582 matches
-
cu care cântase în orchestra militară Melody Masters. În paralel, până spre sfârșitul deceniului a studiat teorie muzicală cu ghitaristul și compozitorul Dennis Sandole. Dacă inițial cânta la saxofon alto, în această perioadă, John Coltrane a început să cânte la saxofon tenor în orchestra lui Eddie Vinson. Mai târziu, muzicianul avea să-și amintească de această perioadă din cariera sa, afirmând: "“... era o întreagă arie de studiu ce se deschisese în fața mea. Erau multe chestii pe care le realizau muzicieni precum
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
acesta. În sesiunile de înregistrări care au urmat, a fost imprimat și materialul pentru albumele Coltrane's Sound și Coltrane Plays the Blues, apărute mai târziu. În timp ce colabora cu Atlantic Records împreună cu noul său grup, Coltrane a început să utilizeze saxofonul sopran, prima înregistrare cu noul său grup, My Favorite Things, constituind și debutul său la acest instrument. Spre sfârșitul colaborării cu Miles Davis, Coltrane a început să cânte la acest instrument mai puțin obișnuit în muzica de jazz din acea
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
din acea vreme, poate și datorită admirației pe care o avea pentru opera lui Sidney Bechet, dar și față de contemporanul său, Steve Lacy. Miles Davis va afirma mai târziu că el însuși i-ar fi dat lui Coltrane primul său saxofon sopran. Utilizarea noului saxofon a fost însoțită și de noi experimente în domeniul muzical. De exemplu, în cunoscuta piesă a lui Gershwin, "But Not for Me", Coltrane utilizează un fel de “neliniște armonică” (ceea ce se va numi ulterior “Coltrane changes
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
și datorită admirației pe care o avea pentru opera lui Sidney Bechet, dar și față de contemporanul său, Steve Lacy. Miles Davis va afirma mai târziu că el însuși i-ar fi dat lui Coltrane primul său saxofon sopran. Utilizarea noului saxofon a fost însoțită și de noi experimente în domeniul muzical. De exemplu, în cunoscuta piesă a lui Gershwin, "But Not for Me", Coltrane utilizează un fel de “neliniște armonică” (ceea ce se va numi ulterior “Coltrane changes”), pe care o mai
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
fost tot mai mult influențat de muzica lui Albert Ayler. Muzica sa a devenit mult mai abstractă, încorporând diverse artificii precum multifonii și abordarea registrului altissimo, fără a mai vorbi despre acele “sheets of sound”. În studio, muzicianul va abandona saxofonul soprano, preferând saxofonul tenor. În consecință, membrii cvartetului vor urma aceleași tendințe, cântând mult mai liber. Toate aceste evoluții se pot constata de-a lungul albumelor apărute în 1965, The John Coltrane Quartet Plays, Living Space, Transition (ultimele două apărute
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
mult influențat de muzica lui Albert Ayler. Muzica sa a devenit mult mai abstractă, încorporând diverse artificii precum multifonii și abordarea registrului altissimo, fără a mai vorbi despre acele “sheets of sound”. În studio, muzicianul va abandona saxofonul soprano, preferând saxofonul tenor. În consecință, membrii cvartetului vor urma aceleași tendințe, cântând mult mai liber. Toate aceste evoluții se pot constata de-a lungul albumelor apărute în 1965, The John Coltrane Quartet Plays, Living Space, Transition (ultimele două apărute în iunie 1965
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
