1,131 matches
-
ILIE MARINESCU Toți poeții astăzi, slavă îți înaltă: Fii, părinți, prieteni sufletu-ți răsfăța, Pentru că durerea facerilor tale Ai turnat-o-n cântec de iubiri și jale. Căci, ce-ar fi pământul fără de femeie? Un pustiu amarnic, nici foc nici scânteie. Tu dai sens iubirii și cruntelor doruri, Idealul luptei de-a primi onoruri. Un zâmbet șăgalnic sau o mângâiere, Pentru omenire e-ntreaga avere. Din ele poți face o scumpă coroană Să fii prețuita că sfântu-n icoana, Iar eu, drept
FEMEIA CA O ICOANA (DE ZIUA FEMEII) de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 by http://confluente.ro/ilie_marinescu_1457414298.html [Corola-blog/BlogPost/378062_a_379391]
-
Poate fi oricând. O să mă găsească îngerul trimis să mă ducă-n slavă, având în priviri liniște firească, caldă,suavă. Poate fi oricând. Știu și de aceea mă zbat să nu am viața cenușie dorind ca în ea până și scânteia fulger să fie. Anatol Covali Referință Bibliografică: Nu mai pot să plâng Poate fi oricând / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1776, Anul V, 11 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
NU MAI POT SĂ PLÂNG POATE FI ORICÂND de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1447273090.html [Corola-blog/BlogPost/384705_a_386034]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PASTELURI DIN CRENELURI 2 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2049 din 10 august 2016 Toate Articolele Autorului sentimentele au calea lor scânteiază ochii de culoarea florilor de tei din amurguri triste ploi se revarsă precum săuturi peste coapse îndulcite din trup frânt am să mușc felia rămasă să te pot trișa acum la o cafea cu zaț de simfonie .................... ce pastel din
PASTELURI DIN CRENELURI 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 by http://confluente.ro/florica_ranta_candea_1470800053.html [Corola-blog/BlogPost/382517_a_383846]
-
nu ți-aș cele nimic, Dal nici nu m-aș supăla, Dacă tot mi-ai da ceva.” Și văzând că Moșul scoate, Dintr-un sac ce-l ține-n spate, Dulciuri, jucării, ghetuțe... Piciu-l sărută pe barba ‘n care-i scânteie steluțe. - Bravo, bravo, să trăiești! Dar nu-mi spui și al cui ești? Și... gândind i-a zis așa: - Cled că mă cunoști mata, Că altfel nu nimeleai Ce-am în brațe să îmi dai. Moșul a roșit la față
MOȘ CRĂCIUN ȘI MOȘ GERILĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1451062308.html [Corola-blog/BlogPost/370374_a_371703]
-
că va fi altceva. Am intrat în curte scormonind cu privirea peste tot, în căutarea mamei. Am rezemat bicicleta de cireșul pietros de la poartă și nici nu m-am mai lăsat ademenită de chemarea rubinie și dulce a cireșelor, ce scânteiau printre crengile generoase. Deodată m-am oprit speriată de zgomotele și suspinele ce se auzeau prin ferestrele larg deschise. Am lăsat ghiozdanul să cadă în iarba din curte și am alergat alarmată în casă. M-am oprit în prag confuză
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1481727573.html [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ninge cu tristețe, ninge cu tăceri, Prin zăpezi și griuri rătăcesc dureri, Palide speranțe încolțesc în gând Urme de iubire în altare-arzând. Sar scântei de suflet, zborul le e frânt, Ploi de neputințe caută pământ, Scânteiază dorul,vise-abandonate, Uneori mai ninge cu singurătate. Ne sufocă zilnic ucigând dorința, Cheile-s la noi, nu găsim portița, Peste sentimente și iubiri blazate Se depun troiene de banalitate. Ninge și-n altarul sufletului meu, Rănile sunt aspre, sângerează greu
NINSOAREA DIN NOI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/angelina_nadejde_1420957864.html [Corola-blog/BlogPost/372827_a_374156]
-
în aer - aștept vâlvă apei *De pe costișa năvălind în aval frunzele galbene *Beție de culori miresme de putred - toamnă-n pădure *Pădurea roșie oglindita fidel în limba de lac *Cețuri sinilii. în urmă - lacul strălimpezit în azur *Smocuri-smocuri de copaci scânteind - pictură naivă *Orizont vălurit soare nehotărât privind spre munte *Taie lacul în V o gașcă pestrița cu gâtul roșcat *Palme căuș - trei fructe lucioase înfășate în frunze. CEZARINĂ ADAMESCU Lacul Balaton, 24 septembrie 2011 Referință Bibliografica: TOAMNĂ-N FILIGRAN - 17
