34,178 matches
-
Îndepărtate, Ca un fluture din basme. Peste drum, măturătorii, Care-alungă noaptea-n lături, Urmăresc sosind cocorii, Sprijinindu-se pe mături. Și cu scripcile-n cutie, Ghemuite subțioară, Gârboviți, prin colbărie, Lăutarii se strecoară. Iată și patronul iese, Somnoros și indispus. Scaunele dorm pe mese, Cu picioarele În sus. Un client a mai rămas, Moțăind lângă-un sifon, Care-i cântă-ncet, pe nas, Ca părintele Ion. Monopedul cerșetor Stă, cu nasul ca un mac, La ieșire, -ntr-un picior, Să mai capete
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
terorist și care se visează la slujba Papei, URBI ET ORBI, din fața Catedralei Sf. Petru și Pavel de la Roma? Sau poate Grete cea păcătoasă, fardată și împopoțonată ca o sorcovă de mîna a doua, Grete cea grasă care merge în scaun cu rotile și visează la sex făcut în Piața cea mare și sfîntă, neamenințată ca în viziunea lui Mariedl de fata din Australia că o internează la spitalul de nebuni? Werner Schwab își salvează piesa de la alunecare spre tonul grav
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
este atît de dură și de tranșantă. Faptul că se joacă la ACT, sub pămînt, pare deja o idee de spațiu. Scenografa Alina Herescu adaugă un singur element pe scenă, o cortină pictată, figurativă, cu elementele locului unde trăiesc pisică, scaun, televizor o schiță în roșu, alb și negru. Această sondare a unei lumi puțin cunoscute, a unui univers ce există paralel cu al nostru mi se pare tulburătoare. De la text, la miza regizorului și la lecția de actorie a celor
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
băut. Spațiul cosmic furat se învârtește în împletitura de rădăcini, se răsucește și devine verdeață. - Scurtele clipe de libertate urcă din noi, trec învolburate prin sângele zeițelor Parce și o pornesc mai departe. Espresso Cafeaua neagră la un restaurant-grădină cu scaune și mese pestrițe ca insectele. Distilări prețioase umplute cu aceeași tărie ca Da și Nu. Ea este adusă din cafeneaua întunecoasă și se uită în soare fără să clipească. În lumina zilei un punct de negru binefăcător care se varsă
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
chemată în zadar. Falseturile se țin lanț, decibelii mi-au rănit timpanele. Pare că tot parcul se află în suferință, dar cum să se apere? Moartă de curiozitate, intru să văd chipul di-zeuzei. Nu e ea, e el, nu sînt scaune, ci bănci lungi unde cîțiva tineri se sprijină unii pe alții, amețiți de beri nenumărate sau de droguri. Imaginea este terifiantă, cu mult mai înfricoșătoare decît am intuit pe alee. Ies și ochii îmi cad pe Fîntîna lui George Cantacuzino
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
clavecinul la care cântase copilul Mozart - o casă plină de jucăriile minunate, inaccesibile, ale celor mari, mă uitasem la ele cu jind, aș fi vrut să pun mâna pe toate, dar nu mi se îngăduise, iar acum ședeam pe un scaun, pe care se pusese o pernă ca să mă înalțe, la o masă din sala mare a restaurantului de la Römischer Kaiser, lângă bunica mea. Aceasta îi detaila pe nemțește unui chelner, plecat foarte cuviincios spre ea, exigențele ei în legătură cu felurile comandate
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
percepeam înțepătura, în schimb, pregătit de spusele medicului, simțeam sau poate doar îmi închipuiam că simt alunecarea rece a acului înfipt deasupra ochiului. Eram așezat într-un fotoliu de piele ca și acela, temut, al unchiului meu dentist. Dar nici scaunul acesta de tortură, cu manetele sale metalice, nici siringa ori celelalte instrumente pe care medicul le avea pregătite pe o tăviță nu mă înspăimântau cât vorbele sale. Cu câteva clipe în urmă anunțase: "Acum îți întorc pleoapa pe dos, dar
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
ai nici o grijă; sunt aici cu tine, nu ți se poate întâmpla nimic rău". Nu altfel îmi închipuiam pe vremea aceea prezența nevăzută, lângă mine, a îngerului păzitor. Se terminase totul? Cu ochiul bandajat, ședea relaxat dar cam amețit în scaunul oftalmologului. Spre sfârșitul operației, care durase doar câteva minute, transpirase puțin ca atunci când i se făcea rău. Soția medicului îi ștergea fruntea cu o batistă parfumată de mătase și îl întreba: "Nu-i așa că nu te-a durut deloc?". I
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
