700 matches
-
te iubesc așa tare. M-a rușinat truda lor... (Domnul mă blagoslovească, Că nu-i om să nu greșească!...) Mă rugai îngerilor Să-mi lase viața lumească, ... Citește mai mult PSEUDO-PSALMde Nicolaie Tony DINCĂParcă simt că plouă-n Lunăși că scapără în stele,Zăpăcind mințile mele,Parcă peste văi răsunășoapte vii de vioreleși cânturi de zână bună,Când din aripi geana-ți bateși prin ochi, ca o comoară,Sufletul îți iese afară,Bunătatea să-și deșarte,Căznindu-se să mă doară
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
fost ales ca să aduc iubire. Cu zestrea ce mi-au pus-o în orații Să dărui vers, a fost a mea menire. Aglaia îmi dă slova să o apăr, Euphrosine, lira s-o ascult, În roluri mă vrea Thalia să scapăr, Cum Aphrodita, spus-a mai demult. Eu dorul îl alin în fiecare Când rime-n poezie torc din mine, Nu-mi trebui avuții fără valoare, Dar sunt născut anume pentru tine! *** în ultimul ceas că scriu acuma poezie? e-un
ALESUL GRAŢIILOR TRECUTE ŞI PREZENTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384623_a_385952]
-
glumește absolut deloc . - Ioaneee ! Auzi că fiu-tău ne părăsește,se mută la Capitală, să se facă șofer ! Ne lasă să murim, ca niște câini ! - Trebuie să-mi văd și de viața mea. Am dreptul ăsta ! Din ochi parcă îi scapără venin, iar fruntea i se boțește hidos, ca unei vrăjitoare din poveștile de groază. - Așa, deci ! Binee.. Îți doresc să nu-nchizi ochii fără să te chinui pentru ce ne faci acum ! Și eu am dreptul ca să te blestem. Blestemat
VIATA LA PLUS INFINIT (1) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382281_a_383610]
-
mai și herghelii. Grăbiți, lăsasem ușa descuiată, Și ne-au surprins abulici, doi scatii. Metalul luciului din buze te-asemăna cu Cleopatra, Când se plimba printre ecluze. (Era pe-atunci în clas-a-patra). Și părul tău ca de păpușă făcând să scapere magnolii, Ți-l tot prindeai ades în ușă și-n scârțâitul unei molii. Iar sânii tăi des instigați de șarpele poftind la mere, Se răzvrăteau crucificați în palma mea ce doar echere și manuscrise de atlaz știau să mângâie subtil
FARAONICĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382363_a_383692]
-
Cei doi oameni cu capete de textile unul roșu, celălalt violet, se ceartă ca nebunii de multe zile urlând furios, în dungi... ce duet! Roșul atacă, violetul se apără, sunt dușmani ancestrali în conflict de la facere, ochii în orbite le scapără la luptă ieșind dinspre zacere. Capetele din textile sunt concepute-n război, țesute ca reperaje sordide, au creierele ca un sloi fecundat de păcate lichide. Monștrii textili cu păreri fără importanță sunt repere modeste în dușmanie din fașă, moroi fără
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
eu la fel ! Îi răspunde cu o sărutare deloc neregizată ,nu se mai sătura de buzele ei fierbinți, de iubirea ei nemărginită. - Unde sunt camerele de filmat,că nu le văd ?! Se reîntorc fără voia lor la realitate . Privirea Irinei scapără fulgere iar buzele i se stâlcesc hidos, ca unei pisice lovite de turbare . Mihai știa că într-o zi o să apară și momentul adevărului. Știa și parcă și-l dorea să vină cât mai repede ca să se elibereze de o
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
era, A-nceput să numere Un veac, două, trei, O eră, două ere Și, din două emisfere, Două jumătăți de sori, Cu un pumn de stele, S-au unit deasupra ei, I le-a dat, Le-au scuturat, Câteva au scăpărat Lângă casa de pe lac, De unde Un moșneag A bătut dintr-un toiag, Până a despicat Muntele, crângul, lacul - Pesemne s-a întors Dumnezeu Cu fața La el. 7 septembrie 2016, Constanța Sursa foto: Citește mai mult Era odată o lună
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
înțelegători. Bucurați-vă că am fost cuminte. Nu m-am canonit la pat și nu am fost povară pentru nimeni. M-am dus repede. Prin cel mai ...sănătos infarct.”. Se oprește într-o fracțiune de secundă. În ochii jucăuși, vii, scăpărând de o viață spirituală indubitabilă, descifrez ispita ludică a lui Corneliu Leu, inocența nețărmurită a sufletului de copil, pe care și l-a ocrotit în permanență: ,,Îți place, nu?... Am ales o cale rapidă de a mă duce: așa cum spuneam
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
