268 matches
-
a IV-a Poesiilor lui Eminescu (1889), cu aproape șaptezeci de "tablouri" de factură postromantic-simbolistă, din care, din păcate, nu a rămas decât pelicula cu negativele alb-negru, și nu exemplarul propriu-zis. Eclectismul simbolist al reprezentării care incorporează recuzita mitologică greco-latină, satiri, nimfe, himere, demoni etc. este recuperabil și din integrarea unor simboluri cu un grad mai înalt de abstractizare, și a unei mistici care impregnează sumbru feeria eminesciană. "În "tabloul" cu numărul 57, "Călin" (file din poveste) basmul este populat cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
demoni etc. este recuperabil și din integrarea unor simboluri cu un grad mai înalt de abstractizare, și a unei mistici care impregnează sumbru feeria eminesciană. "În "tabloul" cu numărul 57, "Călin" (file din poveste) basmul este populat cu himere și satiri, ca la Paciurea, dar precedându-l pe acesta". [...] Fiecare "tablou" e investit discret cu alfa, însemnul începutului; personajele, trecând de o mie unu, arată ca în Eden, deci de dinainte de cădere, înconjurate însă, la tot pasul, de însemnele păcatului și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la tot pasul, de însemnele păcatului și ale pedepsirii pentru păcat Cartea, însemn al "căderii" prin cunoaștere, Șarpele, însemn al spiritului îndemnător la cunoaștere, Coasa simbol al morții violente și nu al morții de "moarte bună", îngeri și demoni, nimfe, satiri, himere"282. Himerele și satirii fac parte și din recuzita picturii simboliste și tematicii decadente la pictori ca Gustave Moreau sau Arnold Böcklin. În ilustrația pe care Pamphil Polonic o face cărții, transformând-o în exemplar unic, relevantă este tocmai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
păcatului și ale pedepsirii pentru păcat Cartea, însemn al "căderii" prin cunoaștere, Șarpele, însemn al spiritului îndemnător la cunoaștere, Coasa simbol al morții violente și nu al morții de "moarte bună", îngeri și demoni, nimfe, satiri, himere"282. Himerele și satirii fac parte și din recuzita picturii simboliste și tematicii decadente la pictori ca Gustave Moreau sau Arnold Böcklin. În ilustrația pe care Pamphil Polonic o face cărții, transformând-o în exemplar unic, relevantă este tocmai tendința de a scoate basmul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
invocă invitația la meditație pusă în scenă de un memento mori, pentru a o deturna către zona de ambiguitate unde angoasa și dorința, extazul și decepția, erotismul și moartea se întâlnesc. O întreagă serie Fără popas, Pocăința, Ursita, În mrejele satirului, Prăbușirea invocă fie extremele simboliste ale unui satanism decadent, fie punerea într-o ecuație plastică a unor stări sufletești complicate. Sub pelicula sensibilității simboliste se întrevede strălucirea fosforică, morbiditatea rafinată senzual a temelor decadente. O altă sculptură, Destinul, înfățișează un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Lupercus, protector al turmei, s-a identificat cu Faun357, trimiterile la Luperci-Faun sunt destul de frecvente. Dacă ne gândim că Pan Licius se identifică cu Lupercus, numărul acestor crește și mai mult. În Fasti, I, 390-440, apare deja Pan cu tinerii Satiri gata de dragoste, cu bătrânul Silenus, cu Bacchus, cu Naiadele și cu Priap, într-o atmosferă arcadică și pastorală; în Fasti, II, 193-194 (și nota 325) apar Faun-Lupercus; cunoscutul episod al bătăliei Fabiilor pe Crémera (asupra căreia vom reveni) începe
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
bătrân, păstrase de la dânsul și un foarte izbutit tablou reprezentând-o pe Simonetta Vespucci, cu o viperă înfășurată în jurul gâtului. ...Pentru Giovan Vespucci, care locuia peste drum de biserica San Michele, pictase Piero cadrul unei încăperi, luminată de bacanale, fauni, satiri și silvani... cu zece ani înainte împodobise casa unui negustor de lână bogat, dar nonconformist, Francesco del Pugliese, cu alegorii care înfățișaseră doctrina lui Vitruviu despre trecerea civilizației umane de la aera ante Vulcanum la aera sub Vulcano : lupta și coabitarea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și nu constituie creații „veritabile“... În picturile destinate familiei Vespucci, Vulcan devine un fierar robust modelând o potcoavă, Eol o calfă încărunțită, Bacchus un vesel flăcău de la țară, Ariadna o fată cam prostuță, cercetând cu o sfială tembelă cununa iubitului. Satirii și bacantele fac parte dintr-un trib de nomazi, cu o droaie de copii care farmecă albinele cu zgomotul tingirilor și cleștilor, nicidecum cu sunete de „flaute și tamburine“. De ce, atât de legat de natură, Piero nu i se aservise