departe. Dacă tragi linia, în țara asta toată lumea e pusă pe hoții și pe chiul, nimeni nu se pricepe la ceea ce face, iar haosul tinde să se generalizeze. Cînd aud asemenea sentințe, exprimate de oameni care, altfel, par a avea scaun la cap și chiar au, arunc întrebarea "Din ce statistici reiese asta?" În formulări diferite, răspunsul e că asta se cunoaște de la distanță. Se vede (Mă trezesc și luat peste picior că eu, ziarist, nu sînt în stare să observ
Părerile românilor despre români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13969_a_15294]
-
Mircea Mihăieș Placiditatea populației, absența reacțiilor societății civile, scufundarea penibilă a partidelor de opoziție le consolidează pesedeilor impresia că sunt nemuritori. Convinși că nimeni n-o să-i clintească din scaunele puterii, își permit chiar luxul de-a admite că lucrurile merg prost. Tonul, peremptoriu, coborând peste capetele prostimii din înălțimea atotșiinței și atotputerii pesediste, e cam următorul: "Corect, avem corupție, avem sărăcie, dar parcă America nu are?" Firește că o
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
analfabet. E foarte bine că, în cele din urmă, am înțeles să facem dușuri intensive, să ne tundem lațele pline cu păduchi, să renunțăm la cafturile pe stradă și la scuipatul pe jos. Dar asta nu ne califică, deocamdată, pentru scaune la Academia Franceză sau la Nobelul pentru fizică atomică. Mai avem de învățat lucrurile elementare, apoi pe cele complicate, pentru ca, într-un târziu, să pretindem să ni se recunoască valoarea. Deocamdată, ni s-a recunoscut capacitatea de a buchisi primele
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
un spital devastat de localnici. Față de asta jafurile din clădirile guvernamentale mi s-au părut niște glume. Chiar dacă au și ele o anumită semnificație sărăcie imensă și o disperare și mai mare. Cu ce se îmbogățește bagdadianul care fură un scaun sau un ventilator din nu știu ce minister? Nu-mi permit să fac speculații. Mă obsedează însă ticăloșia uriașă a lui Saddam Hussein care pînă în ultima clipă și-a îndemnat poporul să lupte, fie și cu mîinile goale, împotriva americanilor, fiindcă
Papucul anti Saddam by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14026_a_15351]
-
măsuțe de lemn care intrau una în alta, masa cea mare pe care o foloseau pentru cină, o bibliotecă, un colțar, o etajeră pentru ziare, un cărucior plin cu dosare și bibliorafturi, canapeaua și fotoliile, două scăunele pentru picioare, șase scaune și o vitrină. Pe pereți era un tapet galben cu pătrate și cercuri maro care se înșirau frumos în sus și în jos. Nimeni din Gouripur nu avea așa ceva. O făceau să se simtă mîndră. Tatăl ei era al doilea
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
Cîtă mulțumire de sine. Cel mai mult îi lipseau oamenii. Nu anumiți oameni, ci oamenii în general. Dacă își lipea urechea de perete putea să audă zgomote. Televizorul care mergea. Tusete. Uneori apa de la toaletă. Uneori de sus, tîrșîitul unui scaun. Un schimb de urlete de dedesubt. Fiecare în cutia lui, numărîndu-și avuțiile. În toți cei optsprezece ani ai ei, abia dacă putea să-și amintească de vreun moment în care fusese singură. Pînă cînd se măritase. și venise la Londra
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
cu ochii la ea, așa încît continuă să vorbească spre farfurie: Vreau să spun că am putea trăi din puțin. Simțea cum îi arde ceafa. Chanu umplu tăcerea cu rîsul lui. - Nevasta mea abia se acomodează. - Tuși și își potrivi scaunul. - Există acum perspectiva să fiu avansat, iar lucrurile încep să meargă bine pentru mine. Dacă se confirmă treaba cu avansarea, atunci multe vor fi posibile. - Și eu m-am gîndit tot timpul că o să plec înapoi acasă, zise doctorul Azad
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
orice preț. Aceasta a fost prima promisiune. Iar a doua, că mă voi întoarce acasă. Cînd voi fi reușit. Și îmi voi respecta promisiunile, încheie Chanu. Devenise tot mai mare în timp ce vorbea, dar apoi se făcu din nou mic în scaunul lui. - Prea bine, prea bine, spuse doctorul Azad, uitîn- du-se la ceas. - Scrisorile cu rugăminți continuă să vină, spuse Chanu. De la vechii servitori, de la copiii servitorilor. Chiar și de la propria mea familie, deși nu sunt nevoiași. Le e gîndul
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
nuanțe. Curtea interioară a unui liceu. Un amfiteatru amenajat din gradene. Plin, plin. Toți stăm cu ochii pe cerul plumburiu, pe care norii s-au strîns din văi ascunse. Scena, aproape goală. Cîteva elemente, simple, de recuzită, cutii de carton, scaun, masă, un cuier cu o haină. Doi actori negri vorbesc, simplu, din nou acest cuvînt, despre absurd și viață, despre ce ne apropie și ce anume ne desparte. Doi actori, dintre care unul este un dj descoperit de Brook, ne
