659 matches
-
te îngrijora, scumpo, nu las pe nimeni să ne deranjeze. I-a plăcut mult că am vorbit așa, și de-aici am început iar să ne pupam, iar spiralele de sârmă ale arcurilor patului au început să scoată iar acel scârțâit care se leagă așa de ciudat de dragoste, și care ar fi trebuit să gonească persoana de afară. Aceasta însă nu s-a lăsat gonită. A spus: Augie - Domnule March! Și nu cu vocea lui Lucy Magnus, ci cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
apoi trage cu ochiul spre poziția vitezelor. Prinde un moment cînd vîntul se aude mai slab, calcă ambreiajul și bagă în viteză. Mașina pornește în derivă. Apoi, în încremenirea din interior, cînd orice respirație s-a tăiat, se aude un scîrțîit prelung de pinioane angrenate prost, Lazăr murmură o înjurătură, roțile din dreapta mușcă asfaltul cu dinții de zale, ca în sfîrșit, colosul de tablă să stea rebel, perpendicular pe vînt, urnindu-se cu greu. Încă zece-douăzeci de metri, păpușico! murmură Lazăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
după femei, iar mama, la echipa de teatru pentru amatori. Înainte ca Radu să mai poată spune ceva, Paula iese, iar pașii ei, siguri, se aud pe culoar, spre rezervele operaților. Voci agitate se apropie dinspre lift, printre care răzbate scîrțîitul, familiar de-acum, al uneia din roțile căruciorului cu targa. Ce-i? se aude întrebarea lui Runca. Intoxicat cu gaze răspunde o femeie. Radu mai așteaptă o clipă, apoi merge înapoi în cabinet, întrebîndu-se mereu dacă n-ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe masă o sticlă de whisky -, frumușica mea poate să bea și vin. De la mine, o iei direct, peste deal... Mai gîndește-te ce medicamente să iei, pentru Aura, poate... Rămas singur, lovit în spate de zgomotul viscolului, auzind pe sală scîrțîitul roții neunse, Radu are impresia că mintea i se tulbură. Soția lui, Aura, e acolo, în viscol. Abia acum începe să-l cuprindă desperarea... *** "Atîtea persoane cunoscute, apropiate mie, acolo, în plin viscol... se gîndește iarăși Mihai, înaintînd cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și apoi ar rămâne să se roage? — Numai dacă ați începe să-i vorbiți. — George mă depășește, spuse preotul. E mai bine să nu mă amestec. Pocni ușor din degete. În momentul acela se auzi un hârșâit, pe urmă un scârțâit puternic, urmat de o bufnitură metalică. Ușa din stânga se deschise și se închise. Părintele Bernard se îndepărtă de penitenta lui, ochii lui obișnuiți cu semiobscuritatea, fură orbiți o clipă de roșul și albastrul strălucitor al lui Hristos, înalt, neînduplecat, rezemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tom. Totul era atât de urât, definitiv compromis. Îi părea rău că o lăsase pe Pearl să iasă ca să-l caute; asta ar putea să pară o capitulare, ca și cum ea l-ar fi urmărit. În clipa aceea, Hattie auzi un scârțâit curios în spatele casei de parcă s-ar fi deschis o ușă, după care urmă zgomot de pași. Nu putea fi Pearl, pentru că Hattie zăvorî ușa după ea, de fapt toate ușile și ferestrele erau zăvorite, în timp ce-și ascunse, îngrozită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fermoar, astfel că ― dintr-un singur gest ― și-o scoase. O puse jos grăbit, dar fără a face nici cel mai mic zgomot. Se apropie de ușa ― fereastră a balconului, care se deschise cu un slab clinchet, urmat de un scârțâit ascuțit. Lui Gosseyn însă nu-i păsa de zgomot. Planul lui era să acționeze fulgerător, ghidându-se după cum își amintea amplasarea palatului Patriciei Hardie. În ce o privește pe fată, încă nu se hotărâse cum se va comporta fața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Elio se sacrifică și renunță cu stoicism la sărut. Încă mișcat și Înduioșat, cu transpirația care Îi Îngheța pijamaua, ieși din camera Camillei și rămase câteva clipe pe coridor. Auzi În continuare bătăile pendulului din salon, de la etajul inferior, și scârțâitul lemnului În vila inertă. Deci Maja adormise, adormise de curând. S-ar fi făcut foc și pară dac-ar fi trezit-o. Dar nu voia s-o trezească. Intră În camera ei În vârful picioarelor. Simți un parfum promițător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