în operă ceea ce pe când erau în opoziție nici nu voiau să conceapă, va da foc întegii instalații. Mai ales că aliații de până mai ieri umblă pe alături cu bidoane și canistre, iar foștii adepți ai proiectului, intrați în opoziție, scapără chibritul de câte ori au impesia că nu-i vede nimeni. În ce-i privește pe antemergătorii antiglobaliști, pe care șeful guvernului i-a retrogradat în anii 30 și i-a ștampilat drept legionari, vom vedea că în curând își vor asuma
Avem și noi antiglobaliștii noștri – Ion MARIN [Corola-blog/BlogPost/92902_a_94194]
-
să aprindă fitilul pe care i-l va arăta ursita. Nu îl văd, dar îi simt lacrimile picurând fierbinți pe focoase. Ehei, îmi zic, încurajat de-o speranță. Dacă fitilurile sunt ude îi va fi greu să le aprindă, va scăpăra băț după băț până când cutia va fi goală și am auzit că nu mai are alta. De aceea mă bucur că îngerul plânge. Nu l-am întrebat niciodată de ce în ochii lui albaștri e atâta tristețe. Te bucuri degeaba, mi-
AMNARUL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383288_a_384617]
-
un hohot de râs zgomotos. Părea să Își fi recâștigat buna dispoziție, dar În ochi Îi adăsta o umbră. În sfârșit, la capătul mesei se găsea un bărbat cu plete negre și dese, care Îi cădeau peste umeri. Ochii acvilei scăpărau pe chipul său tânăr, Însă deja marcat de veghea studiului ori de o tainică neliniște. Aștepta nemișcat, ca unul din marile mozaice bizantine pe care Dante le văzuse În delta Padului. Asistase la prezentări În tăcere, fără să Își dezlipească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
natură Încât să suscite părinteasca noastră bunăvoință. Noi am fi preferat ca un bun creștin, cum ești domina ta, să dovedească o mai mare Înțelegere pentru dorințele noastre, care sunt acelea ale papei Bonifaciu. Ergo, ale lui Dumnezeu. Ochii poetului scăpărau, În timp ce pumnii i se Încordaseră. Lăsă să treacă un moment Înainte să răspundă. — Silogismul domniei voastre e unul Îndrăzneț, cardinale, replică el Încercând să mențină un ton potolit. Eu fac deosebire Între infinitatea lui Dumnezeu, maiestatea Bisericii și scurtul veac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
drumul, fără să-i pese de oboseală și de norii de insecte care se roteau pretutindeni. Ajungând lângă o fântână, se opri să bea. Pentru a face asta, Își ridicase pentru o clipită masca, Întorcându-se ușor. Dante Îi văzuse scăpărând ochii de onix, ca și când femeia i-ar fi căutat privirea. Apoi Își reluă drumul. Trecu și el de bazinul din piatră, cu efigia lui lugubră. O urmărise pe Antilia fără să ia seama pe unde umbla, concentrându-și Întreaga atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
călugăr furișându-se spre tătăroaică, hanul își dezveli dinții din aur de la căderea Constantinopolului (1453î într-un surâs subțire, înțelept. — îți place? - întrebă el. Vino să te prezint. E sora mea. Tătăroaică se răsuci alene, șerpește, și din ochi îi scăpărară spre călugăr două fulgere mici, pudice, ca două gămălii de ac. — Mă cheamă Huruzuma! - spuse ea cu un ușor accent asiatic. Pe tine cum te cheamă? — Iovănuț! - răspunse simplu călugărul. O clipă, privirile li se întâlniră. „Nu mă ispiti, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe ce să-l ducă la canal, da s-a-nvîrtit el că nu-i prost. Să-l vezi ș-acu țapăn ca bradu cu patru dinți de aur În gură și mănîncă și bea cot la cot cu ăi tineri, Îi scapără ochii după muieri ș-al meu putrezește - acuș se face șapte ani de cînd s-a dus - a venit pentru niște acte că vrea să vînză un teren, cum să se descurce singur În balamucu ăsta! M-a rugat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pîndesc dacă oprește vreun camion cu carne În fața alimentarei, Îl văd cum stă puțin Înclinat Într-o parte În șa, cum Își pierde direcția, cum se oprește din douăzeci În douăzeci de metri și probabil că În mintea lor contrariată scapără ca din senin un cuvînt: biciclistul! Iată că după Îndelungi așteptări Nino și-a obținut semnul distinctiv, porecla, reclama. PÎnă acum noi doi nu eram pentru colocatarii noștri decît părinții celui mai mare balerin de la televizor, dar calificativul maxim nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aș recomanda să vă puneți la curent cu ultimile direcții ale poeziei universale, domnule, stabilite de altfel, știți foarte bine, de cei din cercul domnului Giordano, altminteri mă tem că nu vom mai putea lucra împreună! În ochii lui Maro scăpăra o flacără cumplită și era cât pe ce să explodeze, dar s-a liniștit, așezându-se. Îmi părea, până la urmă, un tip destul de echilibrat. - Talent de talie mondială pe dracu’! mai spuse el, suficient de tare pentru a fi auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
