7,856 matches
-
Contestarea lui Tudor Arghezi, Ana Selejan face referire mai întâi la atacurile acestuia, apoi ale lui Traian Șelmaru și ale nelipsitului N. Moraru. Sorin Toma începe să publice, mă rog, studiul Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei în ianuarie 1948, în Scânteia. Autoarea cărții precizează că reproduce "documentul nud, așa cum a fost, lăsându-l, pe cât posibil, să se prezinte singur, cât mai complet". Să urmărim deci opiniile "revoluționare" ale lui Sorin Toma. El afirmă, în spiritul cel mai proletcultist, că T. Arghezi
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
prin frică." Mai rămânea ca Sorin Toma să sesizeze tribunalul și organele de anchetă! Poetul Florilor de mucigai se dovedește nu numai un odios criminal (participant la genocid!), dar și un pornograf. Poezii ca Rada, Tinca sunt, după criticul de la Scânteia, "afrodiziace". "Mai mult chiar. Clienților vestitelor bordeluri pariziene (...) Arghezi le servește cocktailuri de macabru-libido". Opera lui "întrupând cele mai frumoase sugestii și sentimente lichefiate într-un decoct zemos de mucilagii" se găsește pe "drumul descompunerii morale burgheze". Și repetând parcă
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
criticii literare marxiste, atât de așteptată de către înalții politruci ai partidului. Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei își exercită imediat influența asupra confraților, Nestor Ignat, un alt "îndrumător", aplică și el calificativul de putrefacție poeziei lui Ion Barbu. Redactorul-șef al Scânteii primește aplauze din partea lui Ion Vitner, dogmatic notoriu, care inaugurase cu un an în urmă în Contemporanul critica sociologizantă (deformantă), cu un articol despre Eminescu, intitulat Poetul culorilor sumbre și, surpriză, din partea prozatorului Petru Dumitriu, care considera studiul un model
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
folosind calomnia, denunțul și minciuna. Toate acestea ne sunt relatate de cumnatul lui Lucrețiu Pătrășcanu, Petre Pandrea, în manuscrisul (datat 1956), confiscat de Securitate și tipărit în Editura Albatros 5. Monografia lui Florin Țurcanu citează caracterizarea făcută lui Eliade în Scânteia la 3 octombrie 1944: "ideolog al mișcării legionare și apologet al dictaturii lui Salazar". Este menționat apoi articolul lui Nichifor Crainic - Mircea Eliade un sexolog maniac apărut în 1963 în Glasul Patriei. Ostilitatea regimului comunist față de scriitor nu s-a
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
trei tulpini de floare. Ieri, când am vrut arșița s-o trag cu ea la umbră, Te-am auzit zicându-mi: , Ia patul tău și umblă". Psalmul IV Din zestrea Cărții Tale luăm și mari și mici, Un sunet, o scânteie, și scribi și licurici. Dar Tu citești în tihnă și steaua ne vestește Că veghea Ta ne iartă și ce-ai pierdut sporește. Așa se face, Doamne, că nepăzit și-nchis, Cuvântul Tău e-ntreg în ce-ai făcut și
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
dispare. Azi mă răstesc la soare ca la un zeu bătrân, Că-mi face umbra gheară și mi-o îndeasă-n sân. Te așteptam, cu ziua, la câte-o cotitură, S-arunci, ca pe-o fărâmă, spre mine-o uitătură. Scânteia ei de miere să-mi fulgere prin os, Și nu mi-a fost răbdarea, câinească, de folos? Muncesc ograda zilei și o păstrez întreagă, Dar pasul nu mi-e sprinten și mâna e mai bleagă. Mustrarea ta vioaie e aspră
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
Deși lucrează în trei locuri, la Fundațiile Regale, la ,Timpul" și la Direcția Generală a Teatrelor, nu-i ajung banii și mereu se împrumută. în 1947 apare ultimul număr din publicația la care ținea foarte mult, ,Revista româno-americană", atacat de ,Scânteia", ,România liberă" și ,Contemporanul". în curând nu vor mai apărea ,Timpul", ,Națiunea", ,Revista Fundațiilor Regale", la care a fost fervent colaborator. El, care, avea, ca primă și ultimă vocație, scrisul, scrisul liber, este împresurat tot mai apăsător de disperare, îngrijorare
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
Socrul, pe care acum îl înțelegea altfel, cu care - îmi repeta adesea - s-ar fi înțeles de minune dacă ar mai fi trăit, putea să se odihnească în pace. Nu intenționa să mai scrie o carte. Dar preaplinul sufletului și scânteia din ochii numeroșilor tineri care o vizitau, precum și dorința poate inconștientă de a evada din cotidianul cenușiu în lumea aceea de odinioară cu umbreluțe și pălării, cu interioare somptuoase, gesturi galante și întâlniri cu oameni remarcabili, au făcut-o să
Un destin împlinit by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11765_a_13090]
-
