1,927 matches
-
1492, când a descoperit insula Watling din Arhipelagul Bahamas, este considerată data descoperirii Americii. DUMINICĂ, 21 MAI IOSIF ISER În urmă cu 125 de ani s-a născut pictorul și graficianul Iosif Iser. Din 1905, a publicat cu regularitate desene satirice în presa vremii. Caracterizată prin accesibilitate și expresivitate, grafica sa a contribuit mult la dezvoltarea graficii militante. În prima perioadă, creațiile sale se remarcă printr-un colorit în care predomină tonurile pământoase; după călătoriile întreprinse în Orient și Spania, compozițiile
Agenda2006-20-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284966_a_286295]
-
intervalul de timp cuprins între 8-11 iunie, la Gura Humorului. Primarul orașului, Marius Ursaciuc, a declarat, recent, că acțiunea va fi un „festival al festivalurilor” din Bucovina. În cadrul evenimentului amintit se vor derula mai multe manifestări distincte: festival de grafică satirică și proză umoristică, festival de muzică populară, festival de bere, festival gastronomic - cu prezentarea unor preparate culinare specifice minorităților din zonă, concursuri hipice, precum și faza finală a competiției naționale de judo. Cu acest prilej, vor avea loc și spectacole stradale
Agenda2006-22-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/285018_a_286347]
-
la librăriile Cărturești din Timișoara (str. Mercy nr. 7 și str. Demetriade nr. 1). Expoziția pregătită de Muzeul Caricaturii din Varșo-via împreună cu Institutul Polonez din București se vrea a fi „o prezentare a situației actuale a caricaturii poloneze și desenului satiric, în primul rând prin expunerea creației celor mai importanți artiști ai generației mijlocii și tinere. Vor fi prezenți, așadar, 21 de artiști a căror vârstă nu depășește 50 de ani. Lor li se vor adăuga trei creatori remarcabili, aparținând generațiilor
Agenda2006-26-06-general7 () [Corola-journal/Journalistic/285103_a_286432]
-
arată o predilecție către personajele negative și istoriile grotești. În prima parte, Sir Henry Basingstoke-Templeton, împreună cu administratorii săi de la calea ferată - Douglas Pennyman, Bernard Trickshaw, Malcolm Potteridge - sunt simboluri ale manipulării politice și sociale, însă, dincolo de comicul onomastic, remarcăm intenția satirică, reținută, dar sugestivă. Lumea carcerală din partea a doua este susținută în întregime de asemenea personaje, de la primitivul Joe Larkins, la Hobbs călăul și, mai ales, de eroii istoriilor narate de alți deținuți. Irlanda neînfrântă din sufletul lui Michael se transformă
Fotbal și literatură sau Cum a câștigat Liverpool CL by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3921_a_5246]
-
cunoștință cu un Caragiale dinamic, adaptându- se, ca stare de spirit și poetică a epistolei, fiecărui interlocutor și fiecărei situații. Intuiția lui Dan C. Mihăilescu este cu adevărat remarcabilă, deoarece, dacă ne scuturăm de prejudecata unui „nenea Iancu” comic și satiric, a unei lumi caragialiene populate exclusiv cu Mitici, descoperim formidabila suplețe a unei scriituri care iese din spațiul privat al corespondenței și trece în cel public al operei. Există un Caragiale burlesc și unul absurd, un Caragiale (fals) nostalgic și
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
strigat musulmanii, chemând la manifestații de protest contra tratării ireverențioase a Profetului. De o parte și de alta, s-a luat poziție în vederea calmării spiritelor. Când, în urma arestării asasinilor ambasadorului de către autoritățile libiene, lucrurile păreau a reintra în normal, revista satirică franceză „Charlie Hebdo” a publicat câteva caricaturi ale Profetului. Revista nu e la prima provocare de acest fel: în 2006, ea a reprodus caricaturile unui desenator danez și, doi ani mai târziu, sediul parizian îi va fi incendiat de musulmani
Moartea unui ambasador () [Corola-journal/Journalistic/4258_a_5583]
-
barbă și pilozitate în zona inghinală. Barba dictatorială indică relația dintre puterea politică și virilitatea liderului maxim. În cultura arabă acest fapt are o anumită rezonanță, poligamia a fost mult timp o formă legiferată. Extras caricatural, proliferând atât în desenele satirice, cât și în operele de artă omagiale, barba dictatorială devine un fel de concentrat al puterii, un fapt identitar, emblematic totodată pentru natura puterii. Samson ținea această putere în chică, dictatorul întruchipat de Chaplin, și anume Hitler, în mustață, și
Aventurile lui Aladeen în America by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4458_a_5783]
-
cântecele și jocurile populare) ori măiestria prelucrării lemnului. Regiunea este vestită în toate colțurile țării, pentru autenticele obiceiuri de iarnă, vestitele biserici din lemn, incluse și în patrimoniu UNESCO, monumentalele porți de lemn, în care sunt încrustate simbolurile vieții, perspectiva satirică asupra vieții și morții, sublim sintetizată în Cimitirul vesel de la Săpânța ș.a.. Bucovina constituie o zonă turistică de mare importanță, atât în spațiul montan (Obcinele Bucovinei, Rarău, Giumalău), cât și în zona de podiș (Podișul Sucevei). Peisajul natural pitoresc, cu
