409 matches
-
asemenea, funcții administrative în cadrul universității: șef de catedră (1963-1977), decan al Facultății de Filologie din Timișoara (1964-1968) și rector al Universității de Vest din Timișoara (1992-1996). S-a pensionat în anul 1984. A debutat ca publicist în 1937 în revista "Scânteieri" din Târgu Mureș. În perioada studenției a fost membru al Cercului literar de la Sibiu și a fost unul dintre semnatarii Manifestului publicat în revista Cercului literar. A publicat studii literare în revistele "Tribuna", "Orizont" etc., prefețe și studii introductive și
Eugen Todoran () [Corola-website/Science/308876_a_310205]
-
a treia stea, încă nedescoperită, a fost de asemenea propusă pentru a demonstra culoarea roșie. Explicații alternative despre culoarea roșie sunt ori că aceasta este o metaforă poetică pentru averea rea, ori că atunci când se ridica pe cer la stânga privitorului, scânteierea dramatică a stelei provoca impresia că era roșie. Cu ochiul liber, ea apare adesea luminând intermitent cu nuanțe de roșu, alb și albastru lângă orizont. Cu o magnitudine aparentă de -1,46, Sirius este cea mai strălucitoare stea de pe cerul
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
omul se apropia tot mai mult. — Ce este? Aduci vești? — Armata principală a clanului Imagawa, trupele de sub comanda lui Yoshimoto și a generalilor săi, tocmai au schimbat direcția și se îndreaptă spre Okehazama! — Cum? întrebă Nobunaga, privindu-l cu o scânteiere în ochi. Va să zică, Yoshimoto a luat-o pe drumul de Okehazama, fără să întoarcă spre Odaka? Înainte de a apuca să sfârșească, se auzi un strigăt: — Priviți! Încă unul! Un călăreț, apoi și al doilea - cercetași ai armatei lui Nobunaga. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ale mătușii lui și fiicei acesteia, litierele lăcuite ale feluriților nobili și doamne numărau, probabil, sute și sute. În mijlocul acestei nesfârșite procesiuni de priveliști - samuraii și servitorii, slujitorii personali, funcționarii superiori cu șeile lor aurii și argintii, intarsiile de sidef, scânteierile lacului auriu, umbrelele deschise, arcașii cu arcurile și tolbele lor, pădurea de lănci cu cozi roșii - cele care atrăgeau mai presus de orice altceva atenția tuturor erau drapelele clanului Takeda. Treisprezece ideograme chinezești sclipeau aurii pe o fâșie de material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
SCÂNTEIERI, revistă apărută la Târgu Mureș, ca lunar, între 15 februarie 1938 și august 1940. Redactor-responsabil: Iacob Timiș. Articolul-program, aparținând lui Iacob Timiș, subliniază înscrierea publicației în demersul de afirmare a valorilor românești, caracteristic Transilvaniei interbelice. Dacă în primele numere versurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289536_a_290865]
-
al unui nihilist care are toate șansele să se sinucidă. Doar că și gestul în sine e la fel de ridicol și absurd ca toate celelalte. Mizează, în toate, pe veridicitate. Iar proza scurtă îi oferă șansa perfecțiunii stilistice. Șlefuită „până obții scânteierile unei perle”, orice proză scurtă e în sine o lume a desfătării superioare. Din nefericire, stilul nu mai e la căutare: „fără stil, care-i depășit fiindcă n-are absolut niciun sens într-o lume frivolă, nu mai deranjează cuvintele
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
porumb și floarea soarelui, cu liziere de salcâmi și gârneață. Simona privea întinderile în care toamna nu intrase cu toate ambarcațiunile sale. În dimineța aceea, o brumă subțire acoperise ierburile, argintându-le cu o peliculă de un alb imaculat cu scânteieri lucitoare. Nu peste mult timp însă, un soare blând și dulce avea să vină binevoitor să înflorească întreaga zi. Trecu pe lângă un grup de bărbați îmbrăcați în haine cadrilate. Erau deținuții de la penitenciarul de minimă securitate care săpau un șanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe canapea într-un colț cu lumină difuză, și Rachel a început să-mi maseze mâna teafără. Eram pe punctul să ațipesc când s-a auzit din nou soneria. Spre uimirea mea, era Jacqui. A țâșnit înăuntru, emanând luciri și scânteieri și având chef de vorbă: dinții placați cu aur fuseseră readuși la normalitate, cineva îi dăduse nu știu ce chestie Louis Vuitton și se ducea la o vizionare în cerc restrâns. —Bună, i-a salutat cu un gest pe Bărbații Adevărați așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o nouă altă direcție, o continuare a drumului... în fața mea nu era un adăpost, ci doar ceva ce se asemăna cu o construcție... era, de fapt, un pod uriaș, un arc peste norii albi, sclipind în mii și mii de scânteieri iridiscente... m-am oprit la începutul treptelor care duceau în sus pe podul arcuit, interminabil, ca o scară ce se pierdea undeva în înălțimi... m-am întrebat dacă aveam forța să mai urc și acele scări, pentru că mi se făcuse