podele acasă? Aș putea s-o mai dreg, da' n-am chef - ești o victimă colaterală. Te-am scos din necunoscut. (0*) Și te-am tras în țeapă. (!) * semnu' ptr mulțimea vidă De ce scriu ștrumfii Pentru că am bîntuit coridoarele Casei Scînteii cu o funie cenușie de nesperanță răsucită la gât Pentru că am disperat în fața bancomatelor Pentru că am auzit broaștele orașului în aurolaci și aurolacii în canale într-un musical-horror adevărat care crapă țeasta literaturii și face din tot neoexpresionismul o cîrpă
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
oprit din plîns și ne-am dus pe țărm și Zveruța a început să rîdă. Lacrimile nu s-au uscat Lacrimile nu s-au uscat pe obrazul fetei care urcă acuma în autobuz. E la modă să speri? Pajura fumegă. Scînteia fumegă. Dimineața fumegă ca o cîrpă aprinsă azvîrlită pe geam. O fată cu lacrimi calde pe obraz urcă pe scara pe care sînt eu. Ștrumfi care plîng, ștrumfi care visează Arată-mi că mă iubești, știu că poți să faci
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
scris, Harnici, ochii tăi citesc. Iubesc ochii tăi și în vis îi regăsesc. ALBAȘTRI-s ochii tăi cuminți, Limpezi ca strălucirea stelelor. Buzele tale surâzânde, fierbinți Atât de dragi îmi sunt. Și cât îmi e de dor! Și-mi aduci scântei din stele și culori din curcubeu, Tu îmi dăruiești putere când drumul îmi e greu. Râsul tău alungă triștii nori ce mă pândesc, Iubesc ochii tăi albaștri. Și pe tine te iubesc! Citește mai mult DOI ochi, din câți sunt
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
am scris,Harnici, ochii tăi citesc.Iubesc ochii tăi și în vis îi regăsesc.ALBAȘTRI-s ochii tăi cuminți,Limpezi ca strălucirea stelelor.Buzele tale surâzânde, fierbințiAtât de dragi îmi sunt. Și cât îmi e de dor! Și-mi aduci scântei din stele și culori din curcubeu,Tu îmi dăruiești putere când drumul îmi e greu.Râsul tău alungă triștii nori ce mă pândesc,Iubesc ochii tăi albaștri. Și pe tine te iubesc!... Abonare la articolele scrise de elisabeta silvia gângu
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
absoarbe/ un spate curbat/ potolește gândurile./ Aduce calmul,/ liniștea./ Universul capătă unitate./ Lumea ideilor se prinde în/ lanțul de mire./ În undele cristaline/ rutina se smulge/ spre calea deschisă/ prin piatră./ O cunoaștere se deschide./ Ființă fluidică/ În aerul mișcător,/ Scânteie crescută la văpaie,/ insulă cu priviri ațintite/ în ceață/ coloane în câmpul universal/ al cunoașterii.” Imaginea este una puternică spre desăvârșire, e o multplicare ideatică mai rar întâlnită. Metamorfozarea metaforică și metamorfică este întreținută de un suflu categoric. Se creează
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
amplu spre aproape rotund. Mai bine e să nu închei deloc, de aceea „Ultimul cântec/ l-am uitat/ în această dimineață/ albă// Nu mai suntem/ nici tu nici eu/ numai o voce/ străină/ șoptește/ ochilor tăi albaștri// În ei/ este scânteia/ tuturor/ bucuriilor mele/ care atât de mult/ m-a amăgit” ( Nu mai suntem). Drita Nikoliqi Binaj vine în limba română cu o experiență artistică excepțională. Sensibilitatea sa este dependentă de rămânerea dintâi și o aduce în prezent cu o vlagă
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]
-
arderea mea pe rug. Călătorul meu de toamnă Într-o casă de chibrituri mi-am pus sufletul pe masă. Tu cu ochii tăi ca jarul și cu mâinile de dor răstorni lumea dintr-o plasă aruncată pe covor. Plouă cu scântei roșcate ce-au înnebunit acum în căderea lor mai tristă decât frunzele pe drum. Și aștept mai mult să doară anii-aceștia la un loc când tu pleci și lași în urmă doar sugestie de foc. Mă aștept să mă străbată
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
în timp ce eu cădeam prin ochiul tău stâng hipnotizată de lună și de dor. Ultimul sonet al lui VV în descoperirea mea Sub felinarul morții ne zvârcolim visând că-ntrezărim în ape o rază de iubire, Și adesea-i doar reflexul scânteii unduind, Din felinarul cinic, eterna risipire. Dacă-am crezut vreodată-n iubirea ta orbește A fost fiindcă lumina din ea m-a-mpresurat Și mi-a pătruns în sânge frenetic, nebunește, Cum moartea-adânc pășește-n soldatul împușcat. Ne-am răstignit pe ruguri
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
cu oglinzi din care rar se reflectă imagini-tablou, labirinturi prin care intrăm inconștient. Șoaptele timpului ~ exorcizarea viselor în timpul unei prohibiții la zâmbet, Un înger damnat vinde și cumpără lumea în numele echilibrului. Lacrimi se preling prin cioburi, raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei, Nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil. "A whiter shade of pale... She said there is no reason and the truth is plain to see." - Mâna ta, Teah, mi-a cuprins disperarea, cărarea râdea, ochii-ți
