236 matches
-
cafenelei literare defuncte sub barbă de stareț, Daniil de la Rarău” (p. 27). Portretul cel mai acid, de-a dreptul distrugător, îi este trasat lui Mihai Ralea, considerat „un Constantin Tănase al filosofiei și artelor” (p. 49), „amicul magnaților și al satrapilor” (p. 104), „ductibil ca șarpele cel mai târâtor” (p. 109), „unicul universitar care n-a fost suspendat o singură clipă de patru dictaturi contradictorii” (p. 205). Sunt numeroase astfel de pagini în care mânia portretistului pune la lucru „harapnicul pamfletului
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
din moraliști, că viața înseamnă un singur lucru: să trăiești în onoare. Să nu fii laș, să fii mereu de partea binelui. Să nu faci rău, să nu pactizezi cu ticăloșii, oricâte avantaje de moment ai dobândi. Când, în 1982, satrapii comuniști îi propuneau să semneze o hârtie care i-ar fi schimbat într-o clipă starea de pușcăriaș în cea de profitor de lux, a răspuns fără ezitare: "Știu cât de adânc poate fi simțământul singurătății. Te gândești că te
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
oameni, nu e de mirare că nenorocitul de Ceaușescu a ajuns unde-a ajuns. N-a trecut decât un lustru de la jalnica, orduroasa promisiune „vă voi glorifica întreaga mea viață”, până la textul sinistru-rizibil, distribuit pe la ambasadele străine imediat după căderea satrapului din Scornicești, când autorul cărții de glorificare a crimei sistematice a lui Ceaușescu împotriva propriului popor, intitulată „Idealuri”, a acoperit cu scuipat veninos urma balelor proprii. Întorcând-o ca la Cuțarida, „magnifica personalitate” se transformă în „cetățene”, apoi în „laș
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
Vapirov să-ți țină Concertul de Crăciun în sala Muzeului de Artă. Pretextul: muzica n-are treabă cu arta muzeului, așadar contravine legii orice contract de închiriere. Că Stelian Duțu, fost PD, fost PNL, actualmente PUR, se comportă ca un satrap local analfabet, asta o știam mai demult. Că prefectul, aflat în teleconferință, nu s-a deranjat să dreagă busuiocul stricat de colegul de coaliție, probabil de teamă că Adrian Năstase îi va simți lipsa pe ecran, asta o presupunem acum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15634_a_16959]
-
poporul la biserică... De vină sunt intelectualii cei neglijenți și perfizi, care nu-și fac datoria de a lumina poporul și de a-l orienta pururea de vreme" și îl consideră vinovat principal pe episcopul Hacman ("prototipul aroganței, modelul despotismului, satrap de 38 de ani, care a făcut să rămînem mult înapoi"). De acest Hacman se va lovi Porumbescu constant, în cariera sa de preot, respingîndu-i-se înaintarea în grad, menținut, cu socoteală, tot timpul preot de țară în sate din județul
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
oponent suficient de abil pentru a nu stîrni represalii radicale. Se opune încercărilor STASI de a-l intimida și ia apărarea enoriașilor atunci cînd se încearcă racolarea lor, dar o face cu duhul blîndeții, fără să-și ridice în cap satrapii momentului. De aici situația de tolerat pe care o cîștigă în timp. Un spirit incomod, fără a fi un rebel care caută conflict cu lumînarea. Nu este închis și nu este maltratat, dar de numele lui se leagă faima unui
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
cei mai buni ani înghițind praful arhivelor, iar la patruzeci-cincizeci de ani să ne pomenim că suntem considerați niște molii expirate? Să ne sacrificăm ani de zile scotocind prin documente îngălbenite, prost plătiți, tragând mâța de coadă, amenințați de cine știe ce satrap ajuns director de institut de cercetare? Nu e mai simplu să alegem presa cotidiană, unde pentru o notiță culturală scrisă din vârful degetelor ești mai bine plătit decât pentru orice descoperire științifică epocală?" Nimic de zis. Dar asta nu înseamnă
Trădarea jurnaliștilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10036_a_11361]
-
trăsura funerară legiunile de oase. Vinul nu mă mai încântă /taur negru al iubirii/ cu imaginea răsfrântă printr-un diamant amant troienind în stihuire mirii la îmbătrânire. Tu pământ al trupului nu m-ai întâlnit și-ți sui la quartet satrap sonata stâlpul streașina și roata vârful lancei și profanul somn în care îmi întomn rădăcina și aleanul. O atât de mult iubită roza mea adânc nocturnă bolțile din plâns imită ca izolda-n strâmta urnă. Tună craniul caraiman nervii/servii trepanați
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
