671 matches
-
Și le revăd precum odinioară; În amintiri își au făgașul lor, De pretutindeni vin și mă-mpresoară. Dar pasul fără zgomot și sfios, Ca țesătura să nu se destrame ... Se cerne amintirea-n strat pufos, Precum s-ar cerne nevăzute scame. Ci chipul dăltuit în dură stâncă Ne-ndeamnă cu blândețe, hotărât, Să tragem noi o brazdă mai adâncăm - Un neam ce nu se lasă doborât. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Brazdă adâncă de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN
BRAZDĂ ADÂNCĂ DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354309_a_355638]
-
Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Ascultându-mi eul detestabil Harfa a tăcut, doar mâinile cântă în continuare, Degetele vibrează, coarde sub apăsarea vântului de colorează amurgul cu dor în zare, Scama de nor rătăcită dând sens cuvântului. Părul ei se-ntinde salcie galbenă sub deal Și sunete de bronz curg sub degete de lut Când clipa suferă lovită de-un gând real Și râul de cuvinte se varsă-n veacul slut
ASCUNS ÎN CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352653_a_353982]
-
ploi. Bobului nu-i strica udeala dar a fost întârziată coacerea iar simandicoasa vizită nu putea fi anulată de capriciile lui Dumnezeu. La orizont a apărut elicopterul. Grupul uman s-a rupt pe ierarhii, iar cei responsabili au cules ultimele scame de pe covorul roșu întins pe iarba dealului. Tovarășul a coborât din elicopter la capul covorului dar a trecut ca o vijelie pe lângă primul secretar care aștepta cu mâna întinsă. Tot grupul a urmat în pas alert iubitul tovarăș spre masa
ISTORIE CONTROVERSATĂ 1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354104_a_355433]
-
stingheri, amândoi și-au ocolit privirile preț de câteva secunde. - Domnule doctor, inima nu-mi dă pace și..., vă rog să-mi spuneți cum este? Unde este băiatul meu? rupse ea tăcerea, fixând covorul pe care nu se vedea nicio scamă. Nu înțeleg ce doriți să spuneți, doamna Dobrescu, dar pentru liniștea dumneavoastră, din câte știu eu, este bine, șopti Eugen, oprindu-și involuntar mișcarea palmelor. De ce puneți o asemenea întrebare? - Am zis, maică... Scuzați! Așa îmi vorbea mama mea, Dumnezeu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
când te-alerg și iarba cald se-ndoaie sub tălpi desculțe ce te aduc spre mine ... Te iubesc pentru palmele ce așternuturi netezesc în joacă ori degete își plimbă pe hainele-mi curate și nod îndreaptă la cravată ori nevăzute scame le-ndepărtează toate ... Te iubesc pentru căldura ce-mi transmiți prin toată firea, prin ochi, surâs, îmbrățișări, sărut, prin glas șoptit ce-ncearcă să m-adune când eu pe cale sunt pierdut... Dar, cel mai mult, citindu-te pe tine, eu
DE CE TE IUBESC de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358563_a_359892]
-
Dar stau și mă zgâiesc la bluza ta. Îi șade bine, asortează... Gândesc: I-a dat-o cineva cadou? La dracu, parcă mai contează? Îi duc o bluză, mâine, la birou. Din ochi o potrivesc pe umeri, La decolteu trei scame îi culeg Și sărutări cât poți să numeri... Visez, cu o cafea o să m-aleg! Frumoasă-i bluza, nu știu sânii... În stare-or fi ca să trezească-un mort? Să mușc din ei, precum păgânii, Și zdreanță să fac bluza
MĂ ZGÂIESC LA BLUZA TA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358589_a_359918]
-
safire Turnând cu dărnicie în potire Nectar de slovă, nimicind blesteme. Din râuri limpezi plăsmuim iubire, Din gânduri nestemate-n diademe, Cu roua răstignită-n floare - steme Pe frunți, petale - muguri de-mplinire. Din depănarea vremilor, cuminte, De cade-arar o scamă de-ntristare Și prăvălește înspre lut, fierbinte, Sfielnic dor și-un dram de tulburare, Răscolitor, aducerile-aminte Zidesc cuvinte - trepte de ’nălțare. Se lasă înserarea peste grinduri Se lasă înserarea peste grinduri Rostogolindu-și umbrele-n amurg Ruinele trudesc prin vechiul
SONETE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358686_a_360015]
-
