1,075 matches
-
era singura din toată casa care părea veche. Tocmai avea de gând să-i spună copilului să o lase în pace, când se auzi un trosnet și ușa se deshise. - E o încăpere secretă, zise Amadeo, cu o emoție neobișnuită scânteindu-i în ochi. Ceilalți doi copii veniră să vadă noua și interesanta descoperire. Au intrat cu toții în încăpere. Era destul de mare și cu pereții neregulați. - E o magazie, zise Concha după ce s-a asigurat că locul nu prezenta niciun pericol
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
toți copiii are, în rândurile adăugate, puterea redempțiunii: „Când trece o căruță pe lângă ei, încărcată de lume, aude o voce de flăcău că strigă, Ia priviți, e Fefeleaga și bator, calul ei. Pe fața femeii și în priviri lumina fericirii scânteiază. Dii, mă, batore, dii, sărace“. Genericul volumului provine din admirația față de Trenul de noapte al lui Ioan Groșan, un text, altminteri, antologabil, căruia i se născocește în cele de față o urmare demnă de Stephen King. Aspectul de thriller colorat
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
de carne un amestec de limfă și piei străvezii care, iată, își usucă saliva pe sînul obosit îți molfăie între gingii disperarea lacrimile cu miez de migdale dragostea, întunericul ei care va adăsta doar un timp, dragostea ce totuși va scînteia în umbrele privirii spălăcite în țipetele tranșate ca pentru un altar jertfele nu mă iubea nimeni pe-atunci trupul meu de nevertebrată încălzea lemnul unui leagăn lemnul apăsînd aerul stătut crampele subțiate ale zgomotelor nu mă iubea nimeni pe-atunci
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
Europei Libere"4. Volumul vine să acopere un domeniu care nu a fost suficient exploatat până acum: presă studențeasca. După cum afirmă coordonatorul sau, "referințele la presă de dinainte de '89 vizează cel mai adesea publicațiile de mare tiraj cu distribuție națională (Scînteia și România liberă) și posturile naționale de radio și de televiziune. Toate acestea mijloace de comunicare în masă sunt prezentate, în mod justificat, ca instrumente de propagandă ale guvernării comuniste. Mai puțin se vorbește despre presă studențeasca, un fenomen redus
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
pentru cei cu dor de ducă Și ne suim cu pâinea și cu vinul Pe plutele aducerii aminte. Octombrie Durerea ca lumina Mă însoțea pe cale Și nu zăream pământul De-atâta strălucire. Cum se-aurește frunza ^nainte de cădere, îmi scânteia tristețea Pe ramurile minții. Aveam ca niciodată Pe cei pierduți, aproape, Dulceața risipirii îmi luneca în sânge. La capătul foșnirii, Ca pe un dig în mare, Se ridica din jalea, Cețoasă, bucuria. Și greul din cuvântul, Care-mi scria plecarea
Monica Pillat by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/10752_a_12077]
-
te pândesc în somn, femeie, Cu milă te feresc de gura lumii, Alunecând pe rouă, lasă humii Povara închisorii fără cheie! Tu fugi de mine, eu, de febra ciumii, De soare mă ascund prin reci bordeie, Coboară-mi-te-n suflet, fi-mi scânteie, Răscumpără degrabă vocea spumii. O, tu-nflorești precum pescarul marea și ochii tăi îmi lănțuie mirarea Că altuia-i vei da poveri să ducă! și tot aștept... De cart eu stau la proră, Năvodul ceții scot din auroră: De n-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
la postcomunism). Doi sociologi (Zoltan Rostaș și Mihai Dinu Gheorghiu) și doi politologi (Sorin Bocancea și Daniel Șandru) conturează, prin contribuțiile lor, o imagine de ansamblu a raporturilor dintre intelectuali și ideologie. Zorii omului nou se prefigurează în paginile ziarului Scânteia încă din primii ani postbelici, când sunt propuse noi repere morale întruchipate de muncitorii intelectuali. Sorin Bocancea prezintă mecanismele propagandistice folosite pentru ilustrarea "minunatei lumi noi". Sunt, astfel, evidențiate trei etape pe care partidul le-a parcurs pentru impune în
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
ambiguă a unor pietre prețioase, smaralde și rubine. Imaginea sufletului care fuge din spitalul închisorii într-un decor de mănăstire ireală, ori cea a cerului, adevărat Canaan, promițându-le țiganilor nomazi un belșug cât se poate de concret („Pe cer scânteiau stele de mei și orz” - Convoiul). Aici, în aceste răscumpărări (nici ele definitive, fiindcă în destule episoade un detaliu sordid, aruncat ca poantă, împrăștie vraja abia țesută) stă, cred, diferența semnificativă față de modelul adesea citat, acela al Florilor răului. Frumusețea
Flori primite by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4013_a_5338]
