223 matches
-
propus să ajungă din urmă capitalismul, ba chiar să-l întreacă! Într-un fel, a și reușit ! Noua „orânduire” din secolul trecut („sovietică”, „democrat populară” și cum s-a mai numit ea), clocită în capul lui Marx și răsclocită în scăfârlia lui Lenin, a experimentat „bolile copilăriei” proprii capitalismului. Amintim practicarea agriculturii extensive, însoțită de „transfor 104 marea” (dezastruoasă!) a mediului natural. Defrișările sălbatice din România, desecarea bălților Dunării sunt numai două exemple. Tăierea pădurilor este continuată astăzi sub umbrela „capitalismului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
peisaj interesant, că, de, avea densitate demografică, pă bune, da nefericit sorbită dă propaganda nevătămătoare și obscurantistă care o făcea toți concurenții. Vezi că io Îl șteam dă dămult pă malacu dă Sampaio, da nu mi-a fluturat nicicând pân scăfârlie vro fixă care acolo, pântre chintali dă șunci, zace un scârța-scârța pă hârtie dă forță și anvergură! Fincă chestia m-a uimit și imoționat, m-am Împrofitat pă cai mari dă viraju luminat care-l lua parolele cu care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
i-am pus Întrebarea că care iera baiu d-o năcăjea. Mi-a zis că În ajun zărise În beci o chestie-trestie, un șoz ciudat care nu putea zice cum iera, decât că avea tuiuri. Mie mi-a fluturat În scăfârlie că nu dân năzăreala cu bărbi avea călduri, care orice gogeamitea practicianu le zice sinton, și i-am tras atenția dă la ele, că i-am cântat filmu cu sălbatecu care l-au pus maimuțile dipotat. A doua zi, iepurașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
somație. Lângă săpunera de la leghean și garafă iera un maldăr dă terfeloage care m-am Îndrăznit să-l răsfoiesc. Îți mai spui o dată, ierau de la Potigrafia Oportet & Haereses, și mai bine n-o făceam. Are dreptate cine cântă că În scăfârlia care În ea intră puțin, tot puțin și rămâne; nici până azi nu pot să uit buchernițele care don Wenceslao punea să le zgârie pe hârtie. Copertele iera cu niște purie petroase, dezgolite și multicolorate, și se chema Grădina parfumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dar În cele din urmă am căzut la Învoială asupra unora albe pe fond roșu. Fără urmă de aprobare din partea Primăriei, am profitat de puterea nopții, când gardianul doarme, pentru a fixa marele afiș În ploaie, care ne-a udat scăfârliile la amândoi. O dată consumat actul, ne-am dispersat În direcții diferite, ca să nu cădem pradă zbirilor. Domiciliul meu actual e după colț, pe strada Pozos; artistul a trebuit să bată cale lungă până În zona rezidențială din Piața Flores. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că Indianu Ubalde nu-și perde speranțele să să Întoarcă la gașca iubită. P-acilea totu-i neschimbat. Burdihanu meu Încă nu poa să halească mate, da cu toate șozurile care se previzibilează, mandea insist, fincă mi-am pus În scăfârlie să beau mate În fiecare sfântă ziulică cât oi sta pân străinătăți. Vești grase, canci. Da aseară blocase colidoru o tabără dă valize. Chiar Poyarré, care-i franțuz d-ăia de protestă, a urlat cât l-au ținut bojocii, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
da procesu iera Înuntru. Tu, care Înregistrezi cu dalta p-ăi doi creieri fiecare parolă care io o scuip dân molari, poate că-ți amintești dă camionagiu, care a fost pă juma cămilă cu ăla din omnibuz. Mă-nțelegi, din scăfârliele lu ăi mai lincși dântre noi nu pleca gându că namila o să-și acopere fieșcare alianță cu lacrimogenu, ca să ne pedepsească purtarea nasoală. Da să nu-ți fie teamă pentru iepurașu tău iubit; camionagiu s-a pacificat și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a mușcat țărâna Înfrângerii! Ai să crezi că, Între puhoiu dă stele, io ieram ca ăla de-a Înghițit lături uscate. Fugi d-acilea. Mandea mi-am uns bostanu cu ulei și l-am pus la treabă de nu părea scăfârlie, ci ventilator cu galibardă Borsalino. De mă vedeai, cu bidineaua la două mâini, că dam curs la un libret pă cai mari, unde să profila o pătăranie dă iubire c-o bibilică socială, cu viloi propiu pă Avenida de Mayo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de pe forumuri. SECRETUL ADRIANEI Adriana BABEȚI Trompetele de făină Nici nu mi s-a stins bine săptămâna trecută chiotul stârnit de spectacolul ca-n basme dat de Filarmonica Banatul pe apa Begăi, și mi-am și încasat o palmă peste scăfârlie. Mi-a troscănit-o prietenos însuși Silviu Lupescu, care-i, pe bune, un mega-, hiper-, super-meloman. Am făcut prostia de-a mă pripi și de-a scrie că muzica din Anonimul venețian, susurată în urechile timișorene în timp ce pe dinaintea ochilor luneca o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