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să clipească, fără să-l vadă, cu ochii lucind slab de la semi-lumina ferestrei. Am văzut-o prima dată dormind așa la Cochirleni, unde studenții facultății noastre erau în practică agricolă, la cules struguri. Intram zilnic în vie, însoțiți de un satir păgân (dom' Podgo, gol pușcă și hirsut) și de un blajin arhanghel ("părintele" Ioan Alexandru), și după vreo șase ore de lălăială ne-ntorceam la dormitoarele noastre. Deja după o săptămână nu mai puteai spune care era dormitorul fetelor și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
este stârnit nu atât de imaginea în sine, cât de tonul inocent și de atitudinea necontenit reverențioasă a pamfletarului: "Te-am visat azi-noapte scufundat în nămol. Erai negru ca un bivol cârn și te uscai voluptos pe țărm lângă un satir cu țăcălie negru mat. Cine crezi că era? N-ai să ghicești: Dragomirescu [numele deconspiră parțial aluzia și se comportă ca un indice al realității, semnal referențial pentru cititor în discursul fantasmagoric care se prelungește cu o nouă analogie aluzivă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
că există duhuri de noapte, de zi și de amiază. Am avea nevoie de prea mult timp dacă am parcurge toate cărțile Scripturilor, pentru a arăta unul câte unul diferitele feluri de duhuri necurate, cum sunt arătați de profeți onocentaurii, satirii, sirenele, lamiile, bufnițele, struții, aricii, cum sunt în psalmi aspida și basiliscul, sau cum sunt în Evanghelie leul, balaurul și scorpionul, sau demonii numiți de apostol principi ai lumii acesteia, conducători ai întunecimilor și duhuri ale răului. Nu trebuie să
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de pe munte, muntean, ori de pe Olt, olteani, că leșii așa le zic, molteani” (p. 269). Dar să vedem concret cum sunt manipulate datele pentru a închipui istoria fără istorie a românilor. 1. Deși „eroii romani dinainte vreme fură prefăcuți în satiri de vremea cea lungă petrecută în pustietăți și prin locuirea lor în munți, totuși nu s-au sălbăticit cu totul” (p. 227), rămânând în esență ceea ce au fost, căci Vladislav, regele Ungariei, porni asupra tătarilor „pe toți romanii din ascunzișurile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
se strice și să nu se schimbe nimic din invențiile Anticilor, nu se contrazic aici decât pentru cuvânt, nu și pentru faptă: căci ce altceva este Ciclopul lui Euripide dacă nu o tragi-comedie plină de batjocură și de vin, de satiri și de sirene pe de o parte; de sânge și de turbarea lui Polifem chiorât, pe de alta? Lucrul este deci vechi, deși numele lui este nou; nu ne rămâne decât să-l tratăm cum se cuvine; să facem să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
precum Diderot, Beaumarchais și Sébastien Mercier. Dramă romantică. Gen dramatic creat în secolul al XIX-lea de poeți romantici ca Hugo, Vigny, Musset, caracterizată prin refuzul regulilor clasice și prin amestecul tonurilor. Dramă satirică. Piesă tragi-comică cu un cor de satiri, reprezentată pentru încheierea trilogiilor cu ocazia concursurilor, în Grecia antică. Dramă. Din punct de vedere etimologic, termenul semnifică acțiune, fără a decide dinainte asupra caracterului emoțional al acestei acțiuni, care poate fi comică sau patetică. El devine apoi sinonim cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ei, conacul părea că se umflă și pâlpâie, ca o meduză veninoasă. Iar sexul nimfei, protejat altădată cu mânuța, era acum descoperit, hidos, incredibil în monstruozitatea lui: pentru că, între pulpele pline și delicate, nimfa avea un sex de bărbat, de satir gata de-mperechere. Am simțit brusc o greață cum numai în vis poți simți și am luat-o la fugă spre conac, izbindu-mă din răsputeri peste față ca să mă trezesc. Am trecut de poarta ferecată și m-am repezit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
bust de om, iar lângă ei erau doi oameni. Nu am avut curajul să intru, așa că am ascultat ce vorbeau: — Cum adică?! Să fac că soarele să apună mai târziu decât trebuie? Asta nu se poate, Dionysos! — Trebuie! Eu și satirii vrem să petrecem mai mult și nu pe întuneric! Te rugăm! Tu ești singura posibilitate! Apoi i-am văzut pe satiri cum dădeau din cap, asta însemna că era adevărat. — Nu, nu pot Dionysos! Ce vor spune muritorii și Zeus
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
