442 matches
-
nu visând să evadez Doamne Tu mi-ai dat libertatea scriu zilele trec în mine rămân adânci urme ce nu trec apăsătoare nu mai scriu șterg ce șterg dureri sunt viu privesc astrul ceresc cu rouă mă hrănesc tăceri de satin ochii se deschid spre răsărituri am plătit trecutul în timp nu m-am lăsat doborât de nici o tăcere spune-mi ceva nu fi laș tu destin ai lovit în viața mea mâinile se crucifică în cuvinte spune-mi ceva taci
CAD LACRIMI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357444_a_358773]
-
spune-mi ceva nu fi laș tu destin ai lovit în viața mea mâinile se crucifică în cuvinte spune-mi ceva taci buzele mele ating gheața privirii tale parte din a mea inimă gustă și ea iluzii multiple tăceri de satin trăiesc azi sunt iubit și iubesc. Referință Bibliografică: Cad lacrimi / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 955, Anul III, 12 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CAD LACRIMI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357444_a_358773]
-
Arșinel la rinichi, dacă tot suntem acolo. Doamna Dench și-a cerut scuze, m-a îndemnat să am răbdare și aproape că m-a mângâiat pe cap. M-am gândit că e uman și normal să fii slab în fața unui satin nobil sau a unei dantele fine, am lăsat bilețelul galben să cadă în buzunar și m-am dus spre casă cu promisiunea că miercurea viitoare o să fie gata. PS. Miercuri a fost, de fapt, vineri, pe fițuica galbenă se mai
„- De ce vrei să le repari, fetiţă?” La croitorie „o doamnă de la TV cu o rochie superbă” mi-a luat fața precum Tăriceanu la permise () [Corola-blog/BlogPost/338913_a_340242]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > VINE TOAMNA (RONDEL) Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 617 din 08 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Vine toamna, tristă briză, Deja vu pe-un tobogan, În ținuta-i de marchiză Din satin galben-șofran, Fără pașaport și viză... Ah, de-aș fi iar licean! Vine toamna, tristă briză, Deja vu pe-un tobogan. Fără viitor și miză În al vremilor noian, Nu am timp de analiză, Dar m-aș mai iubi un an
VINE TOAMNA (RONDEL) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 617 din 08 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343718_a_345047]
-
pletoase s-adune maci și brebenei și lăptucă de baltă... Și când trecu cu trăsura prin dreptul porții, îl aștepta lângă gard o fată frumoasă, ruptă din rai: spuma laptelui de bălaie, toată îmbrăcată într-o rochie albă de crep satin și pe cap cu o pălărie tot albă cu boruri largi să n-o ardă soarele. Norocel rămase împietrit când o văzu, o luă frumușel de mână și o sui pe capra trăsurii. Fata își ridică fusta și puse piciorul
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
trebuit să fie cea mai frumoasă zi, când Hans, împreună cu părinții, verii, unchii și multe alte neamuri și prieteni, se îmbarcau pe corabia ce-i aștepta în port, ca să plece spre Lumea Nouă. Cerul era curat ca o pânză de satin, fără urme de nori, fără cea mai slabă adiere de vânt. Doar valurile albastre, cu sclipiri argintii, călătoreau neostenite în largul mării, repetând mereu și mereu aceeași melodie suavă, melancolică, adormitoare. Emigranții se îmbarcau de zor pe corabie. Încărcau în
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
nu se mai opreau aplauzele. După programul lui Gil Dobrică, când formația locală începu să cânte „Astăzi ți-am luat inel”, Ana primi din partea lui Aurel o casetă de bijuterii de culoare roșu carmin. Când o deschise, în interiorul alb din satin, găsi un superb inel de logodnă cu diamantul ce își reflecta strălucirea albastră în lumina becului de deasupra mesei festive. Caseta era însoțită de un plic legat cu o fundă și un trandafir alb. Se emoționă de nu mai putea
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
2015 Toate Articolele Autorului Hazard sau poate destin? Ca noi să ne întâlnim sub aceeași umbrelă pictat cu acuarelă. Hazard sau poate destin? Acest amor clandestin, braț la braț, împreună prin eterna furtună. Hazard sau poate destin? Dansul rochiei de satin, în focul ce mocnește inima mi-o hrănește. Hazard sau poate destin? Să cunosc ceea ce simt, c-o fi vrajă sau beție a buzelor cununie. Hazard sau poate destin? Sărutul sub baldachin, ca licoarea dulce-amară cu miros de lăcrămioară. Hazard
HAZARD SAU DESTIN? de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372808_a_374137]
-