răspunsul așteptat. --Ceva nu e la locul lui... --Dacă îmi spui și ce, atunci scapi de eticheta ce ți se potrivește... --Care, mă rog frumos? --Aceea care spune că unii umblă cu capul în nori. --Oi fi umblând eu cu scăfârlia prin nouri, dar judecă și tu... --Tot în dodii vorbești, amice. Ce să judec? --Cum se face de un egumen de la Golia cumpără cinci dughene cu pivniță de piatră așa pe cont propriu? --Ceva-ceva am priceput, dar fii mai limpede
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Apoi cîntările și ochii tinerilor care-l purtau și care nu se Încumetau să și-i ridice spre el, le vedea doar sprîncenele dese de sub fruntea Îngustă, ca și pleoapele Întredeschise de sub gene; apoi gîturile țepene și dezgolite, iar pe scăfîrliile acelora care-l purtau Înaintea sa pe Malhus se răsfîngea lumina care cădea pieziș din Înălțime, ca din ceruri, ca din rai, În vreme ce mulțimea, aflată pe de lături, ținea deasupra capetelor făclii aprinse, neîncumetîndu-se să-i privească În ochi, măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cei de la Narco. De-acord? Sifakis încercă să-și înalțe degetul mijlociu de la mână, care-i era zdrobit. Buzz își mângâie bastonul și le zări pe Audrey Anders și Lucy Whitehall în cadrul ușii deschise, cu gurile căscate. Grecul își ridică scăfârlia de pe pavaj, cârâind: — Î-îmi ce’ scuze. Buzz și-i imagină pe Lucy și pe partenerul ei canin, pe Sol Gelfman punând capăt carierei fetei cu niște pelicule de mâna a enșpea, pe sărmana fată târându-se înapoi la grec pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Cu Mickey trebuia să fie atent - nu-l mai văzuse de când părăsise Departamentul, pe vremea pactului lor cu procentele. De atunci omul supraviețuise exploziei unei bombe, scăpase de două controale de la fisc, iar mâna lui dreaptă, Hooky Rothman, nimerise cu scăfârlia drept înaintea unei țevi de calibrul 12, în față la Sherry’s. Ultima întâmplare putea fi trecută în dreptul lui Jack Dragna sau a băieților de la LAPD, ca răzbunare pentru polițiștii demiși în urma scandalului Brenda Allen. Mickey controla jumătate din pariurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la bucățile de lemn al pancartelor ca la niște berbeci de atac. Pumnii înarmați cu boxuri de alamă ar fi acționat ușor la înghesuială, aruncând pe trotuar sânge, dinți și cartilagii nazale, poate chiar și câteva urechi rupte de pe niște scăfârlii. Apoi... roiul, înainte ca jalnica trupă de intervenții a celor de la LAPD să sosească la fața locului. Simplu. Buzz își consultă ceasul de la mână: 4.45. Howard Hughes avea patruzeci și cinci de minute întârziere. Era o zi rece de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
macaronarii sunt Al Capone. Înțelegi, nu te vreau pentru Sun-Fax, Vinnie. Te vreau legat pe veci. N-am făcut-o eu! — Dovedește-o! N-o pot dovedi! Atunci plătește, belitule, oalele sparte! Tot trupul lui Scoppettone se reducea acum la scăfârlie, singura parte din el care încă nu era cârpă. Scutură capul, îl răsuci, își împinse bărbia înainte și înapoi, ca un berbec care se pregătește să spargă o poartă de castel. Mal se prinse: puștiul îl încolțise cu un jaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
s-a-ntors flăcăul cu mustața-n furculiță, Din taberele de iarnă, invalid și acum, ca de fiecare dată. De la Zordorf avea două degete mai puțin, De la Torgau venea râzând cu un singur ochi, De la Hochkirch a rămas cu un semn pe scăfârlie, Care-l făcea mai mult ticnit decât nătărău. Și iar s-a pus cu ștremeleagul pe ea, Pentru că îl primea Fătuci ca nimic să-i facă, Pe nume Lisbeth, Annchen, Martha și Ernestine Și au rămas în viață, Așa că și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se pricepea, stîrnind ecouri prelungi în toate părțile. Ceilalți nu rîseră, ci-l priviră cu ochi aburiți de pofta păstrăvilor fripți, așteptîndu-l parcă să continue. Virgil nu se supără, ci se mulțumi doar să-i tragă o pleasna Bărzăunului peste scăfîrlie. Ei nu, zău, se rugă Ilinca puțin iritată, vorbește serios și nu mai umbla cu trăsnăi de astea, că nu sîntem copii! Cît lași păstrăvii pe piatră? Păi... nu-i lași prea mult, că pe urmă își pierd din dulceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
