380 matches
-
bune. Ar vrea însă un dar demn de Maximus. Argintul, mai mult aurul ar fi mai demn de el, dar în această țară nu se extrag deloc metale prețioase. Lui Maximus i s-ar mai potrivi și purpura, dar mâna sarmaților nu este deprinsă să o vopsească 394. Astfel în toată partea stângă a regiunii Pontus, Ovidiu, prietenul său grijuliu, nu a găsit nimic să-i trimită. "Ți-am trimis, însă, săgeți închise într-o tolbă scitică: fie ca acestea să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
În contextul războaielor partice, denotă Însemnătatea provinciei imperiale norddunărene. Nigirnus desăvârșește opera de romanizare și de colonizare romană În Dacia Traiană. La moartea lui Traian (117 d.Hr.) izbucnește În Dacia o răscoală a populației autohtone, combinată cu atacuri ale sarmaților. Noul Împărat Hadrian (117-138) respinge atacurile și Înăbușe răscoala, dar abandonează Sudul Moldovei ( cu excepția capului de pod de la Barboși) și cea mai mare parte a Câmpiei Muntene, greu de apărat; romanii mențin totuși, un control militar asupra acestor regiuni. Din
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
explice o serie de fapte latinești sau romanice prin acest „substrat“ al substratului. S-a atribuit o astfel de origine mai ales unor nume de locuri. În cazul concret al limbii române, s-a vorbit despre populațiile iranice (agatârși, sciți, sarmați) care au locuit în regiunea carpato-dunăreană din cele mai vechi timpuri, tracii i-au asimilat, dar civilizația lor nu a atins strălucirea aceleia din sudul Rusiei. Numele topice puse în legătură cu substratul iranic (Dunăre, Iași, Nistru, Olt, Prut, Zărand) au fost
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
prin respingerea creștinismului în epoca de prim avânt al acestuia. Ei încep să se creștineze în a doua jumătate a secolului al IX-lea, iar procesul creștinării lor reflectă adâncirea contradicției între catolicism și ortodoxism. La cronicarii polonezi, sciții și sarmații sunt alte nume pentru traci. Cronicarul Grigore Ureche folosește pentru locuitorii Daciei numele de sciți: „Hatmanul râmlenescu ce l-au chemat Flacus au bătut războiu cu sțitii pre aceste locuri”, dar respinge numele Sciția pentru Moldova din cauza dimensiunilor teritoriale. „Vor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Volk). Cronica slavilor de răsărit atestă forma Skufia pentru Sciția, două orașe slave din sudul Dunării se numesc Skopie și Sofia, iar populația rurală din vestul Bulgariei se numește șopi. De observat apoi că scoloții sau sciții se numeau și sarmați, adică sarmi, sârbi; cf. Sarmisegetusa, cetatea sarmilor și geților. Comparând aceste forme cu vgr. laos „populație, gloată, trib”, cu rom. rod, norod, plod, cu rs. ploditĭ și roditĭ etc. putem conchide că suntem în prezența unor forme evoluate din continuitatea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
peste populația din teritoriul de limbă latină” în perioada cât a durat procesul de romanizare (I, 285 urm.). Enumerarea începe cu trei neamuri germanice: marcomanii, germanii și germanii astigi (= vandalii), continuă cu cinci neamuri trace: besi, costoboci (= daci), carpi, bastarni, sarmați, după care urmează neamul germanic al goților, lista fiind încheiată de slavi pe care are tendința să-i eșaloneze atât de-a lungul perioadei latine din Moesia Superior cât și pe parcursul perioadei de răspândire a românilor în stânga Dunării și în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în latina devenită română. Referitor la prima serie Pușcariu afirmă că „din vechime, pe când strămoșii noștri vorbeau încă limba traco-geto-dacă, au venit de la răsărit și s-au așezat printre ei popoare străine ca sciții - mongoli nomazi, conduși de triburi iranice -, sarmații și agatirșii iranici, iar dinspre miazănoapte, celții, cărora le-am datora cuvântul jneapăn, precum și cămașă, car, a schimba, care ar fi ajuns la noi prin latini. De la cimerieni, „coborâți prin secolul al VIII-lea î. Hr.”, am avea cuvântul argea. „Câteva
