733 matches
-
special. - Nu-i nimic, dragule. Tot ce faci tu, faci cu dragoste și din dragoste. Ce m-aș face acum fără tine? și-l sărută afectuos luându-l de după gât, apoi i se cuibări în brațe, așa cum stătea așezat pe scăunelul cu trei picioare făcut de tatăl ei. - Ar trebui să discutăm și acest lucru. Vacanța se va sfârși oricât de lungă ni s-ar părea când încheiem anul școlar. Trebuie să mă întorc la Galați, în curând se vor susține
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
-
383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Poetul nu așteaptă laude, Sângele nu se plătește cu sânge, El trăiește într-o lume paralelă, El are un havuz împărătesc, Privește curcubeul de cuvinte, Ascultă gunguritul pruncilor, Ei stau pe un scăunel de mărgean, Cum stăteau Cain și Abel, copii, El cheamă țestoasele blânde, Privește la cavalerii în solzi aurii, Poetul e lângă voi, poate că nu-l vedeți, El scrie ca un cărăbuș sub pridvor, Pentru o pasăre în zbor, Privește
POETUL NU AŞTEAPTĂ LAUDE de BORIS MEHR în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361279_a_362608]
-
deschisă și rosti rugăciunile de dezlegări de farmece și alungarea necuratului. Tămâie curtea, grajdurile animalelor, cotețele păsărilor, încăperile locuinței. După alte rugăciuni stropi cu apă sfințită în aceeași ordine întreaga gospodărie. După terminarea ritualului, Popa Ștefan se așeză pe un scăunel pe prispă și grăi cu blândețe: - Dragi credincioși, ispitele necuratului sunt nenumărate, dar noi muritorii să nu-i dăm satisfacție și să nu ne pierdem speranța în mântuirea Domnului. Îngerii întunericului abia așteaptă să ne manifestăm slăbiciunea în fața lor că
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
plângi! spuse râzând Fernando, băiatul brunet cu frizura modernă. Fără să vrei! - Ceilalți treceți în jurul ligheanelor, la cartofi și morcovi! exclamă o adolescentă înaltă și brunetă, autoritară, Adina. Să terminăm repede! Copiii se aranjară repede în jurul sacilor cu cartofi, pe scăunele de lemn. Și începură să îi curețe încet, rând pe rând. - Și acum, să nu ne plictisim, fiecare să-și spună povestea! Cine începe primul? întrebă Fernando. - Tu! Chiar tu, că ai fost cu ideea! spuse tare o adolescentă blondă
DESTINE INTERSECTATE PARTEA I de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385036_a_386365]
-
pasul omului comod, poate doar de cei ai oamenilor mereu în mișcare sufletește privindu-i, gândindu-i și apoi fizic. Cât infinit cuprinde bucuria lor în fiecare clipă în care lasă deoparte truda zilei și-și aștern trupul pe un scăunel cu trei picioare și privesc dincolo de umbrele aburilor care se ridică din pieptul pădurilor. Apoi mă întorc în mine și privesc atent colivia în care m-am închis conștient și încerc să rup una câte una gratiile pentru ca a doua
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382361_a_383690]
-
fata prin pădure Trecu văi și creste sure Și spre seară se opri Lângă-o casă poposi. A bătut sfios la ușă N-a răspuns nicio mătușă A intrat atunci în casă Și s-a așezat la masă Erau șapte scăunele Și pe masă păhărele Farfurii și de mâncare Câte șapte fiecare. Fata a gustat puțin Din paharul cel mai plin A gustat din farfurii Câte-un strop să nici nu știi Apoi frântă de picioare S-a-ndreptat și la culcare Într-
POVESTEA FETEI NAIVE(FRAGMENT) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383916_a_385245]
-
bine...vă așteptam să tăiem niște găini, că-s prea multe. Avea bunica-n bătătură tot felul de păsări: rațe, gâște, curcani, pui, găini, boboci de rațe zburdau prin în voia lor prin toată curtea. Se așează Magdalena pe un scăunel și desface un coș cu știuleți de porumb pentru animale. Apoi îi dă o parte din boabe Cristinei să le împrăștie păsărilor. -Pui, pui, pui!... strigă fetița voioasă dând de mâncare orătăniilor care se strecurau printre picioarele ei. Un boboc
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SCRISOAREA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului SCRISOAREA Pe un scăunel în Rai, Șade Moșul Niculai, Șade, șade dus pe gânduri Și citește niște rânduri Scrise de un băiețel Pe-o foaie de carnețel: „Dragă Moșule, te-aștept Nici nu știi, dar simt în piept Niște-nțepături, de zici Că s-
SCRISOAREA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383106_a_384435]
-