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
dumneavoastră/ E unul cârn și idiot"; neliniștea privind cum vântul toamnei amenință gâzele și frunzele risipite. Dar diversele neliniști sunt risipite prin tonul luminos, afectiv, emblematic fiind în acest sens, finalul din Rapsodii de toamnă: Gâze, foi împrăștiate, Muza mea satirică V-a-nchinat cu drag la toate Câte-o strofă lirică. Dar când știu c-o să vă-nghețe Iarna mizerabilă, Mă cuprinde o tristețe Iremediabilă. Neliniștea luptei dintre lumină și întuneric a preocupat pictorii din totdeauna. Ea a fost rezolvată de Vermeer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
conform dorinței dumneavoastră, manuscrisul, nu însă fără încrederea și dorința ca prozatorul Gheorghe Drăgan să fie ulterior publicat de „Ateneu”. Cu cele mai bune urări, Const. Călin „Aspecte” sau „persoane” avute atunci în vedere și în celelalte pagini cu tentă satirică ar putea fi detectate relativ ușor de unii colegi de generație. Însă, după trei-patru decenii, contează nu atât persoana, cât tipul reprezentativ pentru o epocă pe care am trăit-o din plin. Textele culese de pe file îngălbenite, propuse acum pentru
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ale unei parabole nu sunt respectate. Conexiunile se fac imediat: dacă personajul se numește Candid, atunci ar trebui să aibă legătură cu atitudinea critică, rațională, demistificatoare, a lui Voltaire. Referința iluministă rămâne oarecum în suspensie, nu e exploatată tezist. Tonul satiric este imediat recognoscibil. Deși nu are superstiții, nici preocupări demonologice, naratorul, un păgubos cu umor, dă repede de... dracul, sub înfățișarea unui regim politic dictatorial, corupt și... demonic. Răul generalizat, pândind din toate părțile, îl va face să regrete râsul
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
povesti ca un "realist visător, pe urmele lui Proust", poate da "frîu liber fanteziei, ca un autor împătimit de romane de science-fiction care a "adulmecat prea mult și romanul gotic", dar poate și adopta "brusc ipostaza lucidă a unui scriitor satiric". în aceeași cronică este explicată semantica titlului original al trilogiei Orbitor, este descrisă funcția metaforică a "fluturelui" - simbol structurant și recurent și, din nou, Cărtărescu este comparat cu Proust, dar nu cu unul "de la bloc", ci dintr-o lume precum
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
îi va învăța să vorbească și corect, și miezos, abandonând astfel "marea trăncăneală". Mai degrabă nu. Pentru că, dacă, spre deosebire de umor, satira e forma neiertătoare, intolerantă, a comicului, eroii lui Caragiale n-aveau cum ieși de sub usturătoarele șfichiuiri ale vehemenței sale satirice. Moličre credea că viciile sunt accidentale. Moraliștii contemporani lui nu aveau, în schimb, nicio încredere în virtutea umană. Erau, altfel spus, mizantropi. Așadar, nu atât Moličre, cât, precumpănitor, moraliștii francezi sunt adevărații ascendenți ai lui Caragiale. Dar, dacă autorul Scrisorii pierdute
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
gândim la referințele reale ale unor personaje fictive. Dar e cert că Niculae Gheran scrie cu umor și vivacitate. Descopăr chiar că, la senectute, istoricul literar năzuiește să se întoarcă la aspirațiile (le-am putea zice chiar păcatele) tinereții: proza satirică. O pagină de confesiune din volumul Cu Liviu Rebreanu și nu numai dezvăluie nostalgia și posibila revanșă: "Cu mine sau fără mine, Rebreanu rămânea oricum un mare fluviu al literaturii române, chiar dacă multă vreme, precum Nilului, nu i s-ar
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
această pricină, nu voi regreta niciodată intenția de a-l fi repus în circulație la adevăratele lui înălțimi, ci amânarea sine die a propriilor mele proiecte literare. Debutasem în revista Tânărul scriitor (IV, nr. 9, sept. 1955), cu o schiță satirică. Alte încercări erau de aceeași factură, în proză stilul pamfletar fiindu-mi mai la îndemână, mereu tentat să fac haz de necaz. Numai că atunci acest gen literar nu era defel agreat, formele lui de manifestare ținând de periferia tiparniței
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
158). Am dat in extenso această mărturisire, pentru că ea e mai în măsură decât orice altă explicație alambicată să dea o idee despre direcția în care tinde să o ia scrisul lui Niculae Gheran. Autorul vrea să revină la proza satirică din tinerețe, dar depășind schițele înspre un roman al generației, rămânând probabil în sfera aceluiași "stil pamfletar". Nu se putea să dau o caracterizare mai bună a actualelor schițe de istorie literară ale lui Niculae Gheran. După "40 de ani
