130,724 matches
-
o mică Greață, s-a pierdut pe Drumurile libertății, s-a învârtit în cerc cu eroii săi, și l-a abandonat în nori pe eroul principal, Mathieu, profesorul de filosofie, când, acesta, asaltat de nemți într-o clopotniță dintr-un sat în 1940, trimitea câteva gloanțe spre cer unde dădeau târcoale avioanele germane. Acest sfârșit lamentabil este ultima manifestare a libertății sartriene, și înțelegem cu ușurință că Jean-Paul Sartre și-a abandonat definitiv ciclul romanesc cu acest ratat. El va confirma
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
să citească teza sartriană absconsă din L'Etre et le Néant, chiar și sub amenințarea revolverului. François Mauriac asculta apelul lui Flaubert, venit din cealaltă lume. Fără îndoială biata mea Bovary suferă și plânge în acest moment în douăzeci de sate din Franța". Aceasta este adevărata libertate a romancierului, o libertate de dragoste, așa credea François Mauriac, și se gândea poate la întrebarea insidioasă pe care Jean Amrouche i-o pusese despre Thérèse Desqueyroux, și la care el răspunsese: "Thérèse Desqueyroux
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
răsturnările din România; dacă ar fi supraviețuit ar fi avut soarta lui P.P. Panaitescu, Mircea Vulcănescu și a atîtor oameni... - Arestări, procese, condamnări. Scriitori interziși, mediocrități ridicate în slavă, autori mari „cumpărați", siliți să facă rușinoase concesii. Țărani izgoniți din sate, împovărați de cote, siliți să renunțe la pămînt. Muncitori transformați în masă de manevră, mințiți că sunt clasă conducătoare. Tabloul pe care îl creionați în jurnalul dumneavoastră e sumbru. O astfel de perioadă n-a născut totuși o operă literară
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
aveam oameni. Cei care, în ’89 se puteau implica fuseseră formați în regimul comunist. N-a existat nimeni care să nu fi fost intoxicat într-un fel sau altul. Când am văzut mânia cu care au fost întâmpinați țărăniștii în sate din Vrancea, Gorj, Mehedinți - sate care luptaseră în anii ’50 cu arma în mână împotriva comunismului! - mi-am dat seama de gradul de "spălare a creierelor" la care fusese supusă populația. Opoziția a fost și a rămas în România o
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
89 se puteau implica fuseseră formați în regimul comunist. N-a existat nimeni care să nu fi fost intoxicat într-un fel sau altul. Când am văzut mânia cu care au fost întâmpinați țărăniștii în sate din Vrancea, Gorj, Mehedinți - sate care luptaseră în anii ’50 cu arma în mână împotriva comunismului! - mi-am dat seama de gradul de "spălare a creierelor" la care fusese supusă populația. Opoziția a fost și a rămas în România o minoritate. Iar situația asta poate
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
să visez și să spun mâine dimineață O.K. Pot să scriu!? Hai, că eram să ard cartofii, tot scriind și scriind, îi lăsam pe ai mei fără mâncare... Ah, încă ceva. Am fost cândva profă de română într-un sat, ehe! departe..." Calmați-vă, repet, rupeți-o definitiv cu brambureala, apoi puteți să și faceți exerciții de scris, pe care să le recitiți, ca să vedeți pe nervii dvs. dacă sunt sau nu sunt suportabile. Și dacă vor fi insuportabile, să
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
în calitate de corespondent al ziarului El Espectador. Redăm în continuare fragmentul inițial din primul capitol al volumului în curs de apariție la Editura RAO. Mama m-a rugat s-o însoțesc să vîndă casa. Sosise la Barranquilla în dimineața aceea din satul de departe unde locuia familia și n-avea nici cea mai vagă idee cum să dea de mine. Întrebînd în dreapta și-n stînga printre cunoscuți, i-au spus să mă caute la librăria "Lumea" sau prin cafenelele din preajmă, unde
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
că a fost decizia cea mai importantă din cîte a trebuit să iau în cariera mea de scriitor. Adică în toată viața mea. Pînă la adolescență, memoria este mai interesată de viitor decît de trecut, astfel că amintirile mele despre sat nu erau încă idealizate de nostalgie. Mi-l aduceam aminte așa cum era: un loc bun de trăit, unde toată lumea se cunoștea, pe malul unui rîu cu ape diafane ce curgeau repezi într-o albie de pietre lustruite, albe și uriașe
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