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
48 ravac, 131 a răscula, 222 a răzbate, 222 a râma, 46 râu, 131 reavăn, 131 a regla, 56 a reține, 222 roabă, 56 rod, 48 Roma, 46 rouă, 131 rug, 130 a rumpe, 56 a rupe, 135 ruși, 51 sarmați, 49 sarmi, 52 Sarmisegetusa, 51 sat, 57 său, 242 sân, 242 sârbi, 51 scarpă, 56 a scărmăna, 56 sciți, 49 Sciția, 49 sclavi, 51 a scoate, 194 scoloți, 51 a se screme, 46 a scurma, 46 seamă, 242 seamăn, 242
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
putut constitui formele republicane și democratice ale societății civile).334 Dar sub acestea (ori deasupra lor, în orice caz concomitent) rezidă similitudinile, observate de către Pierre Chaunu: "dacă Polonia întreține amintirea Piaștilor și de mai înainte, aceea a trecutului sciților și sarmaților (ca și noi, a galilor autorizați de Republică), dacă România este mândră de Roma, de Traian, de legiunile sale, din care se vrea descendentă, chiar și din daci, pentru curajul lor, dacă Ungaria se referă la coroana Sfântului Ștefan, un
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ape, locuri și așezări, de denumiri dacice și romane, nu lasă nici o îndoială asupra originii locuitorilor de la începuturi și permanenți ai zonei, chiar dacă, în vremuri mai îndepărtate sau mai apropiate, peste populația autohtonă s-au suprapus alogenii europeni sau asiatici : sarmați iranieni, vizigoți germanici, slavi și populații turco-mongole, care, în grade diferite, au influențat evoluția populației locale în căutarea unei identități statale durabile. Potrivit părerilor exprimate de istoricii români care s-au ocupat de satul medieval românesc ( P.P.Panaitescu, Ștefan Pascu
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
mai mare,dolicomezocrani (cu alungire anteroposterioară a craniului); cu fața înaltă și puternică". Resturile scheletice din Moldova ale acestor indivizi par să provină de la o populație seminomadă răsăriteană, amestecată cu autohtonii. Respectivii ar fi fost numiți popular "uriași" sau "novaci". Sarmații (iranieni) practicau deformarea artificială a capului prin bandajări încă din copilărie ; 2. acceptarea ideii că oasele respective ar proveni de la animale preistorice ca mamutul și rinocerul cu blană, care ar fi fost vânați în paleoliticul mijlociu și superior (1200008000 ani
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
generalii lui Decebal a cărui evoluție o vom urmări în continuare. Astfel, în tăblița notată în cartea lui Dan Romalo cu nr. 119 [1], reprodusă în figura 1, avem următorul text: Textul poate fi tradus astfel: Marele preot al boicerilor sarmaților aceia, împreună cu toți marii bărbați ai cetații lui Kopodo a geților, Sistasiro a ținutului Bacero Poestadava s-au dus la puternicul Decebal cu stăruință zicând să-l ia înapoi la Sarmigetusa pe mortăciunea de Kapiseu, în locul lui la cetatea ce
Diegio - urma?ul lui Decebal la Sarcedava (din con?inutul t?bli?elor de la Sinaia) by Ungureanu Viorel () [Corola-publishinghouse/Science/83668_a_84993]
-
pentru cineva care citește astăzi această informație nu este la fel de evident. Dacă ne orientăm după locul în care se găseau cei care au cerut înlocuirea lui Kapiseu cu Diegio, atunci putem presupune că cetatea cu pricina era situată între ținutul sarmaților (“sarmeto” poate fi considerat o variantă pentru “sarmato”) situată la est de Nistru, cetatea lui Kopodo sau Korpodo situată pe Dunăre în zona localității Cernavoda și Poestadava situată pe râul Nipe (Ialomița). Anticipând, se poate preciza că cetatea cu pricina