din 27 aprilie 2015. Hazard sau poate destin? Ca noi să ne întâlnim sub aceeași umbrelă pictat cu acuarelă. Hazard sau poate destin? Acest amor clandestin, braț la braț, împreună prin eterna furtună. Hazard sau poate destin? Dansul rochiei de satin, în focul ce mocnește inima mi-o hrănește. Hazard sau poate destin? Să cunosc ceea ce simt, c-o fi vrajă sau beție a buzelor cununie. Hazard sau poate destin? Sărutul sub baldachin, ca licoarea dulce-amară cu miros de lăcrămioară. Hazard
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
Hazard sau poate destin? Citește mai mult Hazard sau poate destin? Ca noi să ne întâlnimsub aceeași umbrelăpictat cu acuarelă.Hazard sau poate destin? Acest amor clandestin,braț la braț, împreunăprin eterna furtună.Hazard sau poate destin? Dansul rochiei de satin,în focul ce mocneșteinima mi-o hrănește.Hazard sau poate destin? Să cunosc ceea ce simt,c-o fi vrajă sau bețiea buzelor cununie.Hazard sau poate destin? Sărutul sub baldachin,ca licoarea dulce-amarăcu miros de lăcrămioară.Hazard sau poate destin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
și asortată cu ținuta. Aceasta și-o impunea pentru a-i scoate în evidență cerceii, două tortițe din aur și un bob de ametist. Torsul era suficient de plinuț, iar azi pieptul provocator era ascuns discret sub bluza albă din satin. Buzele îi erau senzuale și totdeauna acoperite cu un ruj sidefiu. Palmele aveau degete lungi cu unghii îngrijite și lăcuite cu oje străvezie. Nimic strident. Vă doresc poftă bună! ...și, ca șefii să-și soarbă liniștiți cafelele, dădu semne de
MAI POFTIM PE LA NOI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371094_a_372423]
-
nu se mai opreau aplauzele. După programul lui Gil Dobrică, când formația locală începu să cânte „Astăzi ți-am luat inel”, Ana primi din partea lui Emilian o casetă de bijuterii de culoare roșu carmin. Când o deschise, în interiorul alb din satin, găsi un superb inel de logodnă cu diamantul ce își reflecta strălucirea albastră în lumina becului de deasupra mesei festive. Caseta era însoțită de un plic legat cu o fundă și un trandafir alb. Se emoționă de nu mai putea
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
în mulțime ... îi văd pe toți ocupați doar să-și caute simțurile lor înșile și unii celorlalți. Probabil chiar din pricina asta, cu-atât de multă grație îți place să te strecori printre ei lunecând și infiorându-le mădularele cu-atingerea de satin a sânilor tăi dezgoliți că un prânz. Ai grijă, în spectrul luminii care strălucește acolo e o culoare lipsa, iubito și sunetele, în glissando, de la re până la și bemol se preling fără să treacă și prin diezul lui fă. Ceață
TAIJITU de RAUL BAZ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347472_a_348801]
-
Plumburiu și trist ca mine Anotimpul de bilanț e... Cine să m-aline, cine? Dar mai am încă speranțe... Toamna palidă revine... Vine toamna (rondel) Vine toamna, tristă briză, Deja vu pe-un tobogan, În ținuta-i de marchiză Din satin galben-șofran, Fără pașaport și viză... Ah, de-aș fi iar licean! Vine toamna, tristă briză, Deja vu pe-un tobogan. Fără viitor și miză În al vremilor noian, Nu am timp de analiză, Dar m-aș mai iubi un an
DOUĂ LACRIMI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346306_a_347635]
-
în franceză, și versuri (iscălind cu distincție căutată Alexandre Bogdan-Pitești, Alex de Pitești), publicate în „Literatorul”, „Țara”, „Revista orientală”, „Revista modernă”, „Vieața nouă”, „Ileana”, „La Roumanie”. E o poezie muzicală, cu tentă simbolistă. Sclipiri de aur și licăr de ametiste, satin, brocart, velur și parfum de roze dau o nuanță de răsfăț melancoliilor livrești ale acestui „charmeur” dintr-o speță bizară. Repere bibliografice: Cornel, Figuri, 340-351; Alexandru Macedonski, Opere, II, îngr. și introd. Adrian Marino, București, 1966, 353-355; Arghezi, Scrieri, XXIX
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
și trăsăturile sunt bărbătești: un nas mare, ochi mari albaștri, o bărbie dublă cu urme de barbă și o buza inferioară proeminenta. Părul sau, castaniu deschis, potrivit că lungime, este pudrat și nepieptănat. E îmbrăcată cu o haină bărbăteasca din satin negru [...] și încălțări bărbătești[...]"<footnote Sven Stolpe, Christina of Sweden, MacMillan, New York, 1966, citat preluat de pe site-ul http://www.windweaver.com (accesat la data de 20 iun. 2009). footnote> (trad. n.) Datorită comportamentul său neobișnuit pentru canoanele acelor timpuri
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
