întrebător la Amory. Pe urmă voci omenești i-au parvenit, slab, la ureche. — Crezusem că n-ai băut, a remarcat sardonic Axia, dar i-a făcut bine să-i audă glasul. Tot divanul pe care stătea necunoscutul Înviase: era viu ca undele de căldură de deasupra asfaltului Încins, ca o zvârcoleală de viermi... — Întoarce-te! Întoarce-te! Brațul Axiei a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
efectele asupra vitalității lui. Oricum, aspectul președintelui era inconfundabil: puternic, impunător și plăcut, cu severitatea siguranței de sine. Când vorbea, vocea lui avea puterea și rezonanța care contribuiseră atât de mult la marele său succes. Rosti, cu un ușor zâmbet sardonic: - Ce credeți despre amazoanele mele? Râsul răsună homeric în încăpere. Evident că nu așteptase nici un răspuns, căci amuzamentul său încetă brusc și continuă fără pauză: - Un fenomen foarte curios, aceste femei. Și, am impresia, un fenomen tipic american. O dată luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
trăgând cu pistolul, decât să se angajeze într-un duel jurnalistic cu Jefferson Dayles. Își imagină titlurile senzaționale: UN OBSCUR OM DE AFACERI ÎL ACUZĂ PE JEFFERSON DAYLES Campanie de compromitere a președintelui. Craig râse din nou, de data asta sardonic. Nu prea era loc de îndoială. Oricare ar fi fost motivul lui Jefferson Dayles pentru a-l răpi, acesta își pusese mintea la contribuție. Oricare i-ar fi fost motivul! Ce motiv ar putea avea? Dădu din cap nedumerit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
la un echilibru dificil, care a dus la o atmosferă falsă de liniște Și demnitate. Sunt sigur că bărbații care sunt acum suporteri atât de înflăcărați ai femeilor din Congres, vor deveni cu timpul dușmanii lor cei mai înverșunați. Zâmbi sardonic: - Pregătiți spitalele, continuă, pentru femei cu capetele sparte și închisorile pentru bărbații care le vor sparge țestele - și găsiți-l pe Craig, altfel vom fi inundați de o mare de emoții. Anul se apropia cu repeziciune de sfârșit și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
că bateria ar trebui îngropată la vreo trei metri în nisip, la trei sau patru mile spre sud de locul acesta. Nu văd de ce ne-ar lua mai mult de trei sferturi de oră. Iar pentru noi doi - o privi sardonic - dă dispoziții să coboare nava. Mergem la Mountainside. - Ce facem? Ea se uită la el, albindu-se brusc la față. Lesley, știi că asta nu rezultă în mod logic din această invenție. El nu răspunse, pur și simplu o privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]