1,552 matches
-
din irak/. azi începe anul cocoșului/ rasa galbenă se pune în mișcare/... (mardi gras. lăsata secului). Jurnalul poetului mizează pe o înșiruire de amintiri la care toată lumea începe să fie, datorită globalizării, părtașă: "dimineața când mă trezesc/ hotelul de imigranți scârțâie ca o corabie beată/ vecinii se ceartă într-o limbă necunoscută/ tipul de la trei se dă iar cu capul de pereți/ metecul își scoate progeniturile la plimbare/ indianca împușcată în frunte vine de la cumpărături/ au trecut cinci luni de când florence
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
foarte lejere, interesul cititorului nu scade o clipă. Căderea în lume are o surprinzătoare dinamică epică. Față de nu puțini confrați prestigioși din sfera romanului de idei (Al. Ivasiuc, Nicolae Breban, Ion D. Sîrbu), la care greutatea eșafodajului intelectual face să scârțâie verosimilitatea situațiilor și a relațiilor, Constantin }oiu topește, așa-zicând, reflecția în acțiune, interferând cele două planuri. Ceea ce întreprind personajele, de la marile gesturi la cele mărunte, nu distonează câtuși de puțin cu gândirea lor. Iar aceasta nu este proiectată în
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
asta se și contează. în Capitală, unde sunt mai multe universități particulare decât case de schimb valutar, a nu deține titlul de doctor se consideră gest de indecență: ca și cum ai pleca pe stradă, deschis la pantalon. O, și ce mai scârțâia condeiul, pe tăbliță!
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
război al marinei americane. Pământul nu mai avea nimic de oferit, dar marea părea să i se supună. Casa se susținea pe piloni îngropați în nisip. Era o construcție mică din lemn, veche și acoperită de aluviuni. Când mergeai, scândurile scârțâiau sub picioare și pe alocuri spațiile dintre lemne îți permiteau să ghicești zburătăcitul fără rost al orătăniilor bătrâne și singuratice care dormeau și se adăposteau de obicei sub dormitorul nostru. Noaptea mă trezea trosnetul continuu al lemnului uscat și grohăitul
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
categorie amintită. Există și în versurile Marianei Codruț o Românie a tranziției care nu diferă mult de cea nemurită în versurile poeților generației 2000: "noaptea începe simfonia apei în țevi/ și în veceurile gâlgâitoare, simfonia râsetelor/ înfundate și a paturilor scârțâind, peste care/ muzica de jazz a țipetelor Ťnu da, tată!ť/ și Ťfutu-ți, curva dracului, nu m-ai făcut tu/ pe mineť e cea mai tare." (p. 6) Printr-un inedit paralelism, autoarea încearcă să identifice personajele literare care și-
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
scriu sau spun că Traian Băsescu pariază pe Cristian Diaconescu și nu pe altcineva, toți se uită la mine ca la un bărbat care susține pe ulițele satului că nevastă-sa îi e credincioasă, cînd tot satul știe că Patul scîrțîie. După semnarea listei de către Traian Băsescu mi-am zis că nu m-am înșelat: Candidatul lui Traian Băsescu e Cristian Diaconescu! Băgînd însă de seamă ziarele și televiziunile care au sărit peste acest eveniment, am început să am îndoieli: Și
Ion Cristoiu, uimit de presa băsistă: Azi mi-am dat seama că m-am înșelat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77342_a_78667]
-
autoarei) percepe amenințarea nelămurită din jur; dar reacțiile ei nu sunt niciodată visceral-expresioniste, de oroare a ființei, precum în versurile unui Dan Coman. Aici, fișierele sunt alternate rapid, cursorul pâlpâie și, deși "jumătatea mea bună/ s-a defectat și bâzâie/ scârțâie bâzâie scârțâie bâzâie", dispoziția nu devine neagră. Chiar dacă, sub fluxul razelor X, realitatea se dezmembrează și demistifică, accentul liric pe care este făcută constatarea nu e unul amar. Ceea ce la alți autori - inclusiv din ultima generație - reprezintă o probă incontestabilă
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
amenințarea nelămurită din jur; dar reacțiile ei nu sunt niciodată visceral-expresioniste, de oroare a ființei, precum în versurile unui Dan Coman. Aici, fișierele sunt alternate rapid, cursorul pâlpâie și, deși "jumătatea mea bună/ s-a defectat și bâzâie/ scârțâie bâzâie scârțâie bâzâie", dispoziția nu devine neagră. Chiar dacă, sub fluxul razelor X, realitatea se dezmembrează și demistifică, accentul liric pe care este făcută constatarea nu e unul amar. Ceea ce la alți autori - inclusiv din ultima generație - reprezintă o probă incontestabilă a (de
