523 matches
-
făină de stele argintii, ca să îndestuleze pământul cu ocazia sărbătorilor sfinte care porniseră să dea ocol lumii. Stratul de promoroacă era din destul, încât să ascundă vederii, păcatele păcurii ale lumii ce murdăriseră cu tina răutăților și cu sânge, fața scârbită a răbdătorului pământ și chiar prisosea. Peisajul satului meu, era întocmai cu peisajul dintr-o felicitare de Crăciun coborât din poveste. Lacrimi lungi de gheață franjurau streșinile și când povara cristalelor de apă făceau breșe în masa compactă de nea
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
atunci când cavaleria inamică se aruncase asupra rândurilor lor destrămate. De ce, acum, Îi era frică dinaintea porții unei biserici? Durerea din tâmple Îi reveni Într-o explozie violentă. Își Înăbuși un nou atac de greață și Îl dădu la o parte, scârbit, pe omul care Încă șovăia. Voia să rezolve chestiunea cât mai grabnic, pentru a se putea refugia, În sfârșit, Între pereții chiliei sale, În căutarea odihnei. Păși prin naosul cufundat În tenebre, Îndreptându-se spre grupul de bărbați cu torțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
admirație. Și totuși, Dante deslușea ceva fals În disprețul acela, În felul ei de a se oferi privirilor ca și când ar fi fost silită. Era Încredințat că, În sinea ei, era, dimpotrivă, măgulită de chiar acele gesturi față de care se prefăcea scârbită, și că juca un rol. Muzica ritmată a tobelor și a farfuriilor crescu și mai abitir. Antilia continua să se apropie, parcurgând un larg arc de cerc prin spațiul rămas liber dintre mese. Treptat, curiozitatea inițială a poetului se preschimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În Iad să putreziți, bastarzilor! Doi dintre mercenari se străduiau să se repună pe picioare, În timp ce sergentul burtos se ivise dinspre taluzul podului, căutându-l cu ochișorii săi porcini, taman la vreme ca să primească În față blestemele. Își chirci buzele scârbit, descoperindu-și dinții galbeni și strâmbi. Străinul acela ne blestemă! Ne deoache! Puneți mâna pe necromant! Oamenii se opriseră din râs și acum se cruceau frenetic În numele lui Hristos. Apoi, după ce Își Înșfăcară din nou lăncile, se avântară În urmărirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o odaie de la primul cat doi ofițeri eteriști jucând whist, ceea ce dovedea că în odaia aceea nu mai intrase nimeni din 1821. Ultimul proprietar cunoscut, energicul boier Callimachi, din ramura Frânculeștilor, vine aici în 1848 cu gânduri mari, dar pleacă scârbit în aceeași zi când descoperă în biblioteca din aripa dinspre eleșteu, printre cazanii și octoihuri, o adevărată colonie de nutrii. Cresc bălăriile, urcă iedera, șindrila putrezește și-n timpul crizei dinastice din 1866, cu un trosnet memorabil, conacul se prăbușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îi era tot mai greu să distingă direcția pe care i-o indica busola, ajunse la trista concluzie că risca să obosească fără să înainteze după cum voia în direcția corectă. În cele din urmă se lăsă să cadă la pământ scârbit și epuizat, legă un picior al animalului așa cum văzuse că obișnuiau să facă beduinii, închise ochii și adormi profund, fără să-i mai pese deloc de probabila prezență a șerpilor, hienelor sau scorpionilor. Sofisticatele parapante rectangulare, de culoare închisă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
eliberăm pe cei care mai sunt în viață. Dacă a mai rămas vreunul. După părerea mea, nu cred să mai fi rămas vreunul, fiindcă vulturii ăștia zboară peste patru locuri diferite. - Sam Muller adăugă, plescăind din limbă cu o figură scârbită: Chiar acum, cinci vulturi fac un adevărat banchet cu trupul băiatului și al numărului doi. - Își privi șeful pieziș și-l întrebă: Crezi într-adevăr că asta înseamnă că i-au omorât și pe ceilalți? Nu știu ce să spun. Sud-africanul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Întîrziat patru ore și casa era plină de musafiri - frumos cadou de ziua lui! - prost să fi fost să nu-și dea seama. S-a scuzat că a avut ședință și radia toată. De cîte ori nu a urmărit el scîrbit și excitat perechile acelea Înlănțuite pe aleea umbroasă din fața muzeului satului. Domnul D. Își aprinde o țigară. „Termină odată, vorbiți de-o jumătate de oră!