părea a fi în regulă. Greierii țârâiau luându-se la întrecere cu câțiva brotăcei într-un concert nocturn destul de sonor. În depărtare, cerul se lumină pentru câteva clipe. Tunetul se rostogoli înfundat peste munți, făcând greierii să tacă. Alte fulgere scăpărau din ce în ce mai des în timp ce tunetele bubuiau tot mai aproape. În străfulgerările de lumină, peisajul din jur apărea fantomatic, dispărând apoi în beznă. Picături mari de ploaie prinseră să cadă mai întâi rar, apoi din ce în ce mai repede. Răpăitul ploii acoperea orice alt sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
căuta și el aur ca toată lumea de aici. Ce să facă? Trebuia să-și întrețină și el familia. Sigur nu l-ai scos de pe Muntele Rău? Nu l-am întrebat niciodată de unde îl are. Moșule, nu glumi cu mine! îi scăpărară din nou ochii Ilenei. Tu nu cumva te-ai înfruptat din aurul de acolo? La ce să îmi mai trebuiască? ridică din umeri Calistrat. Mi-a rămas destul de la tata, arătă el cu capul spre sfeșnicele îngrămădite pe dulap. Cristian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avea cum să facă asta, fitilul de care dispunea și lipsa oricărui dispozitiv de dare a focului făceau acest lucru imposibil. Ei, de acum înainte, cum o vrea Dumnezeu, pardon zeii, murmură el printre dinți, scoțându-și bricheta din buzunar. Scăpără și apropie flacăra de capătul fitilului. Se aștepta să vadă cum acesta se aprinde și se pregătea să o ia la fugă ca să se pună și el la adăpost. Numai că fitilul se încăpățâna să nu ia foc. Înjură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unei căruțe, spre un bătrân ce ședea ghemuit, strângându-și capul Între mâini. Celălalt Își ridică privirea spre dânsul, Încurajat de vederea veșmintelor sale. - Oameni de-ai familiilor Cerchi și Donati. S-au Întâlnit În târg și pe dată au scăpărat insultele. N-aveam nevoie de mai mult ca să se poată Încăiera. - Scandalagii afurisiți, mormăi poetul printre dinți. Așteptă ca o nouă salvă să cadă În jurul lor, apoi se ridică hotărât și Înaintă spre centrul pieței, nădăjduind că Îi vedeau toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Elena Marin Alexe Se frâng crengile de dor în bătaia vântului furtuna plânge-n ponor durerea pământului scârțâie poarta la drum și ulucile se rup norii parcă-ar fi de scrum frigul tremură în trup scapără în depărtări tunetele zarvă fac curge ploaia pe cărări ceru-a devenit opac melancolic sufletul își trage obloanele să n-audă bocetul să nu-și ude hainele
Furtuna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83366_a_84691]
-
Orizont > Selectii > SUFLUL TOAMNEI Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 983 din 09 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Suflul toamnei flutură Inima-mi ca pe o frunză Smulsă de pe-o ciutură Unui pictor dintr-o pânză... Suflul toamnei scapără Inima-mi în muchii sparte, Lama lor mă apără, Mă împarte, mă desparte... Suflul toamnei vântură Inima-mi s-o spulbere Când în zări mă svântură Și sunt doar o pulbere... Suflul toamnei clatină Inima-mi de gelatină Cu sclipiri
SUFLUL TOAMNEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364341_a_365670]
-
pe noi abscise. Când, se-aplecă neașteptat de mult spre mine, Zicând: -azi ar trebui să fac sex cu tine, Și asta repede acum, fără preludiu, Fără a moșmondi cu plictis și cu studiu. Brusc m-am luminat și am scăpărat cu ochii, Eu adeptul chinuit de scurte rochii, Și-am bănuit îngrijorat că poate visez, M-am pălmuit, să nu cumva să abandonez. Și-nțelegând că-i ziua mea cea mai frumoasă, Mi-am limpezit și biata minte aburoasă. Am îmbrățișat
ORARUL DIMINEŢII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364417_a_365746]
-
mine mă lătra când treceam pe acolo.Adeseori eram nevoit să arunc bâtul ,sau o piatră ca să scap de el . Vădit lucru că în ochi săi că și în ai mei se putea citi ură .Cand privirile noastre se întâlneau scapără ceva din senin .Mai tarziu m-am hotărât să-mi schimb atitudinea față de el. La început , din prevedere , îmi ascundeam bâtul sub haină când treceam prin fața ogrăzi sale ,și când se repezea să mă latre ,eu îl luăm cu binele
PÂNĂ ŞI ANIMALELE IUBESC de IONEL CADAR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361375_a_362704]