-l încălzește cu trupul ei. Privind la limbile focului care se jucau ca Ielele în noaptea de Sânziene, gândul s-a dus cu ani în urmă. Venise dimineața de la un bal, prevăzătoare mamă-sa făcuse focul, s-a așezat pe scăunel la gura sobei cu picioarele pe vatră, simțea cum îl înmoaie căldura, avea vreo 23 de ani, era în anul doi la facultate la seral. Ion al Chirei, tatăl vitreg, l-a simțit și din căldura așternutului i-a zis
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
în câmp, ca a doua zi în zori să înceapă lucrul, căci nu vedeai o buruiană în grădină, iar femeia pleca acasă să facă treburile și să-i aducă de-ale gurii. O vecină, de bătrână ce era, prășea cu scăunelul după ea, iar când obosea, se așeza și își trăgea puțin sufletul. Oamenii munceau din greu, însă totul le lua statul, „eliberatorii”. Felicia NICHITA-TOMA (Va urma)
„SUNTEM ROMÂNI, NU „MOLDOVENI” ( II ) [Corola-blog/BlogPost/92935_a_94227]
-
mulgă vaca. Neghiniță... după ea. Preoteasa a spălat țâțele vacii, le-a masat și a luat oala între picioare. Neghiniță s-a așezat pe buza oalei. În timp ce preoteasa mulgea vaca, el holba ochii între picioarele preotesei, care stătea ghemuită pe scăunel. A început să chicotească și să strige: “Coană preoteasă, uite păsărica! S-a uitat preoteasa în salcâmii de alături...nicio păsărică. A continuat să mulgă, dar Neghiniță iar: ”coană preoteasă, uite păsărica!” Vă închipuiți hohotele de râs ale copiilor, care
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
potrivit / Lemn putred, să ardă mocnit. Deasupra, peste toate cele, / A pus o leașă de nuiele. Pământ și frunze-a presărat / Pe leașă și a așezat Și-o rogojină peste ea. / Apoi plecă ceară să ia, Din cari făcu un scăunel / Spre a ședea lupul pe el. Lăsă bucatele pe foc, / Să fiarbă, și-o luă din loc Să-l caute pe lupul care / Se-afla în codru-acela mare. Se duce ea prin sihăstrie / Și-ajunge la o tihărie. Pe lup
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
a înghițit pe toate - / Gogâlț, gogâlț - nemestecate. „Cumătră, Domnul să îi ierte / Pe cei plecați! Bine sunt fierte Și tare bune le-ai făcut / Sarmalele. Chiar mi-au plăcut!” Deodată buf, în groapa-n care / Jăratecul se-ncinse tare, Căci scăunelul s-a topit, / Fiind din ceară întocmit. Nici rogojina n-a ținut, / Iar astfel lupul a căzut În groapă și cuprins, peloc, / De flăcările mari, de foc. Cuvântul cel adevărat / „Hai scoate lupe ce-ai mâncat”, Atuncea s-a adeverit
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
treceau chinuitor de încet. Era mereu cu gândul la întâlnirea de a doua zi. Va veni sau nu Cosette? Se plimba frământat, cu pași mari, prin camera somptuoasă, sub privirile compătimitoare ale eunucului de serviciu, așezat lângă ușă, pe-un scăunel. Nu te mai chinui atâta, frate - spunea din când în când eunucul, încercând să-l liniștească. Toate sunt la fel, ascultă-mă pe mine. Dar Broanteș nu-l auzea. Noaptea dormi greu, zvârcolindu-se și visând că era când Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-l liniștească. Toate sunt la fel, ascultă-mă pe mine. Dar Broanteș nu-l auzea. Noaptea dormi greu, zvârcolindu-se și visând că era când Dante, când mitropolitul Dosoftei. Bâiguia prin somn, cerând mereu apă și Cetatea Albă. De pe scăunelul lui, eunucul îl privea cu milă și nota tot cu un plaivaz. Broanteș se trezi în jurul prânzului, se îmbrăcă iute și trecând pe lângă eunucul ațipit și el, ieși în urbe, postându-se într-un colț al pieței Balgi-Bașlâc. Cosette apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe calul lui, și pe-aci ți-e drumul, pe la Nistru. Eu dau fuguța la unchiu ce-și potcovea iapa în curte și-i strig: „Scoală-te, unchiule, c-a fugit mătușa cu-n cazac!”. „Ce vorbești, mă?” zice de pe scăunel unchiu ce era un om liniștit de felul lui. „Ce zi e astăzi?”. „Joi!” strig eu. „Atunci n-ajung ei departe. încotro au luat-o?”. „încolo!”, arăt eu. „Ciudat, zice unchiul. Au luat-o aiurea. Bei ceva?”. „Ce să beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