spui?... Or să mă bată ?... E, he! Noi nu mai trăim în vremea bîtei, amice! Mă, taci, că de nu... Și Matei ridică mîna ca pentru a lovi, dar nu făcu altceva decît să-și tragă o pleasna peste propria scăfîrlie. Nu îndrăznise niciodată să-l plesnească pe Bărzăun și, dealtfel, ținea foarte mult la el. Dar uite că-n astfel de situații dramatice chiar și frații ajung să se păruiască. Lasă-mă să vorbesc și eu! țipă de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Apoi cântările și ochii tinerilor care‑l purtau și care nu se Încumetau să și‑i ridice spre el, le vedea doar sprâncenele dese de sub fruntea Îngustă, ca și pleoapele Întredeschise de sub gene; apoi gâturile țepene și dezgolite, iar pe scăfârliile acelora care‑l purtau Înaintea sa pe Malhus se răsfângea lumina care cădea pieziș din Înălțime, ca din ceruri, ca din rai, În vreme ce mulțimea, aflată pe de lături, ținea deasupra capetelor făclii aprinse, neîncumetându‑se să‑i privească În ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
altele, mai deștepte, rabdă cât rabdă, își dau seama că sunt folosite și "administrează iubitului șutul corespunzător". Acestea sunt rare și, după o ispravă de felul acesta, foarte râvnite. Ia uită-te, se trezește genialul alungat, asta are ceva în scăfârlie, chiar mă decepționează, zice umflându-se în pene, vine ea la socoteală". Când curviștina nu se mai sinchisește deloc, genialul se înfurie, o bârfește la colegi, o face troacă de porci, numai că nici ăia nu sunt proști să nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întâmple și dacă se crăpa pământul sub ea. La una dintre inspecțiile tehnice, prietenul meu încape pe mâna șefei. Fata îl prelucrează până când acesta își pierde orice picătură de alcool din cap. Îi picase cu tronc. "Nenorocitul are ceva în scăfârlie, zice fetița de protocol, ce caută printre bandiți, ia să văd ce se petrece cu această creatură", și niciuna, nici alta îl face să priceapă ce se întâmplă în jurul lui, îi deschide ochii la minciuni, la manipulări, la spălarea creierului
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că pe ăia care au strigat împotriva regimului i-au împușcat fără milă, aceștia se târau spre trotuar cu ultimele puteri, dar soldații le mai administrau câte o rafală în ceafă, de ziceai că le-au crescut nuferi roși din scăfârlie, apoi i-au lăsat să zacă pe trotuare, în propria lor baltă de sânge, să-i înfricoșeze pe cei de pe margine, nu te răstești la armata populară dacă vrei să trăiești, nici nu ceri lucruri pe care partidul comunist le-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
S-a arătat că e în lotul dumitale, de folosință personală... Bade, Pepenoaica cea mare este în lotul dumitale... În țeasta cu creier de nevoiaș, devenit mijlocaș în tranzit și recent colectivist goldăneștean, a lui Nicanor Galan, sfârâi ca o scăfârlie de chibrit aducerea aminte și înțelegerea. Dădu înapoi, cedând terenul în fața masei de copii agitați, intră în grajd, pipăind, prin obscuritatea înserării, biciul cu coada de sânger. Stând în cumpănă o clipă, renunță la bici, luă un pripon cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aceleași haine și aș pune rămășag că provin din același tip de genitori. - ...ar putea să însemne... încerc s-o dreg. Ce naiba voiam să le spun? Și ce mare brânză dacă nu știu Shakespeare, dacă nu-și amintesc cine plimbă scăfârlia și de ce, dacă n-au habar de vrăjile bătrânului Prospero, de ghidușiile lui Ariel, până la urmă? - Ghițăăă, unde mă-sa ai pus șpaclu’? vine de-afară, pe fondul tăcerii mele încurcate. - Ău... - Șpaclu’, că n-am cu ce răzălui aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
meu, am spus: fără urme! Ieși, căcatule, afară! M-am lămurit și cu tine! Dacă ți-e milă, înfiază-l! Dacă ți-e frică de pizda aia de Cătălina, du-l plocon la noapte! Dacă ți s-a trezit în scăfârlia aia mică spiritul justițiar, înfundă-l la pârnaie! Fă cum crezi, pe mine nu mă interesează! Am spus, fără urme, iar tu îmi aduci belea pe cap! În ritmul ăsta ajungi grefier sau, mai rău, arhivar la tribunalul orășenesc. Valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]