început să consume LSD, un halucinogen puternic(legal pe întreg teritoriul SUA până în 6 octombrie 1966) După plecarea lui Tyner și Jones, Coltrane a stabilit următoarea componență a cvintetului: a doua sa soție, Alice Coltrane, la pian, Pharoah Sanders la saxofon alto, Rashied Ali la percuție și Jimmy Garrison la bas. În turnee, grupul interpreta variante prelungite ale compozițiilor lui Coltrane, de peste 30 de minute, adesea chiar și o oră. Solo-urile membrilor cvintetului erau de asemenea extinse în mod corespunzător
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
a inclus pe Coltrane în lista sa de sfinți istorici de culoare. John Coltrane și-a început cariera muzicală, dacă se poate spune așa, cântând în fanfara comunală la clarinet și la corn alto, până a reușit să achiziționeze un saxofon alto în ultimii ani de școală. Prin 1947, pe când cânta împreună cu King Kolax Band, a trecut la saxofon tenor, instrument care l-a făcut cunoscut. Preferința lui Coltrane pentru registrul superior al saxofonului tenor, spre deosebire, bunăoară, de [Coleman Hawkins
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
muzicală, dacă se poate spune așa, cântând în fanfara comunală la clarinet și la corn alto, până a reușit să achiziționeze un saxofon alto în ultimii ani de școală. Prin 1947, pe când cânta împreună cu King Kolax Band, a trecut la saxofon tenor, instrument care l-a făcut cunoscut. Preferința lui Coltrane pentru registrul superior al saxofonului tenor, spre deosebire, bunăoară, de [Coleman Hawkins] sau [Lester Young], se presupune că s-ar fi datorat începuturilor sale muzicale, experienței cu clarinetul și cornul
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
alto, până a reușit să achiziționeze un saxofon alto în ultimii ani de școală. Prin 1947, pe când cânta împreună cu King Kolax Band, a trecut la saxofon tenor, instrument care l-a făcut cunoscut. Preferința lui Coltrane pentru registrul superior al saxofonului tenor, spre deosebire, bunăoară, de [Coleman Hawkins] sau [Lester Young], se presupune că s-ar fi datorat începuturilor sale muzicale, experienței cu clarinetul și cornul alto. Prin utilizarea coardelor vocale în combinație cu limba, John Coltrane a reușit să extindă
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
presupune că s-ar fi datorat începuturilor sale muzicale, experienței cu clarinetul și cornul alto. Prin utilizarea coardelor vocale în combinație cu limba, John Coltrane a reușit să extindă spre tonuri mai înalte gama sonoră produsă în mod normal de saxofonul tenor. Pe la începutul anilor ’60, în timpul contractului cu Atlantic Records, a experimentat în mod progresiv saxofonul sopran. Spre sfîrșitul carierei, a experimentat de asemenea flautul, atât în cadrul concertelor cât și în cazul înregistrărilor de studio. (Live at the Village Vanguard
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
utilizarea coardelor vocale în combinație cu limba, John Coltrane a reușit să extindă spre tonuri mai înalte gama sonoră produsă în mod normal de saxofonul tenor. Pe la începutul anilor ’60, în timpul contractului cu Atlantic Records, a experimentat în mod progresiv saxofonul sopran. Spre sfîrșitul carierei, a experimentat de asemenea flautul, atât în cadrul concertelor cât și în cazul înregistrărilor de studio. (Live at the Village Vanguard Again!, Expression) Mama lui Eric Dolphy i-ar fi dăruit lui Coltrane, flautul și clarinetul bas
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
cazul înregistrărilor de studio. (Live at the Village Vanguard Again!, Expression) Mama lui Eric Dolphy i-ar fi dăruit lui Coltrane, flautul și clarinetul bas al fiului ei, după moartea acestuia, survenită în 1964. Cele două instrumente ale lui Coltrane, saxofonul tenor, Selmer Mark VI, SN 125571, fabricat în 1965, și cel sopran, Selmer Mark VI, SN 99626, fabricat în 1962, au fost scoase la licitație în 20 februarie 2005, pentru a susține financiar Fundația John Coltrane. Pentru saxofonul sopran s-