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
până când am atins malul celălalt. Din acel moment, nimic n-avea să mai fie la fel vreodată. Lumina infinită Dincolo de prăpastie era multă lumină, de la o sferă rotitoare care inunda împrejurimile cu undele sale strălucitoare. Ramurile uriașe ale arborelui reflectau scânteierile sferei de parcă s-ar fi topit într-un flux infinit, iradiant. Apropiindu-mă, am constatat că lângă sferă se afla o ființă formată din raze, care învârtea globul auriu, adăugându-i viteză și intensitate. N-am îndrăznit să o întreb
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
departe, pentru cine ajungea la ea pe drumul spre Azerbaidjan, apărea ca un zid natural, alb orbitor În soare, ușor albăstrui În amurgul purpuriu, pal În zori și roșu ca sângele la răsărit, În unele zile dispărând printre nori sau scânteieri de fulgere. De-a lungul marginilor ei superioare se distingea cu greu o lucrătură imprecisă și artificială de turnuri pătrate; de dedesubt apărea ca un șir de lespezi de piatră ce se repezeau către Înălțimi pe sute de metri, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
strălucit. Ore întregi fermeca auditoriul, îmbrăcînd adevărurile cele mai crude în forma nevinovată a unui umor atât de contagios încît cei mai mari adversari politici ai săi, departe de-a fi jigniți de acele valuri de fină ironie, de acele scânteieri ademenitoare ale unui spirit atât de cultivat, atât de elegant și de-o amabilitate personală covârșitoare, îl ascultau cu adâncă plăcere. Nu fraze mari și patetice, cum le obicinuiesc oratorii populari, ci argumente și un spirit de fermecătoare conversație: iată
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
aruncând câte o privire În fiecare chilie goală, apoi se aventură În ultima, cu daga În mână. Chilia nu era pustie. În picioare, rezemată de peretele din fund, femeia pe care o Întrezărise În biserică Îl fixa nemișcată, cu o scânteiere de frică În ochi, frângându-și mâinile. Respira greu, ca și când i-ar fi lipsit aerul. Dante se opri În pragul ușii, trăgându-și și el sufletul după luptă. Coborî arma, nedumerit de ființa peste care dăduse. Era la fel de Înaltă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de la cuptorul aflat Într-un colț. Pe bancuri, câțiva ucenici ocupați nevoie-mare vărsau pe o suprafață de cărămidă conținutul unui creuzet abia scos din flăcări cu un clește lung. Sticla incandescentă se Întinse fluidă peste suprafață, răspândind În jur mici scânteieri fierbinți. Fără să-i pese de căldură, maestrul Începu să o finiseze cu niște clești din bronz, ajutându-se cu o lopățică din același material. Din câteva lovituri hotărâte, Îi imprimă o formă dreptunghiulară, lungă cam de un picior. - Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Își Încrucișă brațele. - Am aflat că voiai să mă vezi. De ce pe mine, singur, În loc să ceri audiență Întregului Consiliu? Cardinalul Își retrase mâna, aparent fără să dea vreo importanță purtării priorului. Doar o rapidă strângere a buzelor cărnoase și o scânteiere În privire Îi dezvăluiră pentru o clipă adevăratele sentimente. Dar imediat Își reluă atitudinea curială, cu fața dominată de un nas proeminent, ca masca unui roman din antichitate. - Pentru că, atunci când vrem să stăm de vorbă cu un om, e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
stă scris În stelele dumitale se va Întâmpla. Triumful, dacă asta te așteaptă. Sau Înfrângerea, dacă asta Îți dictează cerul. - Nu cred În predestinare. Dacă eșuez, asta se Întâmplă din slăbiciunea rațiunii și a virtuții mele și nu din pricina unei scânteieri reci, care lucește În depărtare. Marcello medită pentru un scurt răstimp asupra acestor din urmă cuvinte. Apoi scutură din cap și, cu un gest mânios, izbi peste hârtiile din fața lui, aruncându-le pe jos. - Nu o lumină rece, priorule! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu mai vadă nimic. - Crezi că ai biruit? zise după o tăcere prelungă, curmată doar de zumzetul frenetic al mecanismului care continua să se rotească. - Da! Și aici, În San Giovanni, aceasta e coroana mea! răspunse Dante, continuând să fixeze scânteierea, Îmbătat. Imaginea atât de Îndelung căutată a slavei cerurilor se afla acum acolo, În fața lui, iar Comedia Își găsea În sfârșit epilogul. - Asta a fost scris de Dumnezeu În natura imensei străluciri, asta va zugrăvi cuvântul meu pe pergamente, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și intra și - oare ce făcea? Își scotea mănușile? Galoșii? Bea o cană de cacao? Fuma? Eu personal nu fumam. Își făcea de lucru cu manualele? Se plângea că o doare capul? Îi mărturisea mamei ei că stăteam pitulat în scânteierile străzii întunecoase în acea după amiază de iarnă, pășind greoi în cojocul meu de oaie? Asta nu credeam că ar face-o. Iar taică-său, croitorul, nu părea să știe că sunt acolo, acest bărbat slab, neras, adus din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
meciul a fost aranjat, cu Dingbat care încălecase peste sfoară și își flutura pălăria la arbitru, care și-a pus mâinile în jurul capului și și-a acoperit urechile. Nails a ieșit din ring îndoit de durere, cu ochi morți în scânteierile albe ale luminii electrice și cu un mușchi ud de favoriți crescuți pe buretele împietrit al obrazului. L-am ajutat să se îmbrace și l-am dus înapoi la Asociația Tinerilor Creștini, unde l-am pus în pat și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
întreb vagonul și unde aveam la îndemână ranga pe care o țin vatmanii cu ei ca să verifice șinele prin gaura din podea. Eram sigur că zdrahonul mă urmărea într-unul din taxiurile din cârdul de mașini ce tresăreau și aruncau scânteieri de gaze de eșapament în această stradă mârșavă, anostă, fierbinte și brutală. Mă simțeam hărțuit de ura pe care o simțeam pentru ea, și pentru faptul că mă târăsc în vagonul ăla. Eram doborât, bolnav din cauza asta. Însă am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fost ca și mort vreo zece ore. Ea mi-a scos ghetele și m-a lăsat să dorm. În următoarea după amiază, fierbinte și strălucitoare, am plecat la Monterrey; copaci, tufișuri, pietre, pe atât de explicite pe cât le putea face scânteierea și condimentul acelei arșițe. Pasărea uriașă, când Thea a scos-o afară, a părut să îmbrățișeze această căldură cu un soi de senzualitate care se trezea. Mă simțeam amețit de la somnul prea lung și de la dârele de fierbințeală iradiantă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
arzător al unei torțe de semnalizare rutieră, și c-un corset plin de paiete ca niște nestemate și-o lungă pelerină detașabilă din tafta cu mâneci bufante. Ea, arătând așa de frumos încât Las Vegas-ul, cu toată strălucirea și scânteierile lui, nu era decât un alt accesoriu marca Brandy Alexander. Brandy ridică mâinile în aer, mâini pe care și-a tras o pereche de mănuși lungi și roz de operă, și strigă. Arată și se simte așa de bine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu labioplastii vârâte între paginile cărții lui Miss Rona. Pe copertă e-o imagine din satelit a Uraganului Blond puțin mai în larg de coasta vestică a feței sale. Blonda e doldora de perle și ceea ce-ar putea fi scânteieri de diamante ici-colo. Pare foarte fericită. Pun cartea înapoi în buzunarul interior al jachetei lui Brandy. Culeg cosmeticele și medicamentele împrăștiate pe dulăpioare și le pun la locul lor. Soarele intră prin geamurile-hublou într-un unghi jos, jos, și oficiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Emma credea orbește spusese Într-un talk-show că, pentru a iubi, trebuie să ne implicăm Împreună În toate proiectele care se ivesc, fără să Întrebăm nimic, plini de Încredere În prezent și În viitor. Și chiar dacă ar fi doar o scânteiere, chiar dacă nu avea să fie cucerire și posesie, fericirea Înseamnă să trăiești chiar așa, să nu vrei altceva decât să fii ceea ce ești. Covorul rulant deveni covorul zburător al lui Ali Baba. Ridică-te. Ridică-mă. Du-mă afară de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
gândite acasă și construite împreună cu elevii în clasă, îi oferă educatorului prilejul de a citi în ochii și pe chipurile acestora dacă înaintările în hățișurile cunoașterii urmează o cale comună pentru profesor și elevi, dacă aceste înaintări se realizează sincronizat. Scânteierile din ochi și luminile de pe fețele îmbujorate ale copiilor sunt semne că învățarea este însoțită de înțelegere și de bucuria cunoașterii, că efortul intelectual este acompaniat de suportul motivantafectiv, că în acest incandescent proces de redescoperire a cunoștințelor se asigură
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]