intrarea lor irezistibilă spre Nord. Natura urma să rezolve ceea ce stăpânirea romană n-apucase să împământenească. între timp, nevasta creștinului, Știucî, pusese un ceaun pe foc și-i invită pe înalții oaspeți moldoveni să ia loc acolo afară, pe niște scăunele nu tocmai frumos lucrate, dar de o mare stabilitate. Mai la o parte, Covaliov, cei câțiva Agarici și micuța Știucî prinseră a curăța peștele. — Mă uit, Măria-Ta, la creștinul acesta, zise spătarul Vulture așezându-se, și mă gândesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Pe un sfert din sul era o coloană cu cifre deasupra căreia scria cu litere mari „Ieșiri”. încercă să urmărească sumele trecute, dar își aduse aminte că nu știa socoti. îi dădu sulul înapoi vistiernicului și se prăbuși pe un scăunel, prinzându-și capul în palme. Stătu așa o vreme, cu Ximachi alături, în picioare, care nu zicea nimic, respectându-i durerea. într-un târziu, Vodă ridică privirea: — Și nu mai avem nimic, nimic? — Mai avem vreo șapte galbeni, pentru drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care o vei juca mîine cu prietenii la chioșcul de ziare. Să fii o bunică neglijată de cei din casă, ocupați mereu cu problemele lor, și să aștepți nerăbdătoare să se facă ziuă, să-ți iei lucrul de mînă și scăunelul și să stai la o șuetă cu madam Ionescu la lapte. Sublimă adaptabilitate, nesfîrșitele resurse de confort ale unei specii atît de perfect reglate la nevoile zilnice, Încît nici nu mai știi cine Învinge, cel care Înțelege sau cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
De altfel, urmând soarele de pe cer, noaptea se suiau în pod, iar ziua se refugiau în fundul grădinii. Acolo creștea grămada aceea de usturoi care puțea și care mai ținea în viață întreaga casă. Pe înserat, familiile noastre se așezau pe scăunelele înșirate în fața ușii iar până la culcare ronțăiau pe inima goală câte un cățel din producția anuală. Între timp, bărbații jucau șah. Acolo am auzit odată zicala „cade în picioare ca pisica“. Prin urmare, pisicile rămâneau pe acoperiș până bine după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ieri la secție unde am aflat de dispariția copi lului. Iaca, se pare că găsiră ceva! îl făcu atent Vasilică. Unul dintre bărbați ieșise din apă cu tipsia în mână și se apropia de bătrânul ce ședea așezat pe un scăunel cu trei picioare foarte aproape de mal. Acesta examină talerul pe care i-l arăta bărbatul și scoase de la brâu un săculeț mititel de piele. Desfăcu cu grijă băierile și deschise larg gura punguței. Apoi, cu vârful degetelor culese ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gălăgioși printre mese. Reușiseră să coboare panta abruptă și acum mergeau prin nisipul de pe mal spre grupul de țigani. Fără nici o îndoială că fuseseră deja văzuți de aceștia, însă nimeni nu se întrerupea din lucru. Singur, starostele se ridicase de pe scăunelul său și îi întâmpină în picioare. În timp ce spălau nisipul din talere, bărbații din apă le aruncau priviri furișe pe sub borurile pălăriilor negre ce le purtau pe cap. Ziua bună! spuse Cristi când ajunse la doi pași de bătrân. No, bună ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
observat vreodată cât de murdar era tapetul de pe pereții camerei în care l-am găsit când l-am vizitat prima dată. N-avea nevoie de fotolii în care să șadă comod, se simțea mult mai în largul lui pe un scăunel de bucătărie. Mânca într-adevăr cu poftă, dar nu-i păsa ce mănâncă; pentru el era doar o hrană pe care o devora pentru a-și potoli chinurile foamei; și când n-avea ce să mănânce părea perfect capabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în schimb îi plăcea comoditatea și în atelierul lui erau două fotolii tapisate și un divan mare. Strickland nici nu s-a apropiat vreodată de acestea, și nu dintr-o afectare a stoicismului, căci l-am găsit așezat pe un scăunel cu trei picioare când am intrat într-o zi în atelier și era singur. Nu. Pur și simplu pentru că nu-i plăceau. Pentru variație se așeza pe un scaun de bucătărie tot fără brațe. Adeseori mă exaspera. N-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lume - glumele, un pahar de vin și un bărbat frumos. A fost un adevărat privilegiu s-o cunosc. Gătea cel mai bine dintre toate femeile de pe insulă și adora mâncărurile bune. De dimineața până seara o vedeai șezând pe un scăunel din bucătărie având în jurul ei un bucătar chinez și vreo două-trei tinere băștinașe pe care le trimitea de colo până colo, între timp conversând amabil cu toată lumea și gustând din mâncărurile savuroase pe care le născocea. Când dorea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]