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Toamna_n_filigran_17_poeme_in_17_silabe_.html [Corola-blog/BlogPost/355659_a_356988]
-
sub dinții mei ca o căprioară care își trage ultima suflare. Nu vreau ochi catifelați și nevinovați... Vreau ochii ăia care te ard, care te despică în două când trec prin tine. Ca un fulger care nu știi de unde a scânteiat, ca un trăsnet care nu știi de unde a lovit. Te-ai trezit scrum și nici măcar nu ai văzut fumul. Să-i simt dinții cum sfâșie îndelung, studiat, cu tandrețea aceea care se ascunde în orice femeie cu ochii-fulger. Trebuie să
DELIRIUM de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nuta_istrate_gangan_1421516870.html [Corola-blog/BlogPost/359673_a_361002]
-
nu edifica înfricoșarea de moarte, deși o știa, o aștepta...! Scena a pierdut un colosal actor de comedie care de azi va rămâne monumentalizat în spiritualitatea Teatrului, clădit într-una dintre coloanele ce-i susțin bolta aurorală sub care au scânteiat și vor scânteia oglinzile umane ale jertfei Thaliei. Nu se înșelase Nae Lăzărescu în deslușirea destinului său. Și-a înțeles profetic viața, și-a urmat posibila cale, până în ultima clipă. Deși pășise pe drumul științelor economice, din studenție a jucat
NAE LĂZĂRESCU. MARII ACTORI RĂMÂN ŞI DUPĂ PLECARE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Nae_lazarescu_marii_actori_aurel_v_zgheran_1387567709.html [Corola-blog/BlogPost/353166_a_354495]
-
de moarte, deși o știa, o aștepta...! Scena a pierdut un colosal actor de comedie care de azi va rămâne monumentalizat în spiritualitatea Teatrului, clădit într-una dintre coloanele ce-i susțin bolta aurorală sub care au scânteiat și vor scânteia oglinzile umane ale jertfei Thaliei. Nu se înșelase Nae Lăzărescu în deslușirea destinului său. Și-a înțeles profetic viața, și-a urmat posibila cale, până în ultima clipă. Deși pășise pe drumul științelor economice, din studenție a jucat teatru de comedie
NAE LĂZĂRESCU. MARII ACTORI RĂMÂN ŞI DUPĂ PLECARE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Nae_lazarescu_marii_actori_aurel_v_zgheran_1387567709.html [Corola-blog/BlogPost/353166_a_354495]
-
spunându-ne că în ediția de duminică a ziarului New York Times sunt afișate joburi pentru artiști, nu ne venea să credem. În România comunistă orice job decent se lua numai cu pile. Ziarul New York Times avea sute de pagini. Ziarul Scînteia avea 4. Biblioteca unei mici localități din Long Island, unde ne-am stabilit, avea un număr copleșitor de cărți, albume de artă și de stiință. Pe fiecare etaj erau două mașini de copiat, unde pentru 10 cenți aveai voie să
“Artistul contemporan trebuie să fie capabil să identifice problemele reale ale societăţii în care trăieşte…” by http://uzp.org.ro/artistul-contemporan-trebuie-sa-fie-capabil-sa-identifice-problemele-reale-ale-societatii-in-care-traieste/ [Corola-blog/BlogPost/92671_a_93963]
-
este de 3 ore. SUBIECTUL I (30 p.) Citește următorul text: De-or trece anii cum trecură, Ea tot mai mult îmi va plăcé, Pentru că-n toat-a ei făptură E-un „nu știu cum” ș-un „nu știu ce”. M-a fermecat cu vro scânteie Din clipa-n care ne văzum? Deși nu e decât femeie, E totuși altfel, „nu știu cum”. De-aceea una-mi este mie De ar vorbi, de ar tăcé; Dac-al ei glas e armonie E și-n tăcere-i „nu știu ce”. Astfel
Bacalaureat 2014. Limba și literatura română by http://revistaderecenzii.ro/bacalaureat-2014-limba-si-literatura-romana-3/ [Corola-blog/BlogPost/339479_a_340808]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > CÂND NOAPTEA COBOARĂ Autor: Elena Negulescu Publicat în: Ediția nr. 2069 din 30 august 2016 Toate Articolele Autorului autor: Lili Negulescu Coboară noaptea, cerul scânteiază De stele vesele și lucitoare... Suspină dulce o privighetoare Iar vocea omenească încetează. În voie roua cerului se-așează, Și flori, si iarba din răzoare, Talazu-n mari, făptura muritoare Adorm și dorm...nimic nu mai veghează. În pietul meu n-