ŞOAPTELE TIMPULUI, SUBTIL PARFUM DE IASOMIE ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380783_a_382112]
-
vers, cuvânt sublim Cu parfumu-i de tempestă Măturând prin țintirim Au pierit spre zori ciclopii Cerul meu a obosit Doar cupola Sfintei Sofii Lumina când a trăznit La privirea-ți princiară ‘N visul meu te-am regăsit Când erupția solară Scânteia spre infinit Am cătat prin universuri Să îți deslușesc cărarea Povestit-am prin eresuri Cum mi-a înghețat suflarea Răscolesc Calea Lactee Dar rămân prevăzător Stiind că Muza-i o femeie Cu sărut ucigător ... Citește mai mult Muzei pierduteTe-am curtat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
fi fost agentul necesității istorice înseși. Filosofic a rămas toată viața un marxist fundamentalist, chiar dacă, în ultimii ani poza într-un soi de liberal cu preocupări sociale. Cînd am aflat că, în anii 50, Silviu Brucan omora cu stiloul, la "Scînteia", cerînd pedepse capitale pentru dușmanii democrației populare, eram marcat de "Scrisoarea celor șase", alcătuită de el, pentru care n-a găsit decît cinci alți cosemnatari cu nume sonore revoltați de totalitarismului lui Ceaușescu. Eram marcat de domiciliul său obligatoriu în
Fețele lui Brucan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10264_a_11589]
-
Făcea pe guru politic, ca disident, la GDS, și îl consilia pe Ion Iliescu din amiciție. Pînă să devină comentator la PROTV, Brucan era răsfățatul ziarului "Adevărul", o ultimă dovadă că mai continua să pulseze la "Adevărul" sîngele ideologic al "Scînteii", unde dintr-un oarecare Saul Bruckner, Brucan se transformase în marele Brucan, judecătorul de presă al lui Maniu. Omul care în ultimii ani devenise un mare suporter al privatizării și care critica ori de cîte ori avea prilejul deviațiile spre
Fețele lui Brucan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10264_a_11589]
-
fatalitatea sau poate numai starea precară a sănătății mele au făcut să nu vă pot vedea. Darul meu se voia, la acea vreme, un omagiu intim adus prezenței Domniei-Voastre printre noi, scriitorii și ziariștii care lucram În sinistrul Combinat „Casa Scânteii“... Primiți-l deci cu Întârziere, cum veți primi, sper, și cele două cărți... Apoi a venit Revoluția și, În mod firesc, m-aș fi adăugat alături de Domnia Voastră pe „lista rămasă deschisă” a C.F.S.N. dacă prezența tot pe acea listă a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Dinescu, Ana Blandiana) lipsiți de valoare literară nu m-ar fi obstaculat... Nu mi-am câștigat pâinea În țara mea ca agent dublu (Dan Deșliu, Mircea Dinescu) și dacă nu m-am dezonorat sub regimul comunist, atacat uneori și de „Scânteia” și de „Europa Liberă” simultan, nu am acceptat, normal, să mă dezonorez sub un regim provizoriu democratic alăturându-mă unor inși care nu au decât interese și cărora nu le pasă de cauza poporului român. Unul dintre acești inși, Mircea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
sălbatică./ Să ții infinitatea în palma mâinii tale/și eternitatea într-o oră." Ludicul, numitor comun al miturilor, literaturii și matematicii Dar în filozofie și matematică? Monadele lui Leibniz sunt expresii ale principiului holografic. Focul poate fi recuperat de orice scânteie, iar funcțiile oglinzii sunt recuperate de orice ciob al ei. Funcțiile analitice, care sunt, în esență, exprimate prin niște polinoame de grad infinit (despre polinoame de grad finit învață orice elev la gimnaziu), au un comportament global complet determinat de
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
totul ieșită din comun. Am să mă refer la o singură secvență, în care un tânăr gazetar din epocă, fanatic comunist, o denunță ca pe-un "element" periculos pentru ordinea instaurată de sovietici: "ș...ț a scris un articol în Scânteia tineretului în care mă ataca pe mine și pe câteva colege. Titlul articolului era ŤPrințesa dolarilorť. Făcea caz de originea mea etc., etc., și încheia că sunt o mătrăgună care trebuie smulsă - asta îmi aduc aminte foarte bine. Și mai
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
parte din categoria acelor cititori, îi las pe cei mai perspicace decât mine să dea răspunsul potrivit. Important, în opinia mea, e că imediat după apariția în presă (nu știu cine mai e azi conștient de impactul articolelor dintr-un ziar precum Scânteia tineretului!) Vlăstarul familiei Cantacuzino e luată la ochi de profesori. Câteva luni mai târziu (avea doar șaisprezece ani!) e zvârlită în închisoare. Motivele n-au de-a face, direct, cu "zeama de varză": eleva avusese imprudenta idee de a strecura
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]