167 matches
-
a fi la uginiță Voi ajunge la graniță, Când a fi la scăpătat Voi ajunge la Mailand. Mailandul e oraș mare Și Mailandul, dragă, are Un cîmpuț lunguț și lat, Acolo voi fi culcat Prin inimă împușcat În sânge roșu scăldat. Pusei șeaua pe murgu Luai drumul de-a lungu, Murgul tare îmi pășea Peste râpi și gropi săria, Mă luai, cotai napoi. Văzui Frâncii după noi Ochi-mi plângeau amândoi Mă luai, cotai nainte Văd sânge până-n genunte. 200 Codru
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o expresie de unanimă mâhnire și de regret profund pe chip. Unele femei șopteau către altele lucruri abia auzite, părând foarte preocupate de discuția lor, altele aproape că se văicăreau de-a binelea, dezvelind niște figuri de cumplită amărăciune și scăldate numai de lacrimi prelungi. Era clar: nimeni nu se mai gândea la munca proprie. Motivul tuturor acestora? Angajata de la ghișeul 4 murise. Nefericita întâmplare se petrecuse în sfârșitul de săptămână, ce tocmai trecuse atunci, iar Adriana se pare că aflase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
atîta Înfrigurare În buzunar corpul delict) Rasputin, Rasputin, the russian sex-machine țcăci rostind vorbe trufașe și deșarte ei momesc Întru poftele trupului cu desfrînări pe cei ce abia au scăpat de rătăcire cîinele se Întoarce la vărsătura lui și porcul scăldat se tăvălește În mocirlă) — Extraordinare poze! Marcelică În chip de Lollobrigida. — Ești genial mon cher Machiavelli! — Vreau și eu, vreau și eu — Să trăiască Wanda! — Menestrehîc cicinee femeia astahîc urîtă? Nu-s eu, nu, nu, hîc, nu eu țde ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-i, la boxerii mei întinși pe șoldurile și coapsele ei. Fac parte dintr-o echipă, mi-am zis, mda, sigur, Eric, asta-i tot. M-am dus după lemne. Am ațâțat un foc mic și, în scurt timp, amândoi eram scăldați într-un portocaliu incandescent, un roșu profund și-un negru fremătător, jucăuș. Am mâncat împreună o conservă de fasole, întingând în ea cu bucăți de pâine. Am propus să prăjim pâinea, dar Scout zâmbi și clătină din cap. — Să prăjești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mulți ani. La sfârșitul conferinței de presă, chirurgul l-a desfăcut În mod demonstrativ pe Gustav direct pe tribuna Înțesată de microfoane și reportofoane, transformată ad-hoc În masă de operații, pentru a constata că toate organele erau intacte și sănătoase, scăldate Însă În aceeași nemișcare observabilă și la exterior. Sângele nu circula prin vene și artere, inima nu bătea, rinichii nu filtrau, plămânii nu se umflau și nu se dezumflau ca niște foale, pancreasul nu... mă rog, nu făcea ceea ce trebuia
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din nou Într-o gigă, m-am apropiat de ea, am Îngenuncheat și am Început să perorez: — Tu, Înger care mi-ai Învelit singurătatea cu aripi diafane, perlă Închisă pe veci În scoica sigilată a inimii mele, petală de crin scăldată În roua dimineților mahmure, foșnet delicat al tresăririi interioare... În timp ce lansam aceste nerozii flaușate, urmăream efectul lor asupra câmpului de bătaie. Figura Verei s-a alungit, ochii i-au redevenit ampli, urechile i s-au deschis ca niște palme de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
său de valuri strălucitoare, cu mișcarea mîndrelor vapoare călătoare, cu bucuria și puritatea dimineții Înveșmîntate În aur. — Ne Îndreptăm spre tine, stradă scăldată În zi, plină de nenumăratele făgăduințe ale vieții cu o mie de picioare! au strigat ei. Stradă scăldată În vuietul roților, stradă inundată de lungi șiruri de bărbați, de zăngănitul fanfarei strălucitoare În marș, de fîlfîitul drapelelor mîndre, stradă inundată de țipete și de chemări, de forfota picioarelor... stradă năpădită de trăsuri hurducăite, de copite răsunătoare, de tramvaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și răbdător din dreapta - stradă măreață, plină de viață zbuciumată și de mișcare, de amiază și de trudă voioasă, imaginea ta strălucește veșnic În inimile noastre și ne-ndreptăm spre tine! — Stradă a dimineții, stradă a speranței! au strigat ei. Stradă scăldată În răcoare, În lumina piezișă, stradă cu fațade Înalte și adîncă umbră albastră, stradă scăldată În aerul mișcător al dimineții poleind valurile, stradă cu docuri vechi și ruginite, pe unde bacul teșit intră spumegînd, Împovărat de un zid de fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