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
lui Coltrane, saxofonul tenor, Selmer Mark VI, SN 125571, fabricat în 1965, și cel sopran, Selmer Mark VI, SN 99626, fabricat în 1962, au fost scoase la licitație în 20 februarie 2005, pentru a susține financiar Fundația John Coltrane. Pentru saxofonul sopran s-a plătit suma de 70.800 $, în timp ce saxofonul tenor a rămas ne-vândut. Influența lui John Coltrane asupra generațiilor de saxofoniști ce i-au urmat este covârșitoare. Ea a început încă din timpul vieții și a continuat să
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
în 1965, și cel sopran, Selmer Mark VI, SN 99626, fabricat în 1962, au fost scoase la licitație în 20 februarie 2005, pentru a susține financiar Fundația John Coltrane. Pentru saxofonul sopran s-a plătit suma de 70.800 $, în timp ce saxofonul tenor a rămas ne-vândut. Influența lui John Coltrane asupra generațiilor de saxofoniști ce i-au urmat este covârșitoare. Ea a început încă din timpul vieții și a continuat să crească după decesul acestuia. Stilul unic al interpretărilor sale continuă
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
Dinu Lipatti, apoi pe cele ale Conservatorului din București, secția clarinet. Devine unul dintre cei mai respectați clarinetiști din muzica lăutărească odată cu sfârșitul anilor '70. La începutul anilor '80 începe să experimenteze și să devină, de asemenea, un virtuoz al saxofonului. În 1992 formează „Gipsy Bibescu”, prima formație din România ce va amesteca jazz-ul cu muzica lăutărească. Din 1994 începe să participe în numeroase turnee, în special în Paris, acolo devenind „Mielle” Bibescu. Repertoriul abordat de Bibescu cuprinde piese de
Mieluță Bibescu () [Corola-website/Science/311724_a_313053]
-
(pseudonimul artistic al lui Mistocli Popa, n. 27 iunie 1921, Galați - d. 26 noiembrie 2013, București) a fost un compozitor, instrumentist (flaut, saxofon) și actor de film român. Laureat cu Premiul Festivalului de la Mamaia, cu Premiul ACIN pentru muzică de film ("Un oaspete la cină"); în anul 2004 a primit Ordinul Național "Serviciu Contencios", în grad de Cavaler; a debutat cu melodia „Vântule
Temistocle Popa () [Corola-website/Science/309581_a_310910]
-
Enya a anunțat că va părăsi trupa împreună cu managerul și producătorul acestora, Nicky Ryan. S-a mutat împreună cu el și soția acestuia la Dublin și și-a dezvoltat propriul stil muzical. A început să scrie cântece în 1982, a învățat saxofonul și a cântat la pian. În 1984, două dintre instrumentalele ei "Miss Claire Remembers" și "An Ghaoth on Ghrian" au fost lansate pe casetă "Touch Travel" într-o ediție limitată de numai 5000 de copii. "Miss Claire Remembers" apare și
Enya () [Corola-website/Science/304186_a_305515]
-
cu maestrul Liviu Ciulei la Opera de trei parale de Bertolt Brecht, cu Margareta Pâslaru și Toma Caragiu în distribuție. Anii petrecuți ca interpret, aranjor, orchestrator și compozitor în genurile menționate au favorizat apariția capodoperei sale: Dublul concert pentru pian, saxofon tenor, orchestră simfonică și bigband 1971. Este una dintre puținele reușite la nivel mondial în genul de fuziune "jazz simfonic". Valoarea creațiilor lui este una de nivel mondial. ""Nu trebuie să facem nici o diferență între muzica clasică, muzica ușoară, muzica
Richard Oschanitzky () [Corola-website/Science/305628_a_306957]
-