las, Monsenior, cobor spre visul meu de pe planetă. Am privit în urmă și l-am văzut intrând între coperțile cărții sale, Gânduri pentru zilele ce vin, pentru puțină odihnă veșnică. Mai jos, printre aforisme de nori, cărora le zic uneori scame, l-am văzut pe Brâncuși. L-am salutat. Drept răspuns mi-a zis: - Tinere... - Maestre, nu sunt tânăr, am aproape 70 de ani. - Ești copil. Mai ai până la ajunge la vârsta veșniciei. Să ști de la mine: în timpul copilăriei, am dormit
EVADARE ÎN MINE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358972_a_360301]
-
te văd aievea cum în mers Nepăsătoare îți continui drumul. Nu lași în urmă nici o amintire, Nu lași speranțe, însă nici regrete. O destrămare calmă și subțire, Mișcări unduitoare și încete. Senin și înapoi și înainte, Plutește însă o ușoară scamă, Ca-ntr-o poveste fără de cuvinte, Pe care adierea o destramă. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Destrămare / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 391, Anul II, 26 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate
DESTRĂMARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360364_a_361693]
-
în țărm golfuri somnolente? Dar Estera era detașată de comerțul cu fîn al îndrăgostiților eterni. Romeo și Julieta erau căzuți (sau decăzuți) în desuetitudine! Ea avea preocupări lipsite de semnificație alegorică: ștergea praful de sub scrumieră, peria franjurii covorului, lua o scamă de pe televizorul color. În fiecare seară ne uităm la televizor, povestea, cumva absentă, Estera, iar Licurișca ofta plictisită; ne înnebunesc manipulările tendențioase: violuri, rapturi, crime abominabile, sperjururi, popi ambițioși, curlangii irevocabili - cum le zicea Mancuse ! - care se rupsese de biserica
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
pe scaunul meu ergonomic ce râde mârșav la mine. Bulele luminii tind a-mi înghiți șuvițele castanii. Moartea dinesciană citește ziarul. Stelele pocnesc elefanticele pungute. În ele speranțele hoinăresc mortuar. Desenez empatii cu compasuri de mătase. Ce folos să iubești scame masculine, când reciprocitatea zero, de sorginte non-angelică sfidează șnururile imaginarului mental? Mă îngrop în tomuri senzuale. Mă cațăr pe ochii nimicului din lume spre a observa cu ocheane de carton solitudinea. Petalele vocilor mefistotelice joacă poker cu bastioanele țesălate de
UȚA , UȚA ... de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340234_a_341563]
-
șine, mă uit la mine, mă uit din nou la căciula omului din fața mea. Există un tip de căciulă standard, ca uniforma de polițist de circulație, care-ți spune dacă purtătorul lucrează afară sau în sală. Se așează pe ea scamele în direcția vântului și se întoarece într-o formă geometrică ciudată, mai groasă spre ceafă, mai fină spre tâmple. Ce să mai, imaginați-vă cum mă uitam contrariat, la acest domn și căciula lui - combinație între coiful unui conchistador și
România, un curcubeu ținut în cușcă () [Corola-blog/BlogPost/338253_a_339582]
-
fix înspre partea stângă a capului său. De obicei asta îi provoacă mirare. Îi zic să stea liniștit că nu durează mult și dau cu mână prin aer ca și cum îndepărtez ceva. Apoi mă retrag și îi spun zâmbind:„Aveai o scamă pe aură, dar e în regulă acum, s-a rezolvat”. Ar fi bine să știe că luatul peste picior se înscrie în sfera a ceea ce în limbaj de specialitate se numește „intervenție paradoxală” și este o strategie terapeutică foarte utilă
„Ai o aură mișto!” Cum mă apăr când un iluminat se oferă să mă rezolve energetic sau să mă purifice cu cristale () [Corola-blog/BlogPost/338277_a_339606]
-
îi provoacă mirare și, dacă nu spune ceva, sigur ridică întrebător din sprâncene. Îi zic să stea liniștit că nu durează mult și dau cu mână prin aer ca și cum îndepărtez ceva. Apoi mă retrag și îi spun zâmbind: „Aveai o scamă pe aură, dar e în regulă acum, s-a rezolvat”. Cum spuneam, nu mereu astfel de glume sunt bine primite de oamenii cu conștiința înălțată în planuri astrale așa că faci ca mine pe propria răspundere.