-
de bucătar Nu se știe din ce motiv, gradul de inteligență a fost asociat cu strălucirea ochilor. De aceea, oricine vrea să- și dovedească inteligența privește chipurile oamenilor și își pironește ochii într-ai lor, pentru ca ei să observe cum scânteiază și strălucesc de atâta spirit. Ochii lui Hișam n-au strălucit niciodată și pe deasupra mai erau și foarte înguști, iar pielea tuciurie, trăsăturile comune, trupul firav și înclinarea naturală către sfială și reținere îl făceau să pară aidoma miilor de
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
lui la oameni, nu știa unde să-l plaseze. Era ceva în el care nu ținea nici de servitori, nici de moșieri, nici de nobili. Capul cu fruntea bombată și nasul acvilin era frumos, dar bărbia era teșită. Ochii îi scânteiau, dar buzele îi atârnau fleșcăite, lăsând să i se scurgă balele. Totuși expresia feței, în ansamblu, te intriga. Nu avea nimic din liniștita și impunătoarea stăpânire de sine care face ca fețele nobililor să fie atât de atrăgătoare, dar nu
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
Poate fi oricând. O să mă găsească îngerul trimis să mă ducă-n slavă, având în priviri liniște firească, caldă,suavă. Poate fi oricând. Știu și de aceea mă zbat să nu am viața cenușie dorind ca în ea până și scânteia fulger să fie. Anatol Covali Referință Bibliografică: Nu mai pot să plâng Poate fi oricând / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1776, Anul V, 11 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
NU MAI POT SĂ PLÂNG POATE FI ORICÂND de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384705_a_386034]
-
săgetat cu melodii compuse și orchestrate de muzicianul Virgil Popescu, glăsuite ca o briză prin flori de interpreta Silvia Dumitrescu. Cu o voce ce produce o impresie afectivă puternică, un om adorabil, frumos, vesel, comunicativ, cu ochi în care privirea scânteiază ca soarele scufundat în valurile oceanului albastru, cu surâs ce trece de granițe, apropiind și pe străini ca și pe prieteni, interpreta Silvia Dumitrescu a urcat arta spectacolului, la braț cu sărbătoarea lansării CD-ului, cu încuviințarea iubirii, prieteniei, comuniunii
SILVIA DUMITRESCU. IUBIRI SPORITE NE-NCETAT ŞI ECHIVALENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384743_a_386072]
-
ceață din care nu mai pot să reconstitui nimic și totul se reașează ca o vagă înșelare a firii. O iubisem dincolo de adevăr, timpul se întinsese până în miezul lui iunie, trăisem lângă ea apoteoza sfârșitului adolescenței; privindu-mă, ochii îi scânteiau de un miracol neîntâlnit. Este cu adevărat greu să reconstitui șirul acelor întâlniri pentru că mai totdeauna lunecau, nefiresc, din realul în care aveau loc, într-o irealitate care le mărturisea substanța. Și toate câte au urmat... sau poate n-au
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
din piață, Cât e oare prețul ei? Dragostea ta mă răsfață, Niciodată în zadar, Să ne bucurăm de viață, Viața ce-am primit-o-n dar. Și poemul meu, femeie, Are lacrimi dulci pe față, Cât o fi în noi scânteie Să ne bucurăm de viață! Dinspre orice dimineață Ne trezim cu ea în gând, Să ne bucurăm de viață, Cine știe până când... Referință Bibliografică: Să ne bucurăm de viață... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1289, Anul
SĂ NE BUCURĂM DE VIAŢĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349228_a_350557]
-
iarbă să să mă iubească cu picături mari și repezi. E o ploaie răcoroasă și cuminte și pe indelete.Care mă vrea cuminte ,la un ceai fierbinte ,înăuntru,în fața unui foc la fel de cuminte.Foc care imi încălzește obrazul și-mi scânteiază părul. Trecem de multe ori în viață pe langă "momentele perfecte".Ne ignorăm micile plăceri în așteptarea momentelor marete.Care se cam lasă așteptate de cele mai multe ori...sau care odată întâmplate nu sunt chiar ață de mărețe cum erau în
PLOUA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361241_a_362570]
-
pare ceru-ntrezărit prin crengi, /halucinant, ca cea din urmă cotă. (Golgotă). Din rănile crucificatelor iubiri în sufletul său au odrăslit fărâme de dumnezeire. A sângerat, dar nu cu disperare, în noaptea tristă ce sta-ngenuncheată în priveghere. Mătasea aripilor dorului îi scânteia-n inimă chipul iubitei, spulberându-i tristețea fărâmă cu fărâmă. Din ogorul Casei cu miros de fân, purtat în inimă ca pe-o icoană, i-au mai rămas doar câteva crâmpeie, aplecate peste răspântiile vieții. Cine mă strigă: Mihai!...și-
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