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
de un an după acest incident Charlot a fost convins că părul lung este întotdeauna detașabil. Într-o noapte fără somn, refăcu în sens invers traseul clandestin al copilăriei sale pentru a se duce să-și ia niște apă. Scările scârțâiau sub picioarele lui, dar, spre deosebire de urmele lăsate pe drumul spre Brinac, acum pașii lui nu aveau nici o semnificație, erau niște hieroglife noi pe care nu le descifrase nimeni. Cu un etaj mai jos era fostul lui dormitor; acum nu dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ea, pe linoleum, se făcuse o mică baltă; sacoul și-l agățase de spătarul scaunului. Schimbându-și puțin poziția pe scaun, Charlot simți că ceva greu din buzunarul sacoului îi atinge piciorul. Actorul se trase mai spre mijlocul patului care scârțâi sub greutatea lui. Charlot stinse lumina și, când se așeză, simți din nou același obiect greu atingându-i piciorul. Ploaia bătea în geam cu regularitatea valurilor. Odată cu ziua, se stinseră și euforia, și speranța, iar el își zări dorințele bătrâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
regim de urgență și fără personal calificat... sau ca o naștere. Te aștepți să auzi din clipă în clipă țipătul nou-născutului, dar în final nu auzi decât tăcerea. Clipocitul apei nu se mai aude, clinchetul paharelor încetează, podelele nu mai scârțâie. Carosse oftă mulțumit: — S-a sfârșit! Ascultară amândoi ca niște conspiratori. Apoi adăugă: — Totul s-a terminat. Iar acum ea o să înceapă să se întrebe ce să facă. Nu poate rămâne singură în casa asta. —Trebuie să-l conduc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
al chindiei. O boare de vânt iscată ca din senin purta funigeii - fire din părul zânei Toamnă - într-un dans feeric, adunând în mrejele lor pulberea de aur împrăștiată cu dărnicie de soarele înfășurat într-un nimb dat în pârg...Scârțâind din toate încheieturile, carele învârfonate cu saci de grâu se târau stârnind praful drumului. Cărăușii, vădit vlăguiți, pășeau domol pe lângă boi, îndemnându-i cu glasuri moi: Hăis, băieții tatii! Haideți, că nu mai avem mult. O zvârlitură de băț și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dres glasul și a deschis vorba: Apoi mie îmi stă în minte pățania țiganului cu haita de lupi...Parcă îl văd pe țigan povestind, tot așa într-o iarnă ca asta, în crâșma din sat de la mine. Avea obiceiul de scârțâia din scripcă pe lângă câte o masă cu gospodari încălziți de băutură...Primea și el câte un țoi de rachiu și o strachină de mâncare pentru osteneală. In seara aceea, țiganul a băut oleacă mai mult și avea chef de vorbă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
semne de nerăbdare și s-au ridicat. „Stănică, flăcăule, întărește focul acela. Iar tu Goguță, încearcă să faci ceva cu scripca ceea a ta. Până una-alta, eu am să încerc să cânt așa cum am să pot.” Am pornit a scârțâi eu, dar mare lucru nu ieșea. Am hârâit-o cât am putut mișca degetele; când au rămas țepene ca niște bețe, a început Goguță să chinuie singura coardă care i-o mai rămas. Si uite-așa, scârța-scârța, până când o nouă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să bârfim groaznic, să zicem de rău, nemilos, despre cunoscuți. sigur că îi iubim, dar toată lumea face asta. te rog să îmi cumperi un pachet de țigări. te duci până în colț? fac eu între timp ceva ușor de mâncare. apusul scârțâie în coborârea discului galben telefonul sună oricum indecent și mâine e o zi în care trebuie să facem mai mult decât poate imagina această biată conversație. te iubesc atât de în detaliu și atât de încet încât te rog să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și mă bucur de-asemenea sfat! Iară din câte vrei s-auzi, cumnată, bag samă că prima o să fie cu cântec. ISPAS: Ce tot spui acolo, Dănilă? DĂNILĂ: Spun bine, bădie. (se aude, apropiindu-se, o melodie săltăreață, cântată cam scârțâit la vioară) Ei, am sau n-am dreptate? Aista-i Pâșpâlică, scripcarul, aista simte peste trei hotare unde-i rost de-oleacă de petrecere. Să știți că mi-a venit, așa, o vitejie și-un chef, ș-aș pofti să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să fie înveselit. Ia arată ce știi, Măscăriciule. MĂSCĂRICIUL: Numai cât să aduc lădița și să rânduiesc păpușile. Țiganii cu dibla și cu țambalul or zice de după ușă. Aduce cutia cu păpuși, le pregătește.) Gata. Ziceți, bre! (Melodie foarte ritmata, scârțâită de lăutari nu prea pricepuți, dans cam deșuchiat al păpușilor. Sfetnicii aplaudă, Posacul cam cu mâna altuia) PRICINĂ: Hm... Fie la dânșii acolo! Așa că eu tot supărat am rămas. Înseamnă că-mi mănânci pâinea de pomană. Tăieți-i capul! MĂSCĂRICIUL: Măria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
