243 matches
-
mediu“, care caută să se plaseze undeva la mijlocul situației. Deci nu putem, pe de o parte, evita realitatea mediană a acestei mijlociri, dar nici nu o putem reduce la o poziție exactă. De unde echivocul expresiei logice și riscul ei de scamatorie, de îndată ce ne propune soluția explicită și, după cum am văzut, suspectă a unui termen mediu hotărâtor. Raționamentele au valoare demonstrativă, sunt elocvente ca formulă, dar trebuie mereu supuse unei minuțioase mișcări de nuanțe pe care realitatea ambiguă a termenului mediu le
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
atât de curgător și de neîntrerupt, cu atâta perspicacitate și cu tot atâta varietate de calificări, încât pot vorbi fără să fie atenți la ce spun. Ei sunt stăpâni pe un mecanism de limbaj care se exercită ca o uluitoare scamatorie, ca și cum vorbele apar și se fac auzite doar ca să dispară imediat, înlocuite de panglica discursului (ar trebui reabilitat termenul de „panglicari“). Omul cu oarecare intenție de seriozitate este, în primul rând, atent la ceea ce spune, la felul în care cuvintele
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
celor care s-au înstăpînit pe Dumnezeu mă face să ridic glasul (exemplul lui Guenon e tipic), lipsa lor de precauție, complicitatea lor în ignoranță, ușurința cu care își apropriază nevăzutul, felul în care vorbesc despre el plescăind de plăcere, scamatoriile la care se dedau de îndată ce intră în arena lui, felul competent pe care și-l arogă în organizarea văzduhului, promptitudinea cu care descriu, schematizează și fișează absolutul sub pălăria unei "științe sacre" ce investighează non-naturalul ca și cum l-ar avea pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu vorbele dulci. Dar vine un moment cînd scamatorii Încearcă să le arate copiilor că pe lumea asta nimic nu este imposibil. Atunci Îi cheamă, Îi invită să se apropie unul dintre ei, oricare și să Încerce să facă o scamatorie. Copiii rămîn Înmărmuriți cu toții, se rușinează, amuțesc, lasă capul În jos Încercînd să se ascundă, guvernantele Îi Împing de la spate, le spun să se ducă și tot așa pînă cînd răsare unul mai curajos, unul care, probabil, a mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Copiii rămîn Înmărmuriți cu toții, se rușinează, amuțesc, lasă capul În jos Încercînd să se ascundă, guvernantele Îi Împing de la spate, le spun să se ducă și tot așa pînă cînd răsare unul mai curajos, unul care, probabil, a mai văzut scamatorii și se duce În față și execută un truc ajutat de scamator, cucerind pentru totdeauna admirația celorlalți, Întotdeauna se Întâmplă așa, sau mai bine zis aproape Întotdeauna, fiindcă la această onomastică s-a Întîmplat ceva mult mai grozav, o scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
totdeauna admirația celorlalți, Întotdeauna se Întâmplă așa, sau mai bine zis aproape Întotdeauna, fiindcă la această onomastică s-a Întîmplat ceva mult mai grozav, o scenă formidabilă. Scamatorul Începuse să-și desfășoare ritualul: „să vedem, cine vrea să facă o scamatorie?“, cînd, fără ca cineva să fi băgat de seamă (În afară de Vilma și Cinthia), descoperi că, alături de el, chiar lîngă masă, răsărise un băiețel urecheat care stătea În poziție de drepți, cu călcîiele lipite și vîrfurile depărtate, ținîndu-și mîinile lipite de corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
băgat de seamă (În afară de Vilma și Cinthia), descoperi că, alături de el, chiar lîngă masă, răsărise un băiețel urecheat care stătea În poziție de drepți, cu călcîiele lipite și vîrfurile depărtate, ținîndu-și mîinile lipite de corp. — Eu știu să fac o scamatorie. — Să vedem, să vedem, să vedem! Cum te cheamă, băiețel? — Julius. Toți copiii se prăpădeau de rîs. Susan cea frumoasă era emoționată. Vilma murea de frică. Cinthia tușea: „Doamne, ajută-l să țină minte tot“. — Fantastic! Minunat! Extraordinar! Și cîți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Susan cea frumoasă era emoționată. Vilma murea de frică. Cinthia tușea: „Doamne, ajută-l să țină minte tot“. — Fantastic! Minunat! Extraordinar! Și cîți ani ai, băiețel? — Cinci. — Minunat! Fantastic! Fenomenal! Julius, sub supravegherea mea, o să vă prezinte cea mai extraordinară scamatorie a tuturor timpurilor! — Nu așa. Eu știu să fac o scamatorie. — Să vedem, să vedem, să vedem, băiețel! Scamatorul Începuse să devină puțin nervos. Se uită la stăpînii casei, care zîmbeau. — Știi să faci o scamatorie? — Da. Să