vechituri îmbrânceau trecutul pe scări, în amintirea lor pe podul minciunilor se știa tot ce fumegă orașul înainte să se aprindă. Uneori seara cerul cade pe umerii goi, speranțele se-nchid în cuvinte, unul de la altul nervii iau foc, mintea scânteiază. Acum oamenii înnvață, se prind în jocul schimbării, urcă noul val. Referință Bibliografică: Uneori seara / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1161, Anul IV, 06 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile
UNEORI SEARA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360279_a_361608]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > SCÂNTEIE Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2265 din 14 martie 2017 Toate Articolele Autorului SCÂNTEIE Prea înalt e dealul, crucea mult prea grea, Dar o duci cu forțele-ți puține; Fericirea vine rar la tine, Iar iubire parcă nici
SCÂNTEIE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385021_a_386350]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > SCÂNTEIE Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2265 din 14 martie 2017 Toate Articolele Autorului SCÂNTEIE Prea înalt e dealul, crucea mult prea grea, Dar o duci cu forțele-ți puține; Fericirea vine rar la tine, Iar iubire parcă nici nu ai avea. Zilele nu se vestesc senine, Nicio noapte nu mai e de catifea, Tot
SCÂNTEIE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385021_a_386350]
-
s-a-nălțat chiar când n-ai vrut, Ai fost și întrebarea și ideea, Ai fost sfârșit, ai fost și început. Prin vremuri o să fii mereu femeia, Care-a venit...a stat...și a trecut. Leonte Petre Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: SCÂNTEIE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2265, Anul VII, 14 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SCÂNTEIE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385021_a_386350]
-
boltă, izvoare de ger, Peste omăt un amnar violet Aprinde diamantele ce pier. Pârtiile fug desperecheate Pe roata ceasului cu clipe pale, Sub pași pocnesc pietre-nghețate Ce pot luci -deși- sunt ireale. În rugă, smerite frunți se-nclină... Dorul scânteind aprinde-o stea Sclipind de frumusețe și lumină Pe-o rază furată din privirea mea... Vâslesc prin timp și,..suntem împreună, Clipa mă ține-n brațe-n acest vis, O, fuge sângele și se adună Într-un ritm nebănuit de
SCLIPIRI ROMANTICE de LIA RUSE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384590_a_385919]
-
Și sunt buchete de visări Ce stau pe tâmplele cărunte. Parfumuri amărui și discrete, Aduse din lumi imperiale, Cu ale lor mistere și secrete, Se țes legende autumnale. Pe tărâmuri cu brumă și ceață Florile lor sunt regine-n palat Scânteiază-n saloane de gheață Împodobind al toamnei regat. Dârzele crizanteme au curajul De-a sta în fața brumei seci, Doar ele dau grădinilor mirajul, Când neaua se așterne pe poteci. Apoi, înfruntă freamătul de vânt Ce suflă peste toamnă cu putere
CRIZANTEME de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382368_a_383697]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PASTELURI DIN CRENELURI 2 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2049 din 10 august 2016 Toate Articolele Autorului sentimentele au calea lor scânteiază ochii de culoarea florilor de tei din amurguri triste ploi se revarsă precum săuturi peste coapse îndulcite din trup frânt am să mușc felia rămasă să te pot trișa acum la o cafea cu zaț de simfonie .................... ce pastel din
PASTELURI DIN CRENELURI 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382517_a_383846]
-
Lasă-ți lumea ta uitată,/ Mi te dă cu totul mie,/ De ți-ai da viața toată,/ Nime-n lume nu ne știe./ Vin’ cu mine, rătăcește/ Pe cărări cu cotituri,/ Unde noaptea se trezește/ Glasul vechilor păduri./ Printre crengi scânteie stele,/ Farmec dând cărării strâmte,/ Și afară doar de ele/ Nime-n lume nu ne simte./ Părul tău ți se desprinde/ Și frumos ți se mai șede,/ Nu zi ba de te-oi cuprinde,/ Nime-n lume nu ne vede
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
haltă. Suflarea-mi era precipitată , traversam fără să mă asigur, bazându-mă doar pe auz, la această oră când străzile deveneau aproape pustii în orășelul de pe valea râului Cugir. Când zorii zilei se instalară, în lumina naturală, drumul nu mai scânteia precum în luminile nocturne, stradale, deja stinse acum. La șapte și un sfert trenul meu șuieră plecarea de sus , din Gară. Distanța până în halta din oraș o parcurge în două, trei minute, mă apropiu și eu , avansând anevoie pe un
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]