directețe e la fel de exotică pentru mine cum ar fi o farfurie de argint pe masa unui sălbatic dintr-un trib amazonian. Acum zice că s-a dus să doarmă puțin. (N-a dormit bine azi-noapte.) Dar îmi dau seama, după scârțâiturile podelei de deasupra capului meu, că lucrează în lut în camera nepoatei ei. Se duce de multe ori acolo după-amiezile. A fost camera ei atunci când era mică, se pare. Stă ore întregi și se joacă cu jucăriile fetiței - aranjează sticluțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vremea imperiului (așa scrie pe postamentul bustului: „imperator”). În camera proprietarului lumina e aprinsă. O lumină gălbuie de veioză; sigur că doamna Pavel citește. E vorba de Contele de Monte Cristo, pe care a început-o săptămâna trecută. A auzit scârțâitul porții când am intrat, dacă ar fi fost vară ar fi apărut la geamul deschis obiectând în glumă: „Cam târziu, domnule judecător, cam târziu!” și ar fi râs cu toți dinții descoperiți, aducându-și fața și ochii, uluitor, spre tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
chip oglindirea din găleată. Se adăpă iarăși Îndelung și cu plescăituri de plăcere. De-acum nu-l mai Îngrijora nimic și se simțea ușor, chiar dacă nu izbutea să se ridice de pe buza șanțului. Ochii Îi străluceau a veselie și nici măcar scârțâitul roților de car și scrâșnetul lor pe pietre nu-l auzea. Ceilalți, În schimb, se pregăteau să-i Întâmpine pe drumeții ce se apropiau În carul lor. Oamenii erau atât de nerăbdători, că se prefăceau a nu și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care Îi făcu pe ceilalți să-l bănuiască de vreo șotie, Începu să-i lămurească: „Nu v-am spus până acuma nimic pentru că sunteți amândoi gură-spartă și În câteva ore ar fi colcăit pădurea de săpători”. Apoi le povestise, În scârțâitul pedalelor și al lanțurilor, cum Tușa, care În vremuri mai vechi se avea bine cu Colonelul, fiind văduvi amândoi („Adică se zbenguiau și ei Împreună”, ținuse Baronu să deslușească lucrurile), cu vorbe mai mult ocolitoare, Îl făcuse să Înțeleagă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și neputință, toate zgomotele și mirosurile din odaia celor trei zile, tratatul de Rezistența Materialelor, pielea albă, neînchipuit de caldă și ocrotitoare, lacul plesnit al mobilelor desperecheate, palmele reci pe umeri mei, rățoiul de cauciuc cu târtița Înnobilată de stihuri, scârțâitul sublim al somierei cu arcurile sărite și tapiseria rărită și destrămată, țoalele azvârlite de-a valma pe podea, ibricul mânjit cu zaț de surogat de cafea, paharele cu vin, bolborositul neîncetat al țevilor din baie, prăpăditul de fazan din hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
știut că ești acilea! Am venit și io să mă piș! Vezi-ți acolo de treabă și să vă fie de bine!”. Lanterna se stinge și În curtea copleșită de negreala nopții zgomotele Încep din nou să se Împletească: toaca, scârțâitul chingilor, gemetele Înfundate din gulerul tău și clipocitul ce străbate dinspre bețivanul care se ușurează pe zidul bibliotecii. Amintindu-mi toate acestea și Încă altele, stam ca un bou În mijlocul curții, nedumerit și cu sfârșeala din suflet apăsându-mi amarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
te găsești în fundul unui pat moale, în odaia asta tihnită și caldă!... Ce bine se simte Piciul!... Din când în când, deschizând ochii, îl vede sub lumina dulce a abajurului pe bunul abate Germane, care, tot fumând, mânuiește pana cu scârțâit ușor, de sus în jos, pe foile albe. ...A doua zi dimineață m-a trezit [mă trezi] abatele, care mă bătea pe umăr. Uitasem tot în timp ce dormeam... Salvatorul meu râse atunci cu poftă 118. Capitolul 3 "SCOATEREA ÎN RELIEF" ȘI
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
repere onirice; secvențe opozitive așteptare și tensiune; apă și constelații, "codri-ntunecați" și fulguranțe alternează cu câte un minitext suprarealist: "Axa lumii, în jurul căreia își exercita rotațiile pe diferite cicluri, trecea prin vârful catargului, prin mijlocul lacului, prin mijlocul cerului". Scârțâitul albei corăbii se transformă neașteptat în melodie; "Alcyon" cânta "din toate încheieturile" preluând ecouri cosmice: "Accelerando și apoi crescendo se transformară în Toccata (...); deodată orice sunet se întrerupse, de parcă totul s-ar fi înecat în tăcerea lacului. Și voci profunde
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
el și-i lua brațul"). Alteori, gestul se pierde pur și simplu într-o serie ("Antim înălțase din umeri și făcu cu brațul stâng un gest vag, de plictiseală și resemnare."). Intensitatea vocii este deseori menționată, modulând dialogul. Zgomotele (vânt, scârțâitul unei uși) întregesc universul sonor. Spațiul în care se desfășoară acțiunea este descris în imagini relevante. Uneori descrierea e făcută cu un ton regizoral: "Decorul e simplu, îl cunoști. O stradă din Bucureștii anilor 1950. Început de toamnă. În fund