și dezolante, pînă la misterioasa localitate Mlaștina. Acolo se lua un tren personal, care la începuturile lui fusese cel mai bun din țară, și cu care se parcurgea traiectul final prin imensitățile plantațiilor de bananieri, cu multe halte leneșe prin sate ocolite și încinse și gări solitare. Acesta a fost drumul pe care mama și cu mine l-am străbătut de la șapte seara, pe 18 februarie 1950, într-o sîmbătă - în ajun de carnaval -, pe un potop neobișnuit în anotimpul acela
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
de binefacere și se ducea cu o mătușă care o însoțea pretutindeni la balurile cele mai selecte ale timoratei aristocrații de prin partea locului, dar nimeni nu-i cunoscuse nici un logodnic cînd s-a măritat, împotriva voinței părinților, cu telegrafistul satului. Virtuțile ei cele mai renumite începînd de atunci erau simțul umorului și sănătatea de fier pe care vitregiile sorții n-aveau să reușească s-o distrugă în lunga ei viață. Dar cea mai surprinzătoare și tot începînd de atunci și
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
Mykenes, a asculta o scandare grecească la Epidauros rămâne visul oricui. Atena, în câmpia deschisă spre mare și înconjurată de Parmes, Pentelikon și Hymettos, nu se numește degeaba Athenai, care e o formă de plural (derivată după o uniune de sate, atribuită de legendă lui Tezeu): și astăzi ea însumează mai multe civilizații, de la primul templu al zeiței cu același nume ridicat pe Acropole în jur de 525 î. Chr., Parthenonul lui Pericle, agora veche, la epoca romană, apoi la cea
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
trebuie să mi le imaginez cum sunt și nu cum există ele în realitate. - Îmi închipui că vă refugiați deseori în trecut. - Au sporit obsesiile legate de anii copilăriei, de anii tinereții; m-au năpădit amintirile legate de viața de sat, de casa părintească. În vremea nopților care devin tot mai lungi mă-ntorc în sat, colind pe dealurile din jur, urc la pădure, văd drumurile în pantă pe care suiam altădată să pasc vitele citind, împreună cu alți copii. A sporit
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
închipui că vă refugiați deseori în trecut. - Au sporit obsesiile legate de anii copilăriei, de anii tinereții; m-au năpădit amintirile legate de viața de sat, de casa părintească. În vremea nopților care devin tot mai lungi mă-ntorc în sat, colind pe dealurile din jur, urc la pădure, văd drumurile în pantă pe care suiam altădată să pasc vitele citind, împreună cu alți copii. A sporit reveria și a scăzut simțul realității, dar reveria mi se pare benefică; ea m-a
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
-mi găsesc în permanență o preocupare, să descopăr un gând asupra căruia să zăbovesc. Un eveniment cât de mic sau cine știe ce amintire asupra căreia simt nevoia să mă întorc. - De cele mai multe ori, așa cum mi-ați spus, vă întoarceți în lumea satului cunoscut în copilărie. - Satul a căpătat o prezență obsesivă în viața mea, chiar maladivă acum patru-cinci ani. Visam că mă duc în sat cu trenul care însă nu mergea decât până la Simeria - nu mai găseam drumul -, sau visam că ajung
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
o preocupare, să descopăr un gând asupra căruia să zăbovesc. Un eveniment cât de mic sau cine știe ce amintire asupra căreia simt nevoia să mă întorc. - De cele mai multe ori, așa cum mi-ați spus, vă întoarceți în lumea satului cunoscut în copilărie. - Satul a căpătat o prezență obsesivă în viața mea, chiar maladivă acum patru-cinci ani. Visam că mă duc în sat cu trenul care însă nu mergea decât până la Simeria - nu mai găseam drumul -, sau visam că ajung numai până la bariera de la
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
căreia simt nevoia să mă întorc. - De cele mai multe ori, așa cum mi-ați spus, vă întoarceți în lumea satului cunoscut în copilărie. - Satul a căpătat o prezență obsesivă în viața mea, chiar maladivă acum patru-cinci ani. Visam că mă duc în sat cu trenul care însă nu mergea decât până la Simeria - nu mai găseam drumul -, sau visam că ajung numai până la bariera de la intrarea în sat unde era ceva asemănător unui elevator pe care nu puteam să-l urc, să trec mai
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