“ Doamna E. acoperă receptorul cu palma. Îi aruncă o privire rea. Apoi dulce și degajată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se învăluise bătrânul și nebunul gânditor. - Emil? întrebă Luca. Evident, Emil nu răspunse, pentru că ori îi era, ca de obicei, mult prea lene, ori i se rupea pula de tot ceea ce se-ntâmpla în jurul lui. - Da? făcu într-un târziu, scârbit. - Omule, aș vrea să ți-o sug, îndrăzni Luca. Te rog, lasă-mă, trebuie. Vreau. - Du-te, bă-n pizda mătii dă nebun, îl huidui Cioran, cu mult mai scârbit decât înainte. Ce pula mea vrei? - Exact asta vreau, Emile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ceea ce se-ntâmpla în jurul lui. - Da? făcu într-un târziu, scârbit. - Omule, aș vrea să ți-o sug, îndrăzni Luca. Te rog, lasă-mă, trebuie. Vreau. - Du-te, bă-n pizda mătii dă nebun, îl huidui Cioran, cu mult mai scârbit decât înainte. Ce pula mea vrei? - Exact asta vreau, Emile, exact asta vreau, îți vreau pula, să sug pula, asta vreau!! se tângui Luca, cu mult mai breaz, parcă, decât până atunci. Cioran înlemni. Trăia totuși un vis urât, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un pumn Aurorei Sticlaru, v-ați bătut joc de strălucirea și măreția celui mai important cenaclu al binecuvântatului nostru oraș! Ueeeah... bleeaaah!!! grohăi apoi, eliminând resturi de vomă ce mă făcură să-mi mut privirea în cu totul altă parte, scârbit. Cuvintele și puținele idei pe care mai fusese în stare să ni le comunice din acea postură a plăcerii se împuținară și mai mult, transformându-se în răgete pe care drept cuvânt le-am putea numi animalice, atât de puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
arătat că noroiul de pe tălpi încă nu s-a uscat. Asta înseamnă că s-a scurs puțină vreme de când a călcat în el. Și, mai e ceva, spuse Toma îndepărtând încălțările de nas, încă miros îngrozitor. Oh, se scutură Ileana scârbită, nu vreau să mai aud așa ceva. Aș putea afirma, fără să stau prea mult la îndoială, că sunt bocancii unuia dintre țiganii despre care spunea starostele că s-au pierdut noaptea trecută. Ce facem acum? întrebă fiica lui Pop. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai multe glasuri din jur. - Profetul! strigară alți câțiva. Se Întoarse să observe mai bine bustul acela nud, de această dată cu un sentiment de agasare. Așadar, nu era o statuie, ci o porțiune de trup mumificată, se gândi el scârbit. Totuși, pielea Întinsă a feței, rotunjimea obrajilor și a globilor oculari care se ghicea pe sub pleoapele Închise Îi conferea un aspect vital, cât se poate de departe de ororile acelea câlțoase care erau expuse din ce În ce mai des prin biserici. Își deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și pentru căcatul pe care trebuie să le Înghițim În viața asta? izbucni celălalt, râzând batjocoritor. Pe cuvântul meu, eu le Înțeleg credința mahomedanilor, cu paradisul lor plin de lapte, de miere, de vin și de femei frumoase. O expresie scârbită apăru pe chipul lui Dante. Făcu un semn cu mâna, scuturându-și capul de parcă ar fi vrut să alunge acele cuvinte. Între timp, Își continuau drumul, ocolind mulțimea de oameni și de animale care, din când În când, amenința să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
puternic decât mine. Hans spune îndată că el e totuși cu mult mai puternic, punem pariu? Și idiotul chiar îi întinde lui Rainer degetul făcut cârlig, cu gând să‑și măsoare forțele. Liceanul cu brațele lui slăbănoage îl privește doar, scârbit. Păcat, pare să spună privirea lui Hans, renunțăm la proba de forță de care mă și bucuram deja. Forță are Hans cât să dea și la alții. Pentru ce s‑a antrenat el ore în șir? Pentru nimic, fiindcă faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ca să fiu curată când ies din casă și să miros bine, Otti. Nu te am decât pe tine și pe copiii cărora le ofer o educație aleasă la o școală bună, fiindcă mă trag dintr‑o familie respectabilă de profesori. Scârbită, Anna se îndreaptă spre pian ca să uite de toate în imperiul sunetelor, ceea ce se și întâmplă, pentru că trebuie să se concentreze asupra muzicii. Tata spune că sunt niște sunete oribile. Dar Anna este preferata mamei, care are aceeași senisbilitate feminină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
îi spuse: - Pentru problema cealaltă, spune-i să treacă să mă vadă mâine noapte. Nu lasă nici un ban, ieși pe ușă, perzându-se în umbrele nopții. Rodica D.D.T. îl urmări cu o privire de gheață. Se întinse pe pat, obosită. Era scârbita, dezgustata, sătula de viață. Funcționa doar pe baza unui sentiment de ură cu grad octenic extrem de ridicat; cel mai bun carburant pentru oamenii disperați, părăsiți și mult prea singuri.” Oameni disperați... O umanitate debusolata, care se refugiază în sex și