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
dura la nesfârșit, în lumea asta fără limite... Țipătul lui e înăbușit de o mână ce-i pare străină. Pentru că tremură. Tace o clipă. În întuneric, mai jos de ascunzișul lor, se aud pași pe prundișul malului, glasuri, un scurt scârțâit metalic. Copilul se zbate, o să scape din mâna aceea care îi astupă plânsetele, o s-o cheme pe maică-sa, a recunoscut glasul tatălui, acolo, jos. Nu mai vrea lumea asta în care totul e minat de cuvinte. Nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ca și cei de dinainte din mii de mișcări de trupe, din înaintări anevoioase și retrageri haotice. În mijlocul acelor traiectorii încâlcite, un singur punct fix, neschimbat de la plecare: casa familiei sale, frunzele de pătlagină din jurul scării de lemn de la intrare, scârțâitul familiar al ușii. În pofida tuturor orașelor făcute scrum, în pofida tuturor morților, liniștea acelei case părea intactă, până și zâmbetul părinților, în fotografia din încăperea unde luau masa: tatăl, cu capul ușor întors către mamă, părând că așteaptă ca ea să
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ruinele ei nu aveau violența unei distrugeri recente. Ploile spălaseră de multă vreme negreala pereților arși, bălăriile ascundeau pietrele temeliilor. Doar cuptoarele își mai înălțau coșurile, indicând locurile unde fuseseră case. Pavel se ghemui, trase ușița din fontă a cuptorului - scârțâitul balamalelor era unicul zgomot care evoca prezența umană în liniștea aceea vegetală. Vorbi cu voce tare, mergând încet de-a lungul uliței principale. Cuvintele, rostite chiar la întâmplare, dădeau acelor minute un dram de logică. Recunoscu fierăria: înnegrită de rugină
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sacul meu cumpărat în ajun din aeroport. Se produse atunci o scurtă pauză în susurul picăturilor, o secundă de liniște completă, și din fundalul ăsta umed și nemișcat al beznei, se desprinse un ușor căscat, un oftat feminin urmat de scârțâitul ușor al unei ferestre care se închidea. Ne-am uitat unul la altul. Instinctiv, am coborât glasul. M-am surprins vorbindu-i despre ceea ce nu aveam de gând să-i spun, despre ceea ce mi se părea cu neputință de povestit
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lăsându-mă, la fiecare pas, să te recunosc. Apropiindu-te, o să-mi arăți în podul palmei o mână de bobițe, cele din urmă, găsite sub zăpadă. Amare și înghețate. Treptele acoperite cu gheață ale scării de lemn vor scoate un scârțâit așa cum n-am mai auzit de o veșnicie. În casă, am să scot lanțul ceasului cu greutăți, ca să-i desfac nodul. Dar nu vom mai avea nevoie de orele lui. Arimare = repartizarea și fixarea încărcăturii la bordul unui mijloc de
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cavou, ca să-și poată continua opera. Această stanie poveste a dăinuit mult timp, și nu puțini au fost cetățenii care s-au strecurat tiptil în biserica unde fusese îngropat Nostradamus, punîndu-și urechea pe lespedea mormântului, în speranța că vor auzi scârțâitul penei de scris. Un nume ajuns celebru, care a rămas și astăzi sinonim cu mag și astrolog, nu putea fi lăsat neexploatat comercial de Michel, fiul profetului. Dar, mai puțin norocos ca tatăl, prezise că Le Pouzin - mic oraș în
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
liberă linia, prin hublou măruntaiele locomotivei la personalul Tîrgu Mureș Brașov, plecăm concomitent, case cu ieșirea pe șosea, halta Petelea taie drumul pe clipa staționării, rău de spațiu, cochilia imobil nu se lovește cu generozitatea largului, tace de miezul nopții, scîrțîituri în vagon resturile de ultrasunete, Gornești-Mureș tipul de artist care face abstracție de convențiile secundare, ajungînd literat, lumina dă casei profil de militar cu cască, arta plastică literară, Dumbrăvioara steagul decolorat, Tîrgu Mureș dublarea aleii din ștrand, lună, încă revin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
am fost niciodată singur. Aceasta este prima casă care îmi aparține și prima solitudine autentică în care am trăit vreodată. Și nu-i ceea ce am dorit? Firește, casa freamătă, chiar și pe o noapte fără vânt, de mici zgomote și scârțâituri care-ți încordează nervii, ca orice casă veche; curentul mării suflă pe sub chenarele ferestrelor ușor desprinse și prin crăpăturile de sub uși. Astfel încât, noaptea, când zac în pat, e lesne să-mi închipui că aud pași ușori bântuind în pod, deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]