„Ai o aură mișto!” Cum mă apăr când un iluminat se oferă să mă rezolve energetic sau să mă purifice cu cristale () [Corola-blog/BlogPost/338277_a_339606]
-
nu au fost prea surprinși de gestul său. Știau că, în ciuda faptului că era plecat de ani buni din România, rămăsese un adevărat patriot și un mare iubitor de cultură. „Când plecăm din lume, nu luăm cu noi nici greutatea scamei” Trecuseră deja câteva ore bune de când stăteam și povesteam cu domnul Dumitru Sinu. Nici n-am simțit cum a trecut timpul și cum poveștile adevărate ale prietenului meu m-au făcut să trăiesc alături de el emoția amintirilor. „Nichita Tomescu era
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
decât canadienii. În momentele lui de liniște, scria. Avea niște poezii extrem de sensibile. Îmi pare rău că nu i le-am cerut. Îmi aduc aminte că una din ele spunea: Când plecăm din lume nu luăm cu noi nici greutatea scamei... Era un om puternic!” Nea Mitică nu s-a gândit vreodată că unchiul din lagărul titoist al anilor ’48 va fi prietenul său aproape 30 de ani... „Dar din uitare, cine-o să mă cheme?” Povestea lui Nichita Tomescu m-
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
pe ultimul prag am ajuns e un semn că iubirea Ta pură cu mir sfânt al meu suflet l-a uns. Știu că vrei să nu tremur de teamă când voi sta lângă tronul divin, de aceea încerc ca din scamă măcar fulg de condor să devin. 13 februarie 2017 Anatol Covali Referință Bibliografică: Măcar fulg / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2236, Anul VII, 13 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MĂCAR FULG de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340095_a_341424]
-
plecată - ei, așteptând sa-nceapa, Teatrul Gol, și fără Apă, doar cu Lumina - ce ironie fină - Netăiata... N-a fost să fie... Continuăm... Capul din râma ce ni l-au adus pe scenă, plin de dantelă albă și ghips de scama e a lui Ioan, Chinezul, Kortinianul? Au și ei un Botezător? Cu ochi închiși, bucile mari, ca un Eol? La un picior de scenă? Cutremur! Ce-I adevărat în toata-aceasta mascaradă? CAZUT-A CERUL! Cortina ghilotina în fundal! Ziduri
“AȘA ESTE, DACĂ VI SE PARE” – DE CARLO GOLDONI. Cronică de teatru, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339468_a_340797]
-
căși“, „dește“, dar și cuvinte luate din periferia orașului, din limbajul hoților, prostituatelor, cuvinte argotice. Apropierea acestor poezii de tablourile lui Goya nu este lipsită de temei. „Nicăieri ca în scrisul lui Arghezi, afirmă Ov. S. Crohmălniceanu, nu abundă atâtea scame, câlți, fuioare, paie, mucuri, zdrențe, scrumuri, ca în opera argheziană“. Se pot întocmi liste și de expresii arhaice și rustice, dar și de expresii argotice: „cârmâz“, „scăpău“, „fraier“, „birlic“, „putoare“. Altă idee din Testament privește ridicarea țăranului din planul material
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
erau troienite și burgul dormea sub zăpadă. Mergeam pe trotuar cu nepoțica mea de mână. Era târziu și undeva, spre apus, halebarda lunii abia se întrezărea printr-o plasă de nori. - Bunicule! Vezi? Fulgii de zăpadă dansează în aer. Iar scama aceea de luna, care abia se mai vede, dispare în nori. - Lucirea-acelui ochi cernit/ E plină de-un trecut umbrit": Așa spune poetul englez Byron, în „Ghiaurul”, o poveste verificată. Fetiță a tăcut. Mergeam tăcuți unul lângă altul și zăpada
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
nu au fost prea surprinși de gestul său. Știau că, în ciuda faptului că era plecat de ani buni din România, rămăsese un adevărat patriot și un mare iubitor de cultură. „Când plecăm din lume, nu luăm cu noi nici greutatea scamei” Trecuseră deja câteva ore bune de când stăteam și povesteam cu domnul Dumitru Sinu. Nici n-am simțit cum a trecut timpul și cum poveștile adevărate ale prietenului meu m-au făcut să trăiesc alături de el emoția amintirilor. „Nichita Tomescu era
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341707_a_343036]
-
decât canadienii. În momentele lui de liniște, scria. Avea niște poezii extrem de sensibile. Îmi pare rău că nu i le-am cerut. Îmi aduc aminte că una din ele spunea: Când plecăm din lume nu luăm cu noi nici greutatea scamei... Era un om puternic!” Nea Mitică nu s-a gândit vreodată că unchiul din lagărul titoist al anilor ’48 va fi prietenul său aproape 30 de ani... „Dar din uitare, cine-o să mă cheme?” Povestea lui Nichita Tomescu m-
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341707_a_343036]
-
inimă mereu flămândă, cu jar de catifea-ntr-o floare Cu al credinței viu izvor născut din focul fără lemne Chemare blândă-n curcubeie, ale seninătății semne Călătoresc cu dorul iar, prin amintiri... răscolitoare. VISELE DE IERI De după nori de scamă plutind ușor pe cer Timpul rotește-agale noi foi din calendar O filă se grăbește și scutură nectar Lăsând amprenta-i dulce, căci restu-i efemer. Trăiesc în universul ce-i plin acum de vise Ce nu apune-n suflet și-i
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
precauție o grenadă. Le-a făcut semn celor doi soldați să se posteze în fața ferestrei a doua, prin care se trăgea cu o armă automată. Apoi au scos din săculeți câte o grenadă, desfăcând catarama. Colțul lunii ieșise dintr-o scamă de nor. Cei trei se înțelegeau prin semne. Au tras inelul, aproape concomitent, de la grenade, după care două au fost aruncate prin fereastra prin care trăgea mitraliera, și una prin a doua fereastră. În momentul când Roșianu s-a ridicat
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
când izbește flama. Alungă-l să n-apuci să-i vezi arama, La câte-s rele te ademenește. La vorbele deșarte nu lua seama, Minciuna-i pulberea care orbește Ca plasa de păianjen, te smintește, Numaidecât se prinde ca și scama. Ele te -ndeamnă la porniri trufașe, La-nșelăciuni, la furt, la gând de sânge, Și toate fac durerea să se-ngroașe, Rușine, boală, chinuri a se strânge Și gândul morții suicide, lașe, Și toate câte-l fac pe om a
A DOUA SERIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342795_a_344124]