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
-o fără niciun efort. M-am prăvălit afară și cu ochii închiși m-am îndreptat spre dulapul unde erau prosoapele. Iau unul la întâmplare și încep să-mi șterg corpul de murdăria depusă. Eram acoperit de un roșu asemănător sângelui. Scârbit,am început să mă îmbrac. Mă îndrept spre hol să-mi încalț pantofii, când am observat o apă roșie ce curgea pe sub ușa băii. Aud bătăi puternice în ușă și ies furios, hotărât să alung pe oricine. Furia mi se
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
politică PCR era de fapt adeptul Partidului Democrat de tip Marx-ist a cărui principiu de bază era „munca bine făcută”, un principiu de bază prescris și de biserica Luterană care propovăduiește: „ajută-te singur ca să te ajute și Dumnezeu”. Scârbit însă de politica de afacerist feroce dusă de PSD se dedică apoi activității bisericești în timpul liber lăsat de activitățile cumulate de actor și scriitor. Realizările sale din aceste opere descriu indirect dezamăgirile datorate politicii partidului în care credea, culminând cu
VALENTIN VOICILĂ EROUL REVOLUŢIEI LA ARAD de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363271_a_364600]
-
pentru cămășuța roz.Îi azvârlise din nou în fundul ecranului,fugărindu-i cu telecomanda pe toate canalele.Când l-a văzut Silvica,a dat ochii peste cap,dezamăgită:te-am rugat,Gigișor!.. -Ce vrei,dragă? Nu vezi că a-nceput șăurile? Scârbită,Silvica s-a urcat în pat,tot cu speranțe roz: -Lasă prostiile și...hai!Vreau să mă iubești! Butonând telecomanda,domnul Gigi i-a spus indiferent: -Păi,nu te iubesc? Cât țin eu la tine !.. Dar acum,pot să-i
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
spus ce aveam de zis, mai departe, depinde de tine, ce se va întâmpla, nenorocitule! Zicând acestea, doctorul i-a întors spatele și s-a îndepărtând cu mâinile în buzunare, nu înainte de a-i arunca o ultimă privire foarte disprețuitoare, scârbit și foarte plin de sine. Marco a simțit de atunci o ură neîmpăcată pentru doctor. În parte era furios din cauza cuvintelor umilitoare ce i le adresase acela, fiind o fire foarte orgolioasă și pe de altă parte ura ce o
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
să plece de lângă mine, dornic să audă predica, poziționându-se în primul rând. Fericiți cei de la urmă. Pleca-vor primii. Ca și vreo două doamne, care și-au luat gențile pline cu Maya și s-or așezat tot lângă domnul scârbit. Ploieștenii n-or mai văzut un țigan interesat de cele spirituale. A început conferința. Un domn, pe nume Mărăcineanu, îmbrăcat într-un costum foarte șmecher, gen Men in Black, m-a săgetat cu o privire rece, de oțel, plină de
FROID ȘI BUDDHA LA MUZEUL DE ISTORIE PLOIEȘTI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350170_a_351499]
-
tâlharii. În fond, eu i-am îngropat în nămeți. -Dar cu ajutorul meu, bă, tăntălăule! Dacă mă gândesc bine, numai eu am învins tâlharii! -Ba, eu! -Ba, eu! Iar se luară la harță, iar începură să-și care pumni, până obosiră. Scârbit, Viscorilă spuse: -Mă, tu știi ceva? Amândoi am învins tâlharii. -Păi, de ce n-ai spus de la început? Nu ne mai băteam atâta. -Acum mi-a venit ideea. Dar, știi ceva? Ne trebuie probe. -Păi, nu i-am congelat pe toți
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
cătușele unei vieți banale și plictisitoare, înainte ca aceasta să devină insuportabilă; b)suntem mult mai obișnuiți cu panorama diversificată a vieții, ce lesne ne pricinuiește aleanul și nemulțumirea, decât cu sensurile ilustrate de artist, după ce acesta, el însuși un scârbit de minciunile și ipocriziile semenilor, a degajat respectivele sensuri de zgura vieții, transformându-le în făclii luminoase ale scopului uman. Creând o operă ce se ridică deasupra acestor aparențe, se cere o convertire a obișnuințelor publicului consumator de artă, altfel
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
realizată producția unor produse deabia lansate în fabricație. Dacă se află, mai sus, ar putea să o încurce rău de tot. O lasă moale devenind împăciuitor, dând senzația că este în căutarea unei alte soluții. Albert este de-a dreptul scârbit. Își ia soția de mână și o constrânge să părăsească, împreună, cabinetul directorial. Sabina doar că nu plânge. Soțul, care până acum se dovedise atent, grijuliu față de ea, este de fapt autoritar și dovedește asta într-o situație total defavorabilă
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]