port și cu lăudat dar al vorbirii. Cât despre puțina știință de carte a sa, nu-i o pagubă prea mare, fiind destui învățați care n-au după ce bea apă și care, pentru un ban cu bortă, abia așteaptă să scârțâie din pene ce li se cere de către cei cu stare. Așa se și cade! Bun urmaș va fi pentru Degeaba-Împărat, tot megieș al nostru, acest Fudul-Voievod și bine o vei duce lângă dânsul, fata mea. Să se scrie deci carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dat jos, ne-a și salutat și a tras o salvă de-aia, uuuu. În Tunelul groazei, la Casa fantomelor am mers doar cu fi-miu, noi, bărbații, lasă căcăcioasele astea, că le înțeapă inima. Era întuneric așa, groază, mai scârțâia câte o placă. Cică bine ați venit în Casa fantomelor! De aici nimeni nu mai iese zdravăn! Îi traduceam lui fi-miu’ ce mai înțelegeam și io. De fapt, era chestie de iluzie optică. Noi am intrat într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
semn cât se poate de elocvent că vestea adusă îi înveninase până în cel mai străfund colț al sufletului lor. Tatăl se arătă deosebit de hotărât. Se vedea cât de acolo, din mișcarea neliniștită a brațelor, din pașii care presau dușumeaua care scârțâia sub fiecare călcătură, că n-o mai putea îndura pe Simona nici o clipă sub acoperișul casei lui. Privea mereu spre ușă de parcă ar fi vrut să zică: ,, Nu pleci o dată, ce mai aștepți?" Mama făcu o nouă încercare de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și odihna în ele. Peste tot pe jos, el văzu niște rămășițe tocite dintr-un covor - demodat, desigur - din care creșteau ici și colo pâlcuri de zdrențe, desprinse, probabil, din cusătură, și dedesubtul cărora trona un foarte vechi parchet, ce scârțâia la toți pașii făcuți pe el, din toate îmbinările sale. Din șase părți ale sălii se deschideau șase uși, din care porneau tot atâtea coridoare lungi și pline dentuneric, care, la rândul lor, îl introduceau pe vizitator în odăile fiecărui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Iov Duminică, Înainte de slujbă... Mâhnirea m-a cuprins din pricina păcătoșilor, care părăsesc legea Ta Psalmul 18 Autobuzul opri scârțâind scurt, după care trânti o bufnitură venită de undeva, din spate, terminată Într-un sâsâit prelung. Cele câteva raze ale dimineții, strecurate printre perdeluțele soioase, se oglindeau În particulele minuscule de praf sclipitor din interiorul mașinii. Stația se afla chiar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
căldura acelei ore nu anticipa ce avea să se întâmple, nici măcar aburul degajat de locomotiva care intra în gară, luat apoi de picioarele călătorilor și hamalilor care se înghesuiau pe peron stivuind bagajele în câte un căruț ale cărui roți scârțâiau îngrozitor pe măsură ce se îndepărtau. Același abur se amesteca mai târziu cu mirosul de cafea proastă servită la bufetul gării și dispărea în norul de fum ce ascundea o parte din ultimele vagoane. Prin geamurile aproape opace cineva privea insistent liniștea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
după ce își făcea lecțiile, mergea la clubul copiilor, învăța după Metodă primele acorduri apoi, întors acasă, exersa mai multe ore pe zi. Deși se străduia din răsputeri să stăpânească acest instrument mai nărăvaș ca un armăsar neînvățat la călărie, vioara scârțâia cumplit; nu scotea acele sunete melodioase pe care le auzea el la unii violoniști de profesie. - Ei, cum merge cu vioara? îl întrebă într-o zi tatăl său, care nefiind acasă decât la ore târzii, nu auzea scârțâiturile stridente care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
spui tu, Mitruță. Adevărul este că suntem tare așteptați. Hliboceanu a ridicat mâna și a strigat: La drum, flăcăilor! Și să călcăm mai cu spor. Nu mai avem nici deal nici vale care să ne împiedice mersul întins. Șirul carelor, scârțâind din încheieturi sub povară, se târa ca o gânganie cu nenumărate picioare. Din când în când, se auzea câte un îndemn calm adresat boilor. În rest, doar răsuflarea lor adâncă. În depărtare, se arătau hornurile Crâșmei din drum. Un fuior
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]