de către ocupant și se lansau în adulații grotești la adresa stăpânilor. Ar fi cazul ca nostalgicii să-și amintească asemenea fapte și să reflecteze dacă atitudinea lor nu se situează la antipodul interesului național. Toate țările socialiste au fost în fond satrapii sovietice ale căror conduceri îi lingușeau mai mult sau mai puțin servil pe stăpânii de la Kremlin. Atât la Berlin, cât și la Köln am avut discuții deosebit de interesante cu universitari germani din diferite domenii. Cu acest prilej mi-am dat
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
în aceeași măsură, pernicioase, întrucât așezau opera acestora în cadrele unei viziuni strâmbe, rudimentare și de o falsitate evidentă. Ceea ce a umbrit și mai mult “cercetările” lui I. D. Bălan era însă mentalitatea sa de “latifundiar valah și manierele de satrap persan”, cum ar fi spus Petre Pandrea, de care dădea dovadă. Pe terenul său nu avea nimeni voie să intre, deoarece era pus imediat la colț, fapt pentru care opera lui Goga, iar mai apoi aceea a lui Cotruș, a
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
Se știe că unul dintre personajele cele mai odioase ale epocii lui Stalin a fost Beria, temutul șef al NKVD. Vladimir Tismăneanu aduce însă în discuție o carte a lui Sergo Beria, fiul celui considerat a fi unul dintre marii satrapi comuniști, Beria mon pere: Au coeur du pouvoir stalinien. Potrivit acestuia Beria ar fi înțeles încă din anii '30 natura intrinsec criminală a regimului lui Stalin și tot ce a întreprins acesta în anii care au urmat a avut drept
Spectacolul democrației by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/15003_a_16328]
-
treaba asta. n-a fost o chestie deșteaptă? cine mai știe acum cine a cenzurat pe cine? și cum a cenzurat? dă-i răsăriteanului nostru iluzia puterii, inoculează-i simțul responsabilității și ai să vezi cum ies la suprafață micii satrapi. ”14 În Uniunea Sovietică, asemenea manifestări au dublat ani de zile activitatea sistemului instituțional al cenzurii. De pildă, în august 1952, „scriitorul Fadeev 15 s-a adresat la Agitprop, reclamând faptul că în teatre și pe estradă se joacă mult
Cenzura editorială by Liliana Corobca () [Corola-journal/Journalistic/2985_a_4310]
-
de hectare în județul Constantă”, se mai precizează în comunicatul CJ Constantă. Consiliul Județean Constantă îi asigură pe locuitorii municipiului Mangalia, precum și pe toți cetățenii localităților care au de suferit ca urmare a măsurilor abuzive și discreționare ale acestui mic satrap aflat în soldă guvernului PDL că va face tot ce este posibil și legal pentru îndepărtarea și pedepsirea acestuia, în vederea restabilirii unei situații de normalitate în județul Constantă și a respectului datorat locuitorilor județului, indiferent de convingerile politice ale acestora
Nicuşor Constantinescu: Prefectura a paralizat activitatea primăriei Mangalia () [Corola-journal/Journalistic/24403_a_25728]
-
circumstanță atenuantă a credinței în ideal. Exemplul cel mai des invocat de Tismăneanu este Leonte Răutu (unul dintre cele mai bizare produse ale comunismului românesc - om cultivat, vorbitor de limbi străine, cititor de reviste și cărți occidentale și, simultan, exaltat satrap al culturii române), dar emblematică la acest nivel rămîne figura tragică a celui mai celebru martir al comunismului românesc (mă refer, firește la un om din interiorul sistemului), Lucrețiu Pătrășcanu. Deși recunoaște o anumită naivitate a gîndirii politice a lui
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
plecare, identitatea se cuprinde în exercițiul memoriei afective. Marjan constată destul de repede că este dificil să explici cuiva că vălul purtat pe cap ascunde doar părul nu și personalitatea, nu și emoțiile, iar Marjan are prea mult din fiecare. Marjane Satrapi are mult umor, o altă dimensiune importantă a filmului care face diferența, iar pentru spectatorul român care a apucat vremurile epocii de aur, umorul acesta nu poate decît să-l facă să-și reamintească. Sunt experiențe care nu pot fi
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
o veselie tîmpă. Vocile din spatele personajelor sunt, de asemenea, importante, accentele oferă balansul în care putem regăsi căldura umană sau dimpotrivă isteria, iar Chiara Mastroiani chiar falsează pentru mai multă autenticitate. Povestea se oprește în 1994, momentul în care Marjane Satrapi părăsește Iranul cu destinația Paris. Parte autobiografică, dar fără a cădea în documentarism, povestea are acel cri du coeur care te emoționează, care te face să revii, să rîzi și să te întristezi, dar mai ales să înțelegi.