Oschanitzky - piano, organ; Alexandru Imre - sax alto; Dan Mândrilă - sax tenor; Titus Muntean - flute Jazz Restitutio 2 - Richard Oschanitzky (Electrecord - ST-EDE 04214, 1992) (1 - 3) - Marea Orchestră din Leipzig dirijată de Adolf Fritz Guhl; Soliști: Richard Oschanitzky - pian; Dan Mândrilă - saxofon tenor. Înregistrare de la Radiodifuziunea din Leipzig, în iarna anului 1969. (4) - Richard Oschanitzky - pian, conductor; Dan Mândrilă - saxofon tenor; Ștefan Berindei - saxofon; Johnny Răducanu - bas; Wolfgang Güttler - bas; Eugen Gondi - tobe. Înregistrare de la Radiodifuziunea Română, în luna noiembrie a anului
Richard Oschanitzky () [Corola-website/Science/305628_a_306957]
-
Oschanitzky (Electrecord - ST-EDE 04214, 1992) (1 - 3) - Marea Orchestră din Leipzig dirijată de Adolf Fritz Guhl; Soliști: Richard Oschanitzky - pian; Dan Mândrilă - saxofon tenor. Înregistrare de la Radiodifuziunea din Leipzig, în iarna anului 1969. (4) - Richard Oschanitzky - pian, conductor; Dan Mândrilă - saxofon tenor; Ștefan Berindei - saxofon; Johnny Răducanu - bas; Wolfgang Güttler - bas; Eugen Gondi - tobe. Înregistrare de la Radiodifuziunea Română, în luna noiembrie a anului 1970. Maestru de sunet: Valeriu Popescu Memorial Richard Oschanitzky Vol.I (7 Dreams Records - 7D-AAD-103, 2006) 2 × CD
Richard Oschanitzky () [Corola-website/Science/305628_a_306957]
-
1992) (1 - 3) - Marea Orchestră din Leipzig dirijată de Adolf Fritz Guhl; Soliști: Richard Oschanitzky - pian; Dan Mândrilă - saxofon tenor. Înregistrare de la Radiodifuziunea din Leipzig, în iarna anului 1969. (4) - Richard Oschanitzky - pian, conductor; Dan Mândrilă - saxofon tenor; Ștefan Berindei - saxofon; Johnny Răducanu - bas; Wolfgang Güttler - bas; Eugen Gondi - tobe. Înregistrare de la Radiodifuziunea Română, în luna noiembrie a anului 1970. Maestru de sunet: Valeriu Popescu Memorial Richard Oschanitzky Vol.I (7 Dreams Records - 7D-AAD-103, 2006) 2 × CD, Compilation: Double Concerto For
Richard Oschanitzky () [Corola-website/Science/305628_a_306957]
-
luna noiembrie a anului 1970. Maestru de sunet: Valeriu Popescu Memorial Richard Oschanitzky Vol.I (7 Dreams Records - 7D-AAD-103, 2006) 2 × CD, Compilation: Double Concerto For Piano, Tenor Sax, Symphonic Orchestra And Big Band Interpreți: Richard Oschanitzky - pian, Ștefan Berindei - saxofon alto & tenor, Dan Mândrilă - saxofon tenor, Wolfgang Güttler - bass, Johnny Răducanu - bass, Eugen Gondi - baterie, ș.a. Înregistrări în studioul radio în perioada 1966-1971.
Richard Oschanitzky () [Corola-website/Science/305628_a_306957]
-
Maestru de sunet: Valeriu Popescu Memorial Richard Oschanitzky Vol.I (7 Dreams Records - 7D-AAD-103, 2006) 2 × CD, Compilation: Double Concerto For Piano, Tenor Sax, Symphonic Orchestra And Big Band Interpreți: Richard Oschanitzky - pian, Ștefan Berindei - saxofon alto & tenor, Dan Mândrilă - saxofon tenor, Wolfgang Güttler - bass, Johnny Răducanu - bass, Eugen Gondi - baterie, ș.a. Înregistrări în studioul radio în perioada 1966-1971.
Richard Oschanitzky () [Corola-website/Science/305628_a_306957]
-
Jake LaMotta în Raging Bull; și-a ascuțit dinții pentru rolul din „Cape Fear”; a locuit în Sicilia pentru The Godfather Part II; a lucrat ca taximetrist timp de trei luni pentru Taxi Driver, și a învățat să cânte la saxofon pentru „New York, New York”. De asemenea a pus kilograme considerabil pentru a-l interpreta pe Al Capone în „Incoruptibilii”. Temându-se să nu fie cunoscut doar pentru rolurile de gangster, De Niro a început să apară în comedii la mijlocul anilor '80
Robert De Niro () [Corola-website/Science/305940_a_307269]