adică?! Să fac că soarele să apună mai târziu decât trebuie? Asta nu se poate, Dionysos! — Trebuie! Eu și satirii vrem să petrecem mai mult și nu pe întuneric! Te rugăm! Tu ești singura posibilitate! Apoi i-am văzut pe satiri cum dădeau din cap, asta însemna că era adevărat. — Nu, nu pot Dionysos! Ce vor spune muritorii și Zeus? Nu pot face asta! Auzind aceste cuvinte, mi-a venit în gând că ar putea să se ducă la Zeus, așa că
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
lucrat faimosul Doisalsas. „Frumusețea nu trădează, nu întinde capcane. Nu se gândește, atunci când te privește, că tu, la douăzeci și șapte de ani, ar trebui să mori.“ Luă o cupă de sticlă azurie de Tyrus, pe care erau reprezentați niște satiri dansând, lucrați în relief negativ: artistul prelucra sticla pe partea din spate, astfel încât pe față apăreau protuberanțe. „Și tatăl meu plănuise să-și facă o gardă de corp specială, dar n-a avut timp să-și realizeze planul...“ Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
instrumentele necesare torturării de suflete Ha, ce-mi mai cârâie popii aceștia despre legea conștiinței? Am să le tai bărbile de țapi impenitenți pentru ștergerea Încălțărilor mele Aud cum sirenele cântă-n culise la siluirea fecioarei din gânduri Fauni și satiri de marmoră aleargă nimfele-n crânguri mallarmeene Omule, ce tot țopăi În mine și-ți ceri Împliniri legiuite? Am să te schingiui pentru toate ticăloșiile neînfăptuite de oameni Jucând pe tine hora de flăcări Îmbrățișate de vânturi Când surlele zbârnâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care comunica cu cinematograful printr-o ușă de sticlă. În spatele ușii am văzut-o pe femeia la care tata se uita pe furiș cu o privire pe care nu i-o cunoșteam, o privire infantilă, sub sprâncenele foarte dese de satir bătrân. Părea fericit să se găsească în situația aceea, cu fiul său de o parte și amanta lui de cealaltă. Poate că ea îi ceruse să mă întâlbească. M-am prefăcut că nu văd nimic. Despre femeia aceasta am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de ce creator. Că nu se văd nici pînzele, măcar să rămîi dracului cu ceva după două ore și jumătate de femei triste. În schimb, Picasso apare la fereastră c-o floare-n gură și se strîmbă, ca să fie grotesc. Adică un satir bătrîn care se juca de-a pictura ca orice cretin, asta-i concluzia după ce vezi filmul și nu știi nimic despre desenat, așa că-ți cumperi chipsuri, ca un intelectual, conform părerii unanime că trebuie să aflăm tot despre viața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
intacte din Hush-Hush: „Legăturile Mafiei cu Vaticanul!!!“, „Liturghie cu levănțică: să fie «Rock» Hudson o «Rockette»?“, „Alertă la lăcuste: feriți-vă de bebelușii-plic de la Hollywood!“. Dosare complete, prea cuminți ca să fie comoara tainică a lui Hudgens: comuniști, poponari, lesbiene, drogați, satiri, nimfomane, misogini, politicieni vînduți Mafiei. Nimic despre sergentul Jack Vincennes. Nimic despre Badge of Honor - o idee fixă de-a lui Hudgens -, deși știa că Sid are un dosar despre Brett Chase. Foarte ciudat. Și mai ciudat: Hush-Hush desfășura o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
din nou pipi, zise ea depărtîndu-se. Îmi pare rău, Kay, chiar trebuie să fac o baie. Satinul o făcea lunecoasă; se desprinse din strînsoarea lui Kay, Întorcînd capul și rîzÎnd, jucăuș, dar hotărîtă, ca o nimfă care scapă de un satir. Se Întoarse În baie și Închise ușa. Se auzi zgomotul apei ieșind grăbită din robinet, vibrația flăcării boilerului și, apoi, după un minut-două, sunetul călcîielor care se frecau de emailul căzii. Kay duse cafetiera lîngă focul din salon, punînd-o alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
direct, sărmanei sale neveste, Cartea celor douăzeci și una de nopți, care-i va înșira informații fabuloase, inducându-i, implacabil, vătămătoare insomnii și vise rele. O pornesc cătinel, mergând agale, precum în urma unui alai de prizonieri istoviți, alai călăuzit de un bătrân satir beat ori bolnav? acompaniat de baba lui rea și sâcâitoare cu haina căzută, pe umeri veșteji și poticnindu-se de umbra pașilor săi. Realitatea separată din Insula Cristinei Domnișoara Cristina îl privi, încărcându-l de frisoane, cu pupilele ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Facla literară" în 1923 (avea 21 de ani), angajat cronicar literar de N. D. Cocea, care după ce i-a citit articolele i-ar fi spus: Cred că ai stofă de critic." Temutul pamfletar îl impresionează "cu aerul lui ștrengăresc de satir chelbos, dar ale cărui șuvițe de păr temporale, mereu răzvrătite, aduceau a coarne." în anii studenției, Șerban Cioculescu îl cunoaște pe Vladimir Streinu, care-i va deveni prieten pe viață. Poate nicăieri în aceste Amintiri evocarea nu ajunge la o
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]