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
unor caudillos, a unor șefi atotputernici și autoritari, care a devenit obstacolul major pentru ca America Latină să fie o zonă democratică și modernă. Naționalismul a stat în spatele lui Hitler, a stat în spatele lui Stalin, în spatele lui Mao Tze Dung, în spatele acestui satrap care se numea Ceaușescu. A fost instrumentul pe care l-au folosit toți dictatorii, fie de stînga sau de dreapta, pentru a-și domina propriile popoare, pentru a-i acuza de trădători pe dizidenți, pentru a crea iluzia unei unități
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
Căpușan îl evocă pe regele de oțel al anglo-saxonilor, Alfred cel Mare, învingătorul vikingilor. Adrian Nicolescu trece în revistă greșelile de istorie politică la Shakespeare. Marius Sala, într-o istorie a cuvintelor, ajunge la cuvinte persane, cum ar fi sarailie, satrap, sarabandă. Dar să ne oprim aici: voind să semnalăm doar câteva articole valoroase, vedem că suntem siliți să cităm întreg cuprinsul revistei! „Istorie și civilizație" - o publicație care te face s-o citești din scoarță-n scoarță. Câteva cifre Un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6175_a_7500]
-
a izgoni haosul din lume. Pentru ei, păcatul poartă numele de neorînduială, iar diavolul e sinonim cu dezordinea. Dar la o privire mai minuțioasă, firea lor despotică (căci cine vrea să pună ordine în toate are o irepresibilă natură de satrap) e însoțită de o umoare labilă ce culminează în insolite dezordini sufletești, de unde și surpriza de a descoperi, sub mina serenă de cercetători impasibili, niște orgolioși dificili, năzuroși și imprevizibili. Wittgenstein e din această categorie arțăgoasă: un crispat impulsiv cu
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
vorba de persoane care-și întemeiază autoritatea/puterea nu pe o reală competență profesională, ci pe ceea ce am numi aroganța noului venit, a aceluia care intră într-un teritoriu artistic și o face agresiv, luându-și rolul de judecător/ inchizitor/ satrap, fără ca el însuși să-și fi demonstrat vreodată valoarea. Distanța de Mitteleuropa crește? În DILEMA VECHE (nr. 465, 10-16 ianuarie), Ovidiu Nahoi, care a ales să-și petreacă vacanța de Revelion în Ungaria, ne comunică impresii de călătorie din această
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4026_a_5351]
-
mai des întâlnite atunci când se aduc în discuție nume de «baroni» sunt în legătură directă cu fenomenul corupției" ( ziuadevest.ro, arhiva, 2.02.2003); tonalitatea discursului variază de la insinuare la pamflet: "«Baronii locali», niște escroci și în același timp niște satrapi în județele lor, au defilat recent prin fața conducerii P.S.D., iar concluzia a fost «nepriceperea» lor de a-și imacula imaginea" ( aliantacivica.ro). E vorba și în acest caz de un fenomen de internaționalizare a limbajului politic și publicistic. Cu aproximativ
Baroni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13714_a_15039]
-
în împrejurările de atunci și pe acea scară ipotetică dintre bine și rău, la polul binelui. Au făcut binele pe cât le-a fost cu putință în timp ce alții, aflați pe aceleași poziții sau mai sus, ca Mihai Dulea sau Eugen Florescu, satrapi ideologici, au făcut rău. Au aplicat cu duritate directivele politice oficiale, venind ei înșiși cu inițiative de supraveghere și cenzură. Numele acestora nu sunt date de Ianoși, dar le știe oricine a trăit epoca. Cine a lucrat, ca mine, la
O viață și o epocă (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4207_a_5532]
-
intitulată "Sceleratul de la catedră de Drept", îl acuză pe Iancu că ar fi notat cu 4 lucrarea unui student de la ID și nu a răspuns la cererea studentului de a-i justifica notă acordată. "Studenții sunt absolut îngroziți de acest satrap care, în fiecare sesiune, fără să citească măcar o lucrare, da 4 la jumătate de clasă! Dacă cumva își permite vreun student sau vreo studentă să conteste notă este pur si simplu înjurat, persiflat și umilit chiar în fața colegilor lui
Avocatul Poporului, acuzat de studenţi: se lasă cu plânsete de umilinţă!- VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/43966_a_45291]
-
sau a unor victime ale regimului comunist, pe de o parte, iar pe de altă parte exonerarea de răspundere a persoanelor care au exercitat persecuții politice, care au pus la cale și au înfăptuit represiunea. Unui Eugen Florescu, de pildă, satrapul ideologic al erei ceaușiste, i se asigură, după '89, un încăpător fotoliu de parlamentar, pe care mi se pare că și azi îl ocupă, în timp ce Doinaș, Uricaru, Buzura sunt lapidați moral. Nu este însă vorba numai de ei. O rea
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
ocazie de reunire a cerchiștilor. Subsemnatul își amintește de cea din 1973, în cele două centre legate de întemeierea Cercului, Sibiu și Cluj, la care, deși invitat, cu mare regret n-a putut participa, împiedicat fiind cu rea intenție de către satrapul de atunci al revistei "Familia", unde era redactor, un anume Stelian Vasilescu ce l-a obligat să fie "de serviciu", deși nu era rîndul său... Manifestul a fost nu doar o profesiune de credință a celor ce l-au lansat
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]