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
fost un triumf pentru Sawallisch și pentru întreaga companie de canto, cu Thomas Allen, Giudita Gruberova, Gösta Winberg, Teo Adam, mari artiști care repetaseră timp de peste o lună de zile, îi telefonez lui Elisabeth Schwarzkopf. - Stai să-mi iau un scaun, zice, să nu leșin. Vrei să-mi spui că ai intrat în scenă într-un rol ca acesta, fără repetiții de orchestră, cu un dirijor ca Sawallisch, într-un teatru de un asemenea prestigiu, și cu un public infernal ca
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
dintr-o secție de poliție mărginașă, pe o vreme de pâclă deasă, bucuros să nu fi fost văzut de nimeni. Ocolea pe străzi dosnice, timp de tensionate ceasuri. Descindea, în fine, într-un subsol, probabil locuința lui. Acolo, pe toate scaunele instalat, îl aștepta un tribunal, gata să-l judece... Însă un alt adolescent putea să prindă gustul unei vieți duble, să simtă un imbold detectivistic, în slujba unui crez de a cărui justețe să nu se îndoiască. îndoctrinarea lui începuse
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
zilei. Bine faceți! Cineva care lucrează într-o editură, după cum mărturisește, și răspunde la numele primăvăratic de Flori Stănescu, scrie în JURNALUL LITERAR nr. 7-12/2006: "Ifosele, cu pretenții aristocratice, mofturile de vedetă și bocancii autoritari (zvîrliți de la înălțimea diverselor scaune profesionale) ne împing pe unii dintre noi - destul de mulți - să nu mai citim 22-uri, Dileme, Observatoare culturale și alte Românii literare. Pentru că nu mai știm cui se adresează: autorii își scriu unii altora și se citesc între ei". Noroc
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
l-a băut Iisus va ședea și va împărăți și va judeca împreună cu Împăratul împăraților<footnote Notă Pr. Bodogae: Așa cum i-a cunoscut și vechea tradiție bisericească, martirii nu mai erau judecați, ci erau socotiți ca stând împreună cu Hristos pe scaunul de judecată. A se vedea și Eusebiu, Istoria bisericească, VI, 42, 5. (n.s. 164, p. 372) footnote>. Acesta este deci paharul mântuirii. Cel care-l va lua va chema numele Domnului, iar tot cel ce va chema numele Domnului se
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
multe chipuri, având să dea lupta pentru cununa însăși, au suferit acum din nou loviturile de bice obișnuite, târârile și sfâșierile fiarelor sălbatice și toate câte le striga și le poruncea un popor înfuriat, iar la urma tuturor, punerea pe scaunul de fier înroșit, de pe care trupurile lor arse răspândeau un miros de carne friptă. Dar nici în felul acesta păgânii nu s-au potolit, ci s-au înfuriat și mai tare, vrând să înfrângă cu totul răbdarea creștinilor, însă, ca
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
atunci la cei care credeau în Unsul Domnului o râvnă cu adevărat minunată, precum și o putere și un curaj într-adevăr dumnezeiești. Căci abia a apucat să se pronunțe sentința împotriva unora, și din cealaltă parte să grăbeau alții spre scaunul de judecată al judecătorului, mărturisind că sunt creștini, fără să se sperie de îngrozitoarele chinuri și de orice fel de munci care-i așteptau, ci vorbeau cu toată îndrăzneala și curajul despre credința în Dumnezeu întregii lumi și întâmpinau cu
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Sfântul Mucenic Roman, III, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 401) Totul era cuprins de frică amară și de înec. Împărații răvășeau lumea mai cumplit ca viforul, tiranii aduceau peste oameni furtuni înfricoșătoare, scaunele conducătorilor erau mereu în mișcare, judecătorii cereau să fie tăgăduit Hristos, legiuitorii amenințau cu pedepse amare. Bărbații erau târâți să jertfească demonilor, iar femeile erau duse cu sila la capiștile cele nelegiuite. Spre această nebunie erau târâte și fecioarele; preoții
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
însă, fiind pentru noi pline de curse, le disprețuim (pentru dobândirea) altora cu mult mai mari”. (Actele martirice, Martiriul Sfântului Pioniu Preotul și al celor dimpreună cu el, V, 2-5, în PSB, vol. 11, p. 144) „Iar proconsulul, stând pe scaunul de judecată, a zis: Cum te numești? Fericitul a spus: Numele meu cel dintâi și ales este cel de creștin, iar dacă întrebi de numele pe care-l port în lume, acesta este Carp. Proconsulul a spus: ÎȚi sunt cunoscute
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]