Diegio - urma?ul lui Decebal la Sarcedava (din con?inutul t?bli?elor de la Sinaia) by Ungureanu Viorel () [Corola-publishinghouse/Science/83668_a_84993]
-
la o distanță de aproape 2000 de kilometri de perimetrul uralo-sudsiberian, zona predilectă inițială de manifestare a elementelor sarmatice originare, constituie culoarul de tranzit favorit al majorității deplasărilor nomade orientate spre vest și sud-vest în întregul Mileniu I. Etapele avansării sarmaților în direcția vestică și aria lor inițială de etnogeneză rămân, în acest stadiu, probleme controversate, care transced cadrul formal al acestor considerații, dar analizarea lor prezintă interes pentru arealul pruto-nistrian luat în discuție, în măsura în care desfășurările din zonele volgo-caucaziene se constituie
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
pruto-nistrian luat în discuție, în măsura în care desfășurările din zonele volgo-caucaziene se constituie în preliminarii ale acelor resurgențe ale stepei, care determină, în multe privințe, evoluțiile generale de la Dunărea de Jos și din Europa Centrală. Traversarea tot mai frecventă a Niprului de către sarmați survine inițial în cursul unor incursiuni episodice, în secolele II-I î.Hr., fiind urmată ulterior de infiltrări masive, cel mai probabil cu începere de la sfârșitul secolului I î.Hr. Avansarea în direcția vestică va continua întrun ritm relativ lent, anumite circumstanțe
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
spațiului nord-pontic, ca și a întregii jumătăți occidentale a stepei eurasiatice. Accentuând rolul factorilor de mediu în declanșarea și întreținerea unor instabilități recurente în zonele de stepă și silvostepă ale Eurasiei, cercetătorul Marcu Botzan constata că perioadele de migrații ale sarmaților și anterior ale sciților, corespund unui interval de răcire a climei, devenită rece și umedă, nivelul Mării Negre înregistrând în intervalul temporal respectiv ceea ce se numește “regresiunea dacică” (-4m), începută pe la 1200 î. Hr. și încheiată în secolul al III-lea d.
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
secolul al III-lea d.Hr., când începe așa-numita “transgresiune valahă” (până la nivel zero), aflată încă în curs și însoțită de o aridizare a climatului, care poate fi caracterizat drept cald și uscat. Conservându-și modul de viață tradițional, sarmații se mențin în zona de stepă și silvostepă și nu depășesc decât rareori limita acesteia, spre zona pădurilor de stejar din câmpie, care rămâne exclusiv în seama populațiilor autohtone tracice, protoslave, uralice sau mixtate, iranofonii preferând zonele centrale de pe
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
vestică a stepei, Câmpia Pannonică. Urmare a acestor pătrunderi ale nomazilor cu turmele lor, unele regiuni suferă transformări treptate, foste terenuri arabile devenind pajiști, lucru care determină o regrupare a agricultorilor către interiorul silvostepei, cunoscut fiind că, spre deosebire de sarmați, populația locală, carpică și daco-getică, ocupa cu precădere zonele de silvostepă, bălți, podiș, dealuri și munți. Stabilirea unui schimb de produse între noii veniți și autohtoni va determina, în timp, o sedentarizare și ulterior o asimilare a sarmaților. În privința ariei
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
deosebire de sarmați, populația locală, carpică și daco-getică, ocupa cu precădere zonele de silvostepă, bălți, podiș, dealuri și munți. Stabilirea unui schimb de produse între noii veniți și autohtoni va determina, în timp, o sedentarizare și ulterior o asimilare a sarmaților. În privința ariei de formare și de răspândire a culturii sarmatice, informațiile arheologice pledează pentru o localizare a acesteia în regiunile de la Volga și Ural, deși opinii privind alte amplasări continuă să fie avansate. Datele mai vechi legau sfârșitul culturii Karasuk
