526 matches
-
Arghezi) • adverb: „Iar noi locului ne ținem, / Cum am fost așa rămânem.” (M. Eminescu) • infinitiv: „A vorbi de mizeria materială a lui Eminescu însemnează a întrebuința o expresie nepotrivită cu individualitatea lui.” (T. Maiorescu) • participiu: „În seara aceea părea chiar scârbit de ceva, poate de pata aceea de cerneală de pe mână.” (M. Preda) • supin: „Multe sunt de făcut și puține de vorbit dacă ai cu cine te înțelege.” (I. Creangă) b. Numele predicativ dezvoltat se realizează prin sintagme alcătuite din cel
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau mai corect spus este un nou început-viața veșnică. Hermes simți atunci o cădere vertiginoasă, ajungând la palatul din Olimp. Văzând pe Zeus și Hera certându-se din cauza lui, hotărî: -Pe toți zeii Olimpului, ăștia doi numai încetează-concluzionă supărat Hermes. Scârbit hotărî să călătorească în lume. Acum levita de zor spre Arcadia. CONSPIRATORII Osiris împreună cu soția sa Isis se stabilise în cetatea celor șapte porți, Teba. Palatele impunătoare zidite din aur și argint, acoperite cu cristale de diamant, erau de o
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
-se furibund, în numele unui „naționalism integral”, „sănătos”, el crede că vehemența limbajului și negarea generală pot fundamenta o nouă ordine socială. Desființează dintr-un condei pe cei patru „titani ai cugetării iudaice: Marx, Freud, Bergson, Einstein” și se arată profund scârbit de „patrupedele” de la „Sburătorul”, de nulitățile de la „Viața românească” sau de lipsa totală de vocație vădită de T. Arghezi, G. Călinescu ș.a., pe care îi amenință în bloc. Rezumând, el proclamă „inexistența criticii românești” și „caducitatea” literaturii autohtone. Cele mai multe cronici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285902_a_287231]
-
părțile. Furnicile, față de care Dalí nutrea o atavică aversiune, sunt insectele "paranoico-critice" prin excelență. Repulsia față de ele s-a născut dintr-o experiență din copilărie ce pare să-l fi marcat puternic: într-o zi a asistat, fascinat și deopotrivă scârbit, la spectacolul unei furnici devorând o șopârlă în stare de descompunere. Mai târziu, ca adolescent, obișnuia să urmărească o cutie plină cu furnici, luminate cu picături de fosfor, pentru a citi destinul, într-un ritual menit să sublimeze suferința și
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
taie respirația. Nu știi ce să urmărești mai întâi, gravitatea faptelor și persistența lor în actualitate, sau capacitatea de cuprindere a autorului și fluența și coerența discursului său. Trăirile afective pot căpăta nuanțe cameleonice. Pe de o parte rămâi șocat, scârbit și înfiorat de nimicnicia lumii și a politicii unor state, iar pe de altă parte nu poți să nu admiri limpezimea minții, îndrăzneala și profundul patriotism al savantului. Grigore Antipa s-a adresat celor mai luminoase minți ale nației, lansând
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
de pe birou, tocmai aceia se uită urât, acuzându-te că ești „criptocomunist” dacă susții că Nicolae Labiș a fost un poet de valoare. La ceomeurile în care tovarășii erau în permanență luători de cuvânt cu angajamente muncitorești, celui care participa scârbit, îndrăznind totuși să spună vreun adevăr, vigilentul îi ardea „o critică” tovărășească, cu privirea țintă în ochii șefului. Azi, dacă îți plac versurile lui Labiș, pentru dânsul ești „nostalgic”. Ieri, azi, mâine, acestor iscusiți le aparține mereu prezentul. În ruina
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
al cărei reprezentant se autoproclamase cancelarul celui de-al treilea Reich, el nefiind după cum afirmă documentele istorice nici neamț și nici blond, ci mai degrabă un reziduu social, înscriindu-se în șirul de accidente umanoide pe care societatea le expulzează scârbită și îngrețoșată odată cu placenta cianurată în care se bălăciseră. Acești monștri avortoni au fost un blestem atât pentru poporul lor, cât și pentru întreaga omenire. Tânărul acesta era un român neaoș, bine educat, sensibil și plin de bun-simț, neavând nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
căzîndu-i în ochi, purtîndu-și cei maximum optsprezece ani pe care-i putea avea, într-o pereche de papuci rupți și tîrșiți pe cimentul rece al dughenii! Cunoștea satul, însă niciodată n-aș fi înțeles ceva din borboroseala ei adormită și scîrbită. Dar, spre norocul meu, Jackie înțelege, plătește și pornim mai departe în noapte. Fusese vorba de un pod și parcă de-un drum la stînga. Ceva mai liniștită privesc bordul mașinii unde se etalează un abțibild cu o parașută. Ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