CÂND NOAPTEA COBOARĂ de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 by http://confluente.ro/elena_negulescu_1472557916.html [Corola-blog/BlogPost/375541_a_376870]
-
care le-am dat afară din cărțile pe care - da refuz să le scriu - cuvintele care bat - miloage-n ferești - dar eu înăuntru - am dat foc tuturor coperților: să-mi fie măcar cald - în această ultimă noapte... ...o stea arzând - scânteie rătăcită din Marele Foc - din mine - o stea - teribil de emancipată - afară - singură pe o ramură -și-a șters aripile - cuminte - de praful și zgura de văduvie-ale cuvintelor - și-acum mă huiduie și mă descântă - luminoasă și proaspătă - precum Pasărea Măiastră
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 by http://confluente.ro/Contradictii_de_primavara.html [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
atlante. Noi știm să dăm sânge și să luăm duh. Pe când voi luați duh fără să dați sânge. Și de aceea Intelectele Active ale voastre vă sunt uscate, tocite și mutilate. Pe când Intelectele noastre angelice sau universale rămân întregi și scânteiază prin Stâlpul Central sau Coloana soarelui de vis. Voi aveți trup cu suflet mort. Pe când noi avem trup cu suflet viu. Și știm să migrăm spiritual prin trupuri succesive, de pe axa Pământului pe axa Cerului Cristalin. Și din Cerul Cristalin
ESEU SCRIS ÎN COAUTORAT CU RALUCA-CRINA FLORESCU de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/constantin_milea_sandu_1426748464.html [Corola-blog/BlogPost/360375_a_361704]
-
acasă. SEARA DE PAȘTI E din nou sărbătoare. Tu stai în capul mesei, cu paharul plin și „agadaua”*-n față. În dreapta ta pe masa scundă un vas cu apă și-un ștergar și-i atâta lumină-n odaie, că vinul scânteiază în pahar, adevărat rubin „Aficomanul”**-așteaptă în sertar, să-l căutăm. E-ntodeauna în acelaș loc, ca să-l găsim ușor, dar noi jucăm acelaș joc sertarele le răscolim an după an Numai dorințele se schimbă. Tu dai din cap în semn
FLOARE DE NISIP (POEME) 1 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 by http://confluente.ro/madeleine_davidsohn_1457342409.html [Corola-blog/BlogPost/365971_a_367300]
-
tuturor, poate fi considerat un nimic, chiar dacă, în situații diferite ne depășesc cu mult, primordial fiind bunul simț. Să nu ne ascundem după palmele pe care le vrem să ne ferească adevărata față. Printre degete ne trădează lumina ochilor, care scânteiază în fața altora, la fel de ascunși ca și noi, străfundurile. Și pentru a fi mai concret în ceea ce am spus mai sus, să trecem la a ne prezenta în diferite ipostaze ale vieții, pe care cu siguranță le-ați trăit și urmărit
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Aminteste_ti_ca_vei_muri.html [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
Cu cheile trăirii, dăruite de alte ursitori. SECUNDĂ ÎN ZORI Un Pegas desprinzâdu-se din ceață Un Pegas în trap nebun de dimineață Ne înflorește zborul și ne cheamă Ducându-ne cu el spre o zeiță Mamă Zori în reflexe alburii scânteiază Tainică, pădurea ne binecuvântează Mirajul ei ne pătrunde în alaiul simțirii Nemilos, zvârlindu-ne în ținutul iubirii Unde se întrec în cântece și rugăciuni Toții oaspeții pădurii și stolul de lăstuni Aici nu este timpul măsurat, ci infinitul Se revarsă
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_cantecul_iu_elena_armenescu_1363667050.html [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
stejar. Și, privind bolta senină, Domnul Ștefan se închină, Apoi vede cum, în zare, Geană de nor alb răsare Și se face dintr-o dată Lung și drept ca o săgeată, De pornește și brăzdează Ceru-albastru în amiază; Vârfu-n aur lucitor Scânteiază-n dulce zbor, Iar când se oprește-n loc, În a cerului mijloc, Un alt nor tot crește, crește Și albastrul înălbește, Frământându-și mii de fire, Se preface-n mănăstire. Zice Vodă-n gândul său: „Semnu-i dat de Dumnezeu