vedem, băiețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Doamne, ajută-l să țină minte tot“. — Fantastic! Minunat! Extraordinar! Și cîți ani ai, băiețel? — Cinci. — Minunat! Fantastic! Fenomenal! Julius, sub supravegherea mea, o să vă prezinte cea mai extraordinară scamatorie a tuturor timpurilor! — Nu așa. Eu știu să fac o scamatorie. — Să vedem, să vedem, să vedem, băiețel! Scamatorul Începuse să devină puțin nervos. Se uită la stăpînii casei, care zîmbeau. — Știi să faci o scamatorie? — Da. Să vedem, băiețel, să vedem, să vedem, să vedem, treci aici. Ce scamatorie știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prezinte cea mai extraordinară scamatorie a tuturor timpurilor! — Nu așa. Eu știu să fac o scamatorie. — Să vedem, să vedem, să vedem, băiețel! Scamatorul Începuse să devină puțin nervos. Se uită la stăpînii casei, care zîmbeau. — Știi să faci o scamatorie? — Da. Să vedem, băiețel, să vedem, să vedem, să vedem, treci aici. Ce scamatorie știi să faci? Ia spune... Julius se uită la Cinthia: Cinthia Îi făcea semne cu degetul, ca și cum ar fi vrut să-i aducă aminte ceva. Vilma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o scamatorie. — Să vedem, să vedem, să vedem, băiețel! Scamatorul Începuse să devină puțin nervos. Se uită la stăpînii casei, care zîmbeau. — Știi să faci o scamatorie? — Da. Să vedem, băiețel, să vedem, să vedem, să vedem, treci aici. Ce scamatorie știi să faci? Ia spune... Julius se uită la Cinthia: Cinthia Îi făcea semne cu degetul, ca și cum ar fi vrut să-i aducă aminte ceva. Vilma Își acoperi fața eu mîinile. — Am nevoie de ajutorul unui băiat. Julius vorbea ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius vorbea ca și cum Învățase totul pe de rost, cuvintele lui erau aproape cu totul lipsite de intonație. Stătea eu mîinile lipite de corp, avea niște urechi mari și clăpăuge și-și aținti ochii asupra lui Rafaelito. — Aha! Atunci e o scamatorie complicată, o scamatorie dublă! Fenomenal! Fantastic! Cum te cheamă, băiețel? — Julius. — Julius ne va dezvălui acum toaaaaată știința lui! Fiți atenți! Acum vine momentul culminant al spectacolului! Și care băiat o să te ajute? — Rafael. — Aha! Rafaelito? Sigur că da! Rafaelito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Învățase totul pe de rost, cuvintele lui erau aproape cu totul lipsite de intonație. Stătea eu mîinile lipite de corp, avea niște urechi mari și clăpăuge și-și aținti ochii asupra lui Rafaelito. — Aha! Atunci e o scamatorie complicată, o scamatorie dublă! Fenomenal! Fantastic! Cum te cheamă, băiețel? — Julius. — Julius ne va dezvălui acum toaaaaată știința lui! Fiți atenți! Acum vine momentul culminant al spectacolului! Și care băiat o să te ajute? — Rafael. — Aha! Rafaelito? Sigur că da! Rafaelito care-și serbează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vedem. Rafael! Acum să te vedem! strigau și se foiau nerăbdători pe scaune. — Am nevoie de o scrumieră și o pietricică, spuse Julius, scoțînd scrumiera și pietricica din buzunarul de la haină. Iată-le. — Fantastic! Fenomenal! strigă scamatorul Și acum, ce scamatorie o să ne prezinți? Julius așeză scrumiera și pietricica pe masă și se uită la vărul său Rafael. — Eu pun pietricica aici și o acopăr cu scrumiera. Pe urmă spun cîteva cuvinte magice și fac pariu că scot piatra de dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să se apropie ca să-i invite la un pahar de whisky. Și Îi servi chiar el, le puse chiar el gheață În pahare și atunci ei Începură să răspundă la Întrebările pe care le puneau ceilalți. Întrebări de genul: dar scamatoria cu porumbeii cum o faci? sau: dar cînd te tai și curge sînge? După aceea veni rîndul Întrebărilor despre viața lor despre viața lor de artiști, desigur și atunci partenera - ai văzut ce tare era fardată? - deveni sentimentală, pînă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pică metisa. Poate te-a fermecat scamatorul, spune. — Doamne IIisuse Hristoase! Ce tot spui? Nu vezi că e Însurat? — Cum or fi trăind oamenii ăștia?... Cică sînt artiști... — Ai văzut ce de porumbei scotea din pălărie? — Nu e decît o scamatorie. — Nu cumva ești și dumneata un scamator? Și Vilma deveni dintr-odată serioasă cînd puse această Întrebare. — Eu nu mint niciodată o femeie, recită Victor cu siguranța că nu poate da greș vorbind ca din carte; o cumpărase În Piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se prăpădea de rîs cînd ea Întindea brațul cu capul micșorat atîrnînd de cîteva fire de păr și se uita la el și apoi Îl așeza pe creștetul băieților lui Altamira. Dar pe ei nu i-a amuzat de loc scamatoria asta; au Înțeles bieții de ei că În seara aceea o să rămînă cu buzele umflate, tocmai acum, cînd fratele lor mai mare plecase și-o lăsase singură pe suedeză; au Înțeles și au plecat spre bucătărie, cu gîndul să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dorindu-și un ghem...