o prezență obsesivă în viața mea, chiar maladivă acum patru-cinci ani. Visam că mă duc în sat cu trenul care însă nu mergea decât până la Simeria - nu mai găseam drumul -, sau visam că ajung numai până la bariera de la intrarea în sat unde era ceva asemănător unui elevator pe care nu puteam să-l urc, să trec mai departe. Uneori ajungeam, în vis, la marginea drumului care dădea spre casa părintească și nu puteam trece de ceva care mă despărțea de casă
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
puteam trece de ceva care mă despărțea de casă, pe care o vedeam de la distanță, impunătoare, văruită în alb. - Era o interdicție a accesului la ceva drag. - Așa a fost. O interdicție la ceea ce-mi era cel mai drag - satul de baștină care este, de fapt, un cătun și care, până la 50 de ani mi s-a părut plicticos, cu oameni anoști. Apoi a devenit un fel de insulă ideală, unde n-am mai ajuns mult timp. - Nu vi se
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
-o și a organizat-o din punct de vedere artistic Mircea Bochiș, sînt cele cinci lucrări care au fost deja amplasate în vecinătatea fabricii de placaje din marmură. 1999, între neîncredere și speranță Cînd, cu un an în urmă, în satul Cărbunari din Maramureș, la o depărtare de vreo douăzeci de kilometri de Baia Mare, se încheia prima ediție a unui simpozion privat de sculptură în marmură, reacțiile au fost amestecate. Uimirea că un prosper om de afaceri, Victor Florean, proprietarul mai
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
scriu la fel. Dar asta ține de amintirile speciei. De amintirile personale ține imaginea unui copil de vreo 4-5 ani luat de sora sa din clasa a doua, probabil, și dus cu ea într-o clasă de școală de țară - satul copilăriei mele, Mureșenii de Câmpie -, clasă unde învățau simultan a II-a și a IV-a, și unde, spre a sta cuminte, mi s-a dat de scris, vorba poetului. Ce anume voi fi desenat atunci cu titlu de litere
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
pe care le observa cu aceeași curiozitate. Etnografii, mulți dintre ei, plîng după puritatea unor obiceiuri pierdute și se uită chiorîș la prezentul kitsch în care ne complacem. Visează după un țăran îmbrăcat în costum popular, se simt insultați de satul contemporan, tot mai rupt de tradiții și pervertit de influențele mahalalei urbane. Irina Nicolau vedea cu totul altfel aceste lucruri - încercînd să-și explice trecutul ca pe niște momente ale unui viitor la care n-am avut acces fiindcă între
Colecționara de kitschuri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15036_a_16361]
-
și bunicul i-a spus că da. Fata se apropiase de ferestruica ce dădea spre curte. Pe urmă s-a întors și s-a oprit în pragul ușii. - Bună, mi-a spus. Am salutat-o și eu. - Cum se numește satul ăsta? I-am spus. A scos un pachet de țigări boțit din buzunarul pantalonilor, și-a aprins o țigară și s-a așezat pe băncuță, lângă mine. - Mergi la școală? m-a întrebat. Eu am răspuns că da. Că eram
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
stătea bunicul, și eu am văzut cum apăsa pe clapele care-l puneau în funcțiune. - Vorbește-mi despre spiriduși, despre lucrurile astea. - Uite ce-i, a răspuns bunicul, la lucrurile astea eu nu prea mă pricep. Dar sunt aici în sat oameni care știu mult mai multe decât mine și v-ar putea spune lucruri interesante. Bunăoară, Ramirín, țiglarul, ori tușa Paula, care merg pe nouăzeci de ani. Căutătorul de minuni a oprit magnetofonul. - N-ai putea să vorbești cu ei
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
îl ajutam să-i servească cu coca-cola și bere și să pun pahare pe mese. Căutătorul de minuni a așezat magnetofonul pe masa din mijloc. - Mi-ar face plăcere să-mi vorbiți despre lucrurile ciudate care s-au petrecut în satul ăsta. Despre lucrurile ce par să nu aibă nici o explicație. Despre întâmplări, cu stafii, orice vă aduceți aminte în genul ăsta. Oamenii erau cam stânjeniți, dar aveau chef de vorbă. A început Vicenta, care stă în capul satului. Sfiala i
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
petrecut în satul ăsta. Despre lucrurile ce par să nu aibă nici o explicație. Despre întâmplări, cu stafii, orice vă aduceți aminte în genul ăsta. Oamenii erau cam stânjeniți, dar aveau chef de vorbă. A început Vicenta, care stă în capul satului. Sfiala i se citea în gesturile ușor crispate și în felul de a vorbi, pe un ton mai înalt decât de obicei și parcă smucit. Păi, să vedeți, a început ea. În satul nostru nu sunt lucruri dintr-astea, nici
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]