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
unui autor de ediție critică, singura lui pricopseală este de a se îngropa la zece metri sub monumentul ridicat de el, într-un anonimat perfect" (p. 156). Nu-i, astfel, surprinzător să aflăm, după ce-i cunoaștem ambiția ascunsă de prozator satiric, că Niculae Gheran nu ar mai proceda la fel, dacă ar avea posibilitatea să-și reia destinul (p. 156). Situația nu e deci nici pe departe una lejeră, relaxată, acceptabilă. Dimpotrivă! Avem concentrată aici drama profundă a unui istoric literar
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
insistat pe drama scriitorului înăbușit în activitatea istoricului literar și mi-a rămas prea puțin loc să arăt modul în care Niculae Gheran face haz de necaz, cum spusese el însuși că și-ar defini specialitatea atitudinii epice. Proza lui satirică e memorabilă. Rezum două-trei texte. În prima parte a volumului, Niculae Gheran scrie pornind de la diferite secvențe biografice rebreniene. Un episod evocă dialogul epistolar al tânărului Rebreanu cu foarte tânărul său editor din Orăștie, Sebastian Bornemisa (p. 13-25). Detaliile de
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
piciorul la o partidă de volei, în week-end-ul de la Snagov". E un exemplu de virtuozitate a unei memorialistici învăluite în umor și ironie. Biograful lui Rebreanu a dezertat în tabăra lui Ilf și Petrov, transformându-se într-un comediograf. Schițele satirice din volumele Sertar și Cu Liviu Rebreanu și nu numai îl legitimează pe Niculae Gheran ca prozator, chiar înainte de apariția primei sale cărți de ficțiune, romanul Arta de a fi păgubaș.
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
dar Hitler e foarte aproape. Deci în romanul ăsta, de 400 de pagini, un roman burghez, am vrut să arăt o țoapă. (Preda, nopți întregi, mi-a spus: Taie partea a doua. E un splendid, e cel mai mare roman satiric comunist. Monșer, mîine ți-l public, îți dau douăzeci de mii de lei". Eu aveam în buzunar douăzeci și cinci de lei, cu care trăiam trei zile, iar el îmi dădea douăzeci de mii. Avea întotdeauna un teanc de cîte zece mii la
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
bună dispoziție. Jurnalul secret este o carte lejeră, agreabilă, care se citește cu mare plăcere, dar care, trebuie spus din capul locului, nu aduce nici un fel de revelații majore privind eventualul eu ascuns al criticului. Este mai degrabă o proză satirică de observație socială care parodiază cu umor scrisul memorialistic. Dacă ar trebui să i se găsească un echivalent în proza românească actuală aș spune că scriitorul cu care acest Alex Ștefănescu (autorul de "literatură memorialistică") se înrudește este Radu Paraschivescu
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
de meditație în care sensibilitatea artistului să caute adăpost în momentele cu adevărat dificile. Este, dacă se poate spune așa, un jurnal scris cu ușile și ferestrele larg deschise către stradă, un text cu finalitate militantă, uneori polemic și mereu satiric la adresa lumii contemporane. O lectură tonică, amuzantă, accesibilă oricui, dar care oferă și destule prilejuri de meditație.
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
amintitul C.M. Spiridon), interesul pe care îl provoacă e invers proporțional cu lungimea. E vorba despre Adunarea femeilor a lui Aristofan, unul dintre "bărboșii Antichității care ne scrutează parcă de dincolo de timp". Proiectul comunizării femeii este înfățișat cu o imaginație satirică atât de slobodă și o limbă atât de ascuțită, încât cititorul din anul de grație 2007 râde cu lacrimi citindu-l pe Aristofan interpretat de Faifer. "Nu doar că, mai june sau mai cărunt, oricine se va putea bucura pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
pe care realul imund i le-a refuzat. Ironia e o tentativă de depășire a tragicului, după cum scepticismul e un rezultat al depășirii condiției de frustrat. "Idealul meu de proză, declara Sîrbu, e unul de defulare filosofică și de autovendetă satirică. Moi, je suis le nouveau Candide". Contopit iarăși cu protagonistul cărții, I. D. Sîrbu și-a intitulat inițial romanul Candid la Isarlîk. }inta șarjei sale este în continuare maleficul sistem comunist, în spectrul căruia crede a putea descifra balcanismul nostru funciar
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
habar n-ai să citești?!/ ... și nici nu știi silabisi cuvinte?!/...și chiar de-ai ști, tot n-ai citi povești?/ Atunci râzi, bă, și nu citi-nainte..." Umorul negru, teme precum crima, boala și moartea sunt tratate în mod satiric, cu bună știință diminuate pentru a preveni, ca în homeopatie, ceea ce nu mai poate fi tratat. O capodoperă a genului e Balada rabiatei Arabella: "Arabella lui Glucoză/ și-a făcut rost de-un buldozer/ și-a luat-o cu el
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]