croncănit aspru, ciudat și Îndepărtat - așa erau sunetele care alcătuiau cîntecul păsărilor. Toate păsările ce se trezeau În tufișurile și copacii din parc; iar deasupra lor trecea foșnetul aripilor nevăzute, strigătul ciudat și stins al păsărilor necunoscute aflate În parcul scăldat acum În lumină, un amestec straniu și dulce de triluri. „Dulce este adierea dimineții, dulce ivirea ei, o dată cu vraja primelor păsări“ și Într-adevăr așa era, iar soarele se Înălță, și parcă era prima zi din viața pămîntului, și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În Întunericul răcoros ce mă Înfiora, la ceasul de dinaintea ivirii zorilor, iar apoi mă duceam acasă și-l sculam pe fratele meu. Vorbind repede, În șoaptă, ne Întorceam grăbiți În oraș, În foșnetul frunzelor de septembrie, trecînd pe străzile răcoroase, scăldate acum În cenușiul calm, nepămîntean și magic al zorilor ce parcă redescoperă dintr-odată pămîntul scoțîndu-l din Întuneric, astfel Încît planeta se ivește cu o liniște impresionantă, maiestuoasă, sculpturală și rămîi cu ochii țintă plini de bucurie și de Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îl trase încet spre ea: Trebuie să ne grăbim, că ne așteaptă... Se lăsă dus ca un copil, întrebîndu-se ce i-ar putea spune, acum, după atâția ani, când, ajunși la capătul salonului, dădu deodată cu ochii de oglindă, sclipind scăldată în lumină, așa cum nu se întîmpla decât când toate candelabrele erau aprinse, și se opri, speriat și fericit totodată. Dar fata continua să-l tragă după ea. - Unde vrei să mergem? exclamă foarte bine dispus. Vrei să trecem prin oglindă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a fost în cea mai inspirată zi? Spuneam și nu-mi iau vorbele înapoi. Atunci, pe cai, vere!... Mergem de o bucată bună de vreme. Ieșeanul însă tace chitic. Tac și eu, privind în jur cu nesaț. Toată firea pare scăldată în pulbere de aur. Rugina viilor printre care pășim așează impresiile în sufletul nostru cu puterea lucrului bine făcut. Soarele ne mângâie cu o căldură molcomă și o lumină de miere. Mă simt ca și cum o zână m-ar ocroti la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Înfiorătoare care mă săgeta din cap până‑n picioare. Încă zece trepte, atât mai aveam, zece trepte, o, Doamne, umezeala pe care o simțeam În pantofi era cumva sânge? Trebuia oare să mă prezint În fața Mirandei Într‑o rochie Oscar scăldată În sudoare și cu picioarele Însângerate? Te rog, o, te rog, spune‑mi că aproape am ajuns și... iată! Sfârșitul treptelor. Sentimentul victoriei nu era mai mic decât cel resimțit de o alergătoare de nivel mondial care tocmai a câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de proporții și de gust. În colțul dinspre vestibul, aproape de una din ferestrele mari, cu grilaj de fier, ce deschideau o vedere simpatică spre grădina de flori, i se pusese o canapea simplă, largă, pe care noaptea întîi a dormit scăldată după oboseala călătoriei. Azi-noapte, însă, somnul a ocolit-o, deși I-ar fi dorit mai mult ca oricând, tocmai ca s-o scape de frica insistentă ce pusese stăpânire pe toată ființa ei. Mereu i se năzărea că aude pași
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
În păr, ștrengărește, o pune. Se‐ ntoarce, mă întreabă de‐o plac Și veselă glume îmi spune. În grabă, de lucru să‐și facă, Cu brațul acum ridicat Ea floarea - ca gându‐i de fată - Desprinsă din părul în aur scăldat O prinde pe pieptu‐ mi cu drag, În cale să‐mi poarte noroc. Mi‐ e dragă ispita cu gândul curat... Mi‐ o spune și inima‐n versuri de foc. Ceva mai matur, dar tot cu note sentimentale ca re țin
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
prăpăstii, adâncimi întunecoase... boierul cu ișlic cade la picioarele Zulniei cu inima săgetată "ca de-o armă arzătoare" și se încleștează cu mâinile de picioarele ei. Ca și străvechea Laură, Zulnia, "ibovnica slăvită", avea un soț. Îngrozită, "în sudori, lacrimi scăldată, desculță și despletită", ea aleargă "zăludă" și se lungește la pământ cu ochii negri ca mura și gura ca rubinul. Boierul o duce sub un copac mare și, luând chezășie cerul, jură s-o iubească până la moarte: Atunci fulgere cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și construi câte un cazan recuperator (acvatubular) pentru fiecare cuptor din secția de prelucrare a semifabricatelor metalice. Conform schemei din figura 3.3, cazanul recuperator este format dintr-un fascicul de țevi prin care circulă apă, la exterior acestea fiind scăldate de gazele de ardere reziduale care părăsesc cuptorul special de încălzire a semifabricatelor metalice. Etape de calcul 1. Calculul bilanțului termic pentru un cazan recuperator 2. Dimensionarea cazanului 3. Determinarea economiilor de combustibil realizate și a timpului de recuperare a
Aplicaţii ecotehnologice : probleme, proiecte, studii de caz by Virginia Ciobotaru, Oana Cătălina Ţăpurică, Dumitru Smaranda, Corina Frăsineanu () [Corola-publishinghouse/Science/215_a_442]