“ Își sorbi ceaiul și rîse din nou. Era un puști tare drăguț. Tata i-a dat trusa aia și nu-i venea să-și creadă ochilor. Stătea ore În șir și citea cartea, Încercînd să deslușească scamatoriile; dar În cele din urmă, ei, a dat-o la o parte. L-am Întrebat: „Ce s-a-ntîmplat? Nu ți-a plăcut trusa?“. Iar el a zis: „Ei, a fost ca lumea“, dar el credea c-o să-i arate cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-o la o parte. L-am Întrebat: „Ce s-a-ntîmplat? Nu ți-a plăcut trusa?“. Iar el a zis: „Ei, a fost ca lumea“, dar el credea c-o să-i arate cum să facă magie pe bune, iar acolo erau doar scamatorii. Își mușcă buza și clătină capul. Doar simple scamatorii! Bietul micuț. Avea vreo opt ani. Helen zîmbi. Cred că-i plăcut să ai un frățior. Eu și fratele meu aveam vîrste apropiate și nu făceam decît să ne certăm. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nu ți-a plăcut trusa?“. Iar el a zis: „Ei, a fost ca lumea“, dar el credea c-o să-i arate cum să facă magie pe bune, iar acolo erau doar scamatorii. Își mușcă buza și clătină capul. Doar simple scamatorii! Bietul micuț. Avea vreo opt ani. Helen zîmbi. Cred că-i plăcut să ai un frățior. Eu și fratele meu aveam vîrste apropiate și nu făceam decît să ne certăm. Odată mi-a legat o coadă de mînerul ușii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
începutul secolului XX. Selbit și-a început cariera sub numele său real, Percy Thomas Tibbles, însă și-a dat seama curând că un nume așa de blând nu se potrivea deloc cu imaginea unui artist care nu era definit de scamatorii cu cărți de joc, porumbei care dispar sau copii care zboară, ci dimpotrivă, de numere sado-masochiste care au șocat mii de spectatori și care au făcut înconjurul lumii. Selbit - da, numele său de scenă era de fapt numele său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
you? So What! So What! So What!“ Piesele au curs în nota - de mult obișnuită urechii mele - ce face marca acestui cvartet: linie melodică & texte memorabile, virtuozitate instrumentală, timbru vocal unic. Și, mai presus de toate - dinamică! Nici un adjectiv, nici o scamatorie lingvistică nu poate defini amprenta sonoră a grupului, obținută cu toate mijloacele hi-tech avute la dispoziție. Și care nu e deloc artificială, forțată, stridentă sau gălăgioasă, cum li se pare multora. Ascultătorul de rock’n’roll crescut cu Elvis & Beatles
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
nu provenea de la experiența în sine, ci de la proliferarea ei. Oriunde te întorceai în tîrg nu se putea să nu dai peste cîte o jumătate de broască secționată dintr-o singură lovitură, de-a latul. Experiența lui Schmeltzer părea o scamatorie de bîlci privită din afară, însă pentru ei, școlarii, era unică și fascinantă. Acolo, în laboratorul care mirosea a iod și a formol, priviți din toate părțile de ochii sticloși ai păsăretului împăiat, văzîndu-și chipurile transfigurate, uneori livide în sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
duioase, crudele, virginale... pe urmele voioase, bine întipărite în memorie, ale lui Rabelais. Când au apărut, și după aceea, cu o ciudată pudibonderie înscorțoșată de tâmpenie, au fost ocolite de comentariile critice sau pe nedrept diminuate în importanță, zbenguielile și scamatoriile ortografice luându-se în derâdere, privite ca o bizarerie trilulilistică a autorului tumultuostaltic, dornic de a se elibera, de a respira vocala și consoana cu paișpe plămâni deodată, de a spune pe șleau socoteala plus daravela, de a se debarasa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Uriașii munților. Fiindcă, orice s-ar spune - Pirandello nu se înșală în această privință -, teatrul este o artă păgână. Și totuși el nu uită niciodată că, în creuzetul acestei magii, teroarea se împletește cu râsul, că apariția efectivă stă alături de „scamatorie”, de manevra înșelătoare și că, în general, pretutindeni domnește în permanență o stare de confuzie, ca în cazul acțiunii din Șase personaje în căutarea unui autor, bunăoară. Sosirea neașteptată a celor șase personaje seamănă mai întâi o teribilă derută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]