dreptate”. Ca gazetar, D. are vână și chiar o doză de ferocitate, punctând apăsat prin violența sarcasmelor cu care îi izbește pe aceia care îi cad sub condei. Mereu încruntat, pus pe cârcotă, arțăgosul se arată, în articolele lui, ba scârbit, ba mânios, iar răutatea aceasta conține, parcă, și un grăunte de ură. În suita de „scrisori deschise”, ca și în ciclul, de cruntă batjocură, „Viața romanțată” (a unor politicieni ai momentului), el spune pe șleau ce are de spus „mahărilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
pariziene și bucureștene, deși, axată pe o biografie puțin relevantă, problematica ei majoră se irosește la nivelul banalității. Prezentat drept „natură [...] mândră și cu totul superioară”, protagonistul, Eugeniu Soleanu, nu justifică această caracterizare auctorială de vreme ce comportamentul îl înfățișează ca depravat, scârbit uneori de el însuși și dispus să atribuie vina pentru eșecurile pe care le suferă determinismului crud, inerent existenței. Încercând, probabil, să făurească un omolog român al „oamenilor de prisos” din literatura rusă, prozatorul reușește să contureze doar un fel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
celulă, așa că s-au înțeles între ei ce să declare în cazul în care nu vor rezista torturii. Imediat au apărut în celulă, pe post de iscoade, Constantin Bogos și Cornel Pop, pe care Plapșa l-a simțit disperat și scârbit de ceea ce făcea. De altfel, Gheorghe Popescu l-a întrebat pe Pop de ce nu are fese, iar acesta a mințit jenat că avusese o furunculoză. A doua zi, victimele au fost duse la camera 4-spital, unde s-au reîntâlnit cu
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
în țară, pentru ca ajungând la București să înceapă reorganizarea Mișcării Legionare împreună cu Nicolae Petrașcu. și cu alți legionari veniți din Germania. Iată-l la primul proces terminat cu muncă silnică pe viață. Iată-l la al II-lea proces când scârbit de țesătura de minciuni debitate și dezbătute de procuror, le strigă ticăloșilor: „Să se termine odată cu mascarada asta!” Sentința oficială din nou muncă silnică pe viață, dar în secret se hotărâse condamnarea la moarte prin exterminare, care se aplica punct
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
2. Regula monachorum - un curriculum educațional?" Opera lui Pachomius a fost completată de Vasile din Cezareea (330-379). Acesta nu era soldat, ci un erudit format la școlile înalte din Atena și Constantinopol. Se dedicase, la 27 de ani, vieții ascetice scârbit de „modul de viață lumesc”. În 370, renumele de „bun creștin” i-a adus rangul de episcop al Capadociei. Și-a păstrat rangul până la moarte, folosindu-și autoritatea pentru a consolida sistemul monastic răsăritean. A conceput, în acest sens, un
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
480-542) a jucat un rol capital în întreaga civilizație medievală și, în primul rând, în istoria monahismului. Este autorul vestitei Reguli benedictine. S-a născut la Nursia, dar a studiat la Roma, cunoscând modul de viață viciat al Romei imperiale. Scârbit, în jurul anului 500, a părăsit-o, retrăgându-se într-o peșteră din apropiere. În 529 a fondat celebra mănăstire Monte Cassino (care a durat până la al doilea război mondial, când a fost bombardată și distrusă de anglo-americani). Regula monachorum a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pierde identitatea pe zi ce trece și se transformă într-un morman de pământ răscolit pentru a face loc refugiului de șobolani al celui care și-a pus banderola tricoloră pe piept și sceptrul în mână. Un oraș care zâmbește scârbit, aflând despre aventurile incredibile ale lui Nicușor Ceaușescu, despre abuzurile săvârșite fără putința de a fi tras la răspundere. Securitatea pătrunde în casele oamenilor și caută benzi video și casetofoane pe care sunt înregistrate aventurile micului și deșănțatului prinț, spre
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
prozator, oarecum din familia Ion Băieșu - Teodor Mazilu, cu unele tușe celiniene, apropiat de romanul argotic al adolescenței, explodat după 1990 (Radu Aldulescu, Daniel Bănulescu, Constantin Popescu, Ovidiu Verdeș ș.a.). Sunt trecute în revistă, cu o răbdare nevrotică și ură scârbită, medii diverse: cancelaria de provincie (mult mai caustic decât o făcuse Ioan Groșan în narațiunea Marea amărăciune), autostopiștii, tâmpirea programată a elevilor (dar și a cadrelor didactice) prin munca la câmp (romanul își plasează acțiunea pe ultimii metri ai regimului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