sclipici pe pleoape. Peste nu foarte mult timp, o să vezi cum ai să fii și tu În stare să te fardezi În fix trei secunde. Desface rujul și și-l aplică expert pe buze. Gata! Își ia rochia elegantă de satin verde și se vîră În ea, după care scoate o clamă sidefată din geantă și-și răsucește părul Într-un coc. Ce drăguț! spun, admirîndu-i clama. — Mersi, zise șovăind. Lulu mi-a făcut-o cadou. — Am Înțeles. Acum, cînd mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
primi imediat. Îmi zîmbește și-mi Întinde o broșură. — CÎteva noțiuni de bază. Vă rog serviți-vă cu ceai. — Mersi! Iau broșura și mă așez lîngă topmodele. La difuzoare se aude muzică plăcută de nai, iar pe panourile Îmbrăcate În satin sînt prinse fotografii cu mame și nou-născuți. Întreaga atmosferă e destinsă și plăcută. E la un milion de kilometri distanță de sala de așteptare plicticoasă a domnului Braine, cu scaunele ei de plastic, mochetă oribilă și afișe despre acidul folic
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
densitate? E drept că, de pe cadavrul unei balene poți lua cu degetul o substanță negrăit de subțire și de străvezie, asemănătoare întrucîtva cu cele mai subțiri pojghițe de clei de pește, numai că e aproape la fel de moale și suplă ca satinul, bineînțeles înainte de a se usca pentru că atunci se chircește și se îngroașă, devenind cam aspră și sfărîmicioasă. Posed eu însumi cîteva bucățele uscate, pe care le folosesc ca semne de carte în tratatele mele despre balene. Fiind, precum spuneam, străvezii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
stomacul cașalotului, ca în uriașa „peșteră a mamuților“ din Kentucky. Dar să ne mulțumim cu priveliștea din jurul dinților cașalotului. Ce gură superbă și castă! Din podea pînă-n tavan e căptușită, mai bine zis tapisată cu o membrană albă, lucioasă ca satinul din care se fac rochiile de mireasă. Să ieșim însă afară acum și să privim această fatidică falcă de jos, care seamănă cu capacul lung și îngust al unei tabachere enorme, a cărui balama ar fi situată la un capăt
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu două generații Înainte. Când am cunoscut-o eu, era o femeie pitorească, mai În vârstă. Sourmelina, cu scrumul ei de țigară gata să cadă. Sourmelina, cu apa de baie indigo. Sourmelina, cu dejunurile de la Societatea Teozofică. Purta mănuși de satin până la cot și creștea o dinastie lungă de câini Dachshund Împuțiți și cu ochii injectați. Avea răspândite prin casă scăunele mici, care permiteau creaturilor cu picioare scurte accesul pe canapele și șezlonguri. Însă În 1922 Sourmelina avea numai douăzeci și opt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca să sune vag „european“, la lecturi (Collier’s, Harper’s), preferințe culinare (homar thermidor, unt de arahide) și, În cele din urmă, la haine. Purta o rochie tinerească, scurtă, verde și cu franjuri de-a lungul tivului. Pantofii erau din satin verde asortat, cu paiete În vârf și barete delicate la glezne. Pe umeri avea Înfășurată un boa din pene negre, iar pe cap o pălărie În formă de clopot, cu pandantive de onix atârnându-i deasupra sprâncenelor pensate. Îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
necesare și apăsă butonul de contact. Capota de tablă a mașinii se trezi la viață și Începu să tremure. Scaunele de piele se porniră să vibreze și Desdemona Își apucă soțul de braț. În față, Sourmelina Își scoase pantofii de satin cu toc, ca să conducă desculță. Băgă mașina În viteză și, fără să se asigure, o luă pe Michigan Avenue Înspre Piața Cadillac. Ochii bunicilor mei rămăseseră fixați pe forfota din jur: tramvaiele huruiau, clopotele zăngăneau, iar traficul monocrom curgea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se Îngrămădiră În jurul lui, cu biserica modestă din strada Hart În fundal. Părintele Stylianopoulos se așeză la locul lui, la căpătâiul sicriului. Sicriul Însuși a fost deschis pentru ultima oară, ca să se vadă poza lui Jimmy Zizmo odihnindu-se pe satinul plisat. Deasupra coșciugului se ținură steagurile, cel grecesc de o parte și cel american de cealaltă parte. Nimeni nu zâmbi la lumina blițului. După aceea procesiunea funerară continuă către cimitirul Forest Lawn de pe Van Dyke, unde sicriul a fost pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mami. Nu ești pe moarte. ― Nu-l vreau pe ăla Imperial. Georgie spune că Imperialul e cel mai cel. Dar pentru yia yia ajunge și Prezidențialul. ― Când o veni vremea, poți să-l iei pe care vrei. Dar... ― Și Înăuntru satin. Te rog. Și o perniță. Ca aici. Pagina opt. Numărul cinci. Să fii atent! Și spune-i lui Georgie să-mi lase ochelarii. Pentru Desdemona moartea era doar un alt soi de emigrare. În loc să navigheze din Turcia până În America, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]