SĂGEATA CU VÂRFUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1417077008.html [Corola-blog/BlogPost/382092_a_383421]
-
Miroase-a brad! Miroase-a nea Căzută peste munte, A stele lucii, Atarnate-n geam. S-a revărsat potop De fulgi,...o mare! E albă ulița, Si nori-s albi! Cu fluturi dalbi Se joacă vântu,-n plete, Cu aripi scânteind A diamant. Miroase-a lemn Ce fumega în vatra, A sărbătoare sfântă, A lumini. A iarnă albă Presărând poveste, A cântec drag, Colinde de Crăciun. Referință Bibliografica: Miroase-a iarnă / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2139
MIROASE-A IARNA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/florina_emilia_pincotan_1478623623.html [Corola-blog/BlogPost/374139_a_375468]
-
niciun cuvânt. La rândul lui, bărbatul, văzând-o, s-a fâstâcit și s-a împiedicat de bagajele pe care le avea lângă el, s-a dezechilibrat si gata-gata, să-i cadă în brațe. Ochii lor s-au întalnit din nou, scânteind. -O, Doamne, te caut de-o viață! spuse el, luându-i mâinile și sărutându-i-le. Pe unde ai umblat frumoasa mea străină? O îmbrățișă și o sărută apoi pe obraji, frunte, buze, fără să țină seamă de recepționeră, de
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( II ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Poveste_de_inceput_de_primavara_ii_vasilica_ilie_1333984241.html [Corola-blog/BlogPost/357143_a_358472]
-
către mâine omul contemplat ca o carte vie în biblioteca universală a devenirii postume ... filele ciorne zilele vorbe ... volume de lut modelat în penultimă zi întărit neînfrânt pe rafturi de sticlă din cremene blândă Gând insuflat cu Căldură măiastra ce scânteie spirit și atârnă de Logosul Sfânt Axisul mundi din centrul ființei cuvânt pe cuvânt laolalt' se adună treptat ... con.centrat Pogorât din tărie preumblându-Se blând peste bolta de cer nesfârșit cu tălpile pe palmele lumii incunabulul cânt din vestea cea
POEM HIERATIC XXXIV-OMMO LIBRIS de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/david_sofianis_1488128145.html [Corola-blog/BlogPost/381234_a_382563]
-
acea bună O arakhalo o feder lashio A înfocatului amor. Le yagalesko kamimo'. O noapte lină fără luna Îk reat uji bi chonoteski S-au pus pan' la ai zilei zori. Ji ka'l ghesăskă duda thodili. Pe ceriu stele scânteiază Tarpeneste le chehenia vrastden Cu strălucitele lor raze. Pengă dudale strafiniantsa. Țiganii toți au adormit; Le Rom savore suține; Alecu vis prea greu visează O Aleculo suno dikhăl zore pharo Și se trezește mult uimit: Thai ushtiol but ramado: Zamfira
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1479364037.html [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
ca pe un biscuite dulce. Tresărea la fiecare atingere și se cambra de plăcere. Nu mai da atenție tăriei terenului de desfășurare a „ostilităților”, era parcă cel mai comod loc folosit vreodata într-o partidă de amor sublim. Ochii îi scânteiau de poftă, buzele ei umede mușcau uneori cu tărie, dar eu nu simțeam durerea... Cu mâna fremătând de nerăbdare i-am scos petecuțul de material, care stătea în calea dorințelor vizibil manifestate de amândoi, slipul meu având acelaș destin. Perișoarele
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400698722.html [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PĂSĂRI CĂLĂTOARE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 374 din 09 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului nopți cu lună pe alee ce mister care scânteie duce dorul mai departe literele dintr-o carte -------------------------- Luncă despletindu-se molcum Arii verzi și lung aliniate Huruit de care dinspre sate După care liniștea, oricum Slută pe un dâmb, o buturugă Peste care un blestem opac Spânzură de fiece
PĂSĂRI CĂLĂTOARE de ION UNTARU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Pasari_calatoare_.html [Corola-blog/BlogPost/361812_a_363141]