mi-l șutească. Pe cărți nu puneau mâna. Cum zicea și Marian - că odată se scriau cărți mișto, azi, doar bălării. De parcă le verificase cu de-amănuntul și ajunsese la o concluzie fără echivoc. Se uita la cărțile mele superior scârbit, ca și cum ar fi vrut să nu se aleagă cu niscai boleșnițe. Îmi amintesc că fratele unui cunoscut scriitor român e vatman și se lăuda că n-a citit nimic toată viața lui și, în fond, la ce i-ar folosi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în cam toate cronicile aborda aproximativ același stil. N-are rost să vă spun ce scrie nea Puță Drăguță ăsta în carte, dar măcar o fotografie mai inteligentă putea și el să-și pună pe copertă. Cam ăsta era stilul scârbit ofensat. Sunt anumiți oameni care se nasc ofensați. O întrebasem ce-i place să citească. Nu prea avea autori favoriți. De parcă întreaga literatură se poticnise brusc, se câcâia de ani buni să producă ceva valoros, așteptând-o pe ea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
situația total aberantă, în care unii indivizi, din prostie sau ticăloșie (altă cauză nu există), spun că Iliescu este ,,un politician de marcă” și un om ,,deștept”. Pur și simplu rămâi stupefiat în fața unor astfel de aberații! Mulți se declară ,,scârbiți” de politică, dar în fața unor astfel de atitudini, nici presa nu și-a făcut nici pe departe datoria de informare și educare corectă a oamenilor. Trebuie spus clar că deși în general politica este ,,populată” cu tot felul de indivizi
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
la Dunăre. Din fericire nu deranja legănatul apei, contrar așteptărilor. După ce-a aflat pe unde fusesem, marinarul recepționer nea condus în cameră, și ne-a parcat la loc sigur bicicletele. Regret că nu i-am fotografiat figura când, parcă scârbit auzind că voiam să mai pedalăm și pe-o hidrobicicletă, a dat din mână a lehamite. Am luat una albastră, de data asta ne amuzam pedalând. Mircea, așezat comod pe băncuța hidrobicicletei, relaxat, cu brațele la piept, fără tricou, zicea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
vezi suferința lor? De ce stai pasiv și indiferent? "Un Dumnezeu care nu vede și nu aude omul, care n-are pe om în sine, este un Dumnezeu orb, surd, adică nefolositor, gol, fără conținut." (L. Feuerbach) Și, profund revoltat și scârbit de nedreapta alcătuire a acestei lumi, neavând aprobarea edilului-șef, și-a pus banderola albă pe brațul stâng, intrând în grevă japoneză până la remedierea completă a situației de pe Terra, adică până când toți copiii de pe cele cinci continente nu vor avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
integrezi“, de care era foarte mândru căci îl învățase de curând, se luminase o clipă la obraz. Apoi se întunecase la loc.) Comandantul i-a întins tatei hârtiile care consfințeau transferul și i-a strâns mâna cu un aer vădit scârbit. Tata i-a mulțumit, deși era evident că nu lui i se datora această schimbare. S-a retras modest, căutând să nu trădeze tumultul sufletesc care pusese stăpânire pe el. Era, pe de o parte, bucuros, ar fi sărit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
X are cancer”, auzi pe câte unul; mie, în schimb - afirmă în stilul lui caracteristic V.M. - îmi este rușine să fiu mort; adică neputincios, umilitor de neputincios, caraghios ca un ins legat fedeleș, ajuns la cheremul oricui, expus privirilor înspăimântate, scârbite sau chiar critice, ale tuturor. Să nu mai fii în stare să alungi o muscă, să nu mai poți să ridici măcar un deget! O, dacă ai reuși, frumos așezat (de alții, ca un prunc neajutorat) în sicriu, cum te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe altul, tocându-și averea cu o nepăsare slavă, În petreceri și echipaje cu „muscal cu cauciuc“ („Gata, conașule!“ Îi striga pe vremuri Mișca, birjarul boierilor, repezindu-și telegarii Orlov, când tânărul Smolsky apărea În Piața Teatrului Național, obosit și scârbit de atâta trai prea bun), după câteva luni numai așe zându-se cu zâmbetul lui inocent la masa ta de la Terasă și așteptând sau cerându-ți să-i oferi un capuținer și un corn, mâncarea lui În acea zi. Mihail Smolsky
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
uneltit contra statului - deși am conlucrat la colectivizarea com. Săbăoani, dar nu de dragul puterii comuniste, ci din cauza chinurilor ce le sufereau enoriașii catolici presați de această activitate a colectivizării. Numai într-o săptămână am înmormântat la Săbăoani 20 de enoriași scârbiți și chinuiți ca să fie forțați să intre în colectiv. Deci prima acuză a fost de: uneltire contra Statului comunist, scoțând această vină din textul anumitor predici (din Colombo) scrise, dar interpretate după placul lor ca anume: „Va fi o turmă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]