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
în regiunile de la Volga și Ural, deși opinii privind alte amplasări continuă să fie avansate. Datele mai vechi legau sfârșitul culturii Karasuk, care ocupase regiunile estice ale culturii Androvo, retrasă mai spre vest, de apariția în zona Minusinskului a nomazilor sarmați, care pun capăt culturilor pastorale și agricole din stepa siberiană, la un moment ce poate coborî până la nivelul secolelor XII-XI î.Hr., dată care este, totuși, insuficient probată. Înlocuind cultura Karasuk, sarmații devin purtătorii culturii Tagarski, denumită astfel după o insulă
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
spre vest, de apariția în zona Minusinskului a nomazilor sarmați, care pun capăt culturilor pastorale și agricole din stepa siberiană, la un moment ce poate coborî până la nivelul secolelor XII-XI î.Hr., dată care este, totuși, insuficient probată. Înlocuind cultura Karasuk, sarmații devin purtătorii culturii Tagarski, denumită astfel după o insulă a Ieniseiului, de lângă Minusinsk, unde au fost identificate primele vestigii tagareene. Populația sarmată tagareeană trăia în locuințe din materiale ușoare, în așezări de scurtă durată, și se refugia în cele câteva
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
atât arheologi cât și antropologi, caută rădăcinile acestei culturi până în cultura Androvo, din epoca bronzului, urmărind apoi diverse ramificații, care conduc la culturile Ananino, Pianâi Bor, Diakovo, Andronavo, Volosovo, Lomovatovo ș.a., cu care se încearcă diverse paralelisme. Multă vreme vestigiile sarmaților au fost confundate cu cele ale sciților, care locuiseră același teritoriu. Încercări de separare a celor două categorii de antichități au făcut învățații ruși V.A.Gorodčov, D.J.Samosvasov, M.J.Rostovtzeff, B.N.Grakov, dar abia în 1929, arheologul Paul Rau
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
de izvoarele literare. Grație cercetărilor făcute de P.Rau, B.N.Grakov, P.Rykov, K.F.Smirnov, V.P.Šilov, I.V.Sinicyn ș.a., s-au putut delimita două zone zone care cuprind cele mai vechi urme sarmatice cunoscute, corespuzând ariei de formare a sarmaților. Astfel, prima grupă de monumente este cuprinsă între Volga și Don, iar a doua între Samara și Ural. Acest grup vestic, în cadrul căruia ar intra iassamații și sirmații, posibilii precursori ai sirakilor și iazygilor, s-a cristalizat în secolele VII-IV
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
tipic sauromată, transmisă mai departe de siraki. Descoperirile arheologice arată că sirakii au pătruns și în bazinul râului Terek și al afluentului său, Sunia, din partea estică a Caucazului de Nord, astfel încât întreaga zonă este dominată în această perioadă de sarmați, secondați de meoți. După o perioadă obscură, în secolul I d.Hr. sunt semnalați în sectoarele centrale și estice ale Caucazului de Nord triburile alanilor, cărora le sunt atribuite mormintele cu catacombe din necropola "de aur" de la Alkhan-Kala, de pe malul drept
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
persistă și în prezent în legătură cu etnogeneza alanilor, este de presupus că acest proces i-a implicat, într-o primă etapă, pe descendenții massageților, pe sciții asiatici - dahaii est-caspieni - și respectiv pe sacii dintre Oxus și Iaxarte, populații nord-iraniene înrudite cu sarmații, dar cu anumite pregnanțe central-asiatice particularizante în raport cu aceștia. Posibila încorporare ulterioară, în decursul avansării spre vest, a unei mari părți a aorșilor și a altor ramuri sarmatice răsăritene, a accentuat elementele de înrudire între sarmați și alani, îndreptățind pentru o
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]