168 matches
-
pe care le frigeau pe jar În curte. Ne cam luau de nas pe mine și pe Andrei fumul și mirosul de carne friptă. Aia era Însă În exclusivitate treaba lor. Câinii barem s-alegeau cu oasele. Se gudurau și schelălăiau excitați când Îl vedeau pe plutonier intrând pe poarta Unității. Îl recunoșteau după uniformă, Înainte ca părințelul să mă facă atent că iar a venit ăsta să-și ia dreptu’ de la moșu’. Era un țărănoi zdravăn și fălcos și roșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lăsăm pe moșu' aici, să stingem lumina și să Închidem ușa. — S-o fi Întors Viorel cu mă-sa, fac. Doar ăștia mai lipsesc. Și noi stăm aici să-i așteptăm pe toți ca tâmpiții! Să fugim! Se auzeau câinii schelălăind, gudurându-se parcă pe lângă cineva de-al casei. Andrei arăta Însă calm și foarte stăpân pe sine. — Stai aici În dormitor cu lumina aprinsă. Ies eu să văd, șopti, și o luă spre poartă prin Întuneric, cu țeava-n mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cât negru sub unghie de cloaca în care se bălăcesc ei. Ei bine, mie îmi pasă, și am de gând s-o scot pe mama ta din mizerie, am de gând s-o scot la lumină. — Ai încercat, și ea schelălăia tot timpul că vrea acasă. În locul dumitale aș fi lăsat-o să se întoarcă pe jos. Scuză-mă, am vrut să spun altceva. Ai făcut o greșeală, asta-i tot, și acum trebuie să ți-o scoți din cap. Ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
chema? Era un moldovean repezit așa, glonț, subțirel și mititel. Și avea și așa un dialect moldovenesc. (îl imită pe sergent - n.n.) Și eu cu un prieten din lotul Matei Basarab, Vlad Dinu, ne-am apucat și am început să schelălăim, la fel cum făcea gardianul, și nu știu cum și-a aruncat ăsta ochiul. Băi, și ne-a văzut cum răcneam și noi, cum îl imitam. Și ne-a băgat pe amândoi la izolare 7 zile. Da’ n-a fost teribilă treaba
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
apropiat la o palmă de boturile lor umede și am început să-i privesc pătrunzător în ochi. Primul a cedat foarte repede și a fugit. În scurt timp, pe ceilalți i-am făcut să se lase pe burtă și să schelălăie încetișor. Îi învinsesem. Eram satisfăcut. Era o victorie foarte importantă pentru mine. Încă nu mă urnisem din loc, când cineva, un bărbat, a trecut în goană pe lângă mine, izbindu-mi unul din brațe. Brusc, am fost curios să știu de ce
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
bine de un secol de dascăli și politicieni deopotrivă, ignoră, cu bună știință, datele reale ale figurii eminesciene, dominată de apetență enciclopedică, de rigoare critică, de profesionalism, de bună cuviință și de atitudine civică inflexibilă. Spasmele orgasmatice ale fetelor bătrâne schelălăind duios sub bătaia florilor de tei, ca și jeremiadele apocaliptice și ipocrite ale politicienilor care "nu sunt lăsați să-și iubească țara", nu au ce căuta aici, fiind, în sensul cel mai propriu, nelalocul lor. Cu totul altceva ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
câinele fiindu-i superior lingăului, cel puțin așa cred, într-o logică morală universală. Este limpede, însă, că poziția de patruped pe care și-o arondează lingăul ține de altă nuanță: el nu este un simplu om-câine, ci unul care schelălăie și se gudură dezagreabil și lamentabil pe lângă omul-om. În zilele noastre - căci textul de față face parte dintr-o încercare de radiografie a fiziologiei românilor -, lingăul este destul de vizibil în spațiul public. Înrudit cu lingăul comunist, cel postcomunist nu
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
întoarce, constată furtul, se plânge. Câinii lui tineri nu spun nimic. Vine atunci încet, făcând ocoluri largi și cu urechile pleoștite, Dolca, o cățea bătrână și credincioasă. Ciobanul întreabă pe un ton de reproș: Unde mi-e averea mea?". Cățeaua schelălăie, se culcă la pământ și ridică laba rănită în lupta cu hoții. Costea o ia în brațe: "Furii laba ți-au rănit Când la dânșii ai sărit? Dacă-mi ești tu pricepută Și nu te-arăți prefăcută, Înainte să apuci
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
vizitez. I-am răspuns că eram în trecere prin acel oraș de care mă legau unele amintiri (disparate acum și anoste). De peste gard, se auzeau o muzică fără ritm și glasuri de copii, alergându-se prin curtea vecină. Un câine schelălăia odată cu ei, umbra sub care mă aflam se mărea, căldura de vară își căuta loc peste tot. Mă simțeam mulțumit că ajunsesem acolo, deși nu după multe clipe strada mă chema iarăși, balansul corpului în mișcarea pașilor purtați pretutindeni rămânea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
unii pacienți cu vechime. De multe ori se simte în aer mirosul rozătoarelor. Câinii sunt peste tot și dacă nu ești atent e posibil să calci pe ei sau în excrementele acestora. Uneori se aude în întunericul serii câte un schelălăit de câine călcat pe coadă ori câte un țipăt ca de moarte din gura vreunui cetățean mușcat de sălbăticiunea agresată involuntar. * * * După câteva zile am început să simt mâncărimi puternice pe piele la încheieturile mâinilor și picioarelor. Scărpinatul a devenit
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ce se întâmplă... Mulți îl știu fioros, îi știu de frică. Acum așteaptă deznodământul. Se așteaptă la ce e cel mai rău : o chemare în biroul dânsului și o externare fără nici un drept de apel. ( Până și dulăul de afară schelălăie, înțelege totul și îmi plânge de milă, la gândul că ceva grav trebuie să urmeze.) Am gluga hanoracului pe cap, halatul strâns bine cu un cordon improvizat, mâinile împreunate pe piept precum în rugăciunea unui veritabil preot budist. Am barba
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Părăseam toate aceste locuri ale copilariei și apoi trăirile și visurile tinereții care mă legaseră atât de mult. Ne urcăm cu bagajele în birjă și suntem gata de plecare. Credinciosul nostru câine presimte că ceva neobișnuit se petrece. Latră și schelălăie într-una, alergând de jur împrejurul trăsurii. Plecăm, și el ne petrece, încă câteva străzi, lătrând mereu, după care se oprește cu privirea îndreptată spre noi, care ne tot îndepărtăm. Îl mai vedem cum se întoarce abătut. Am aflat mai târziu, că
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
Caragiale o constituie regresia la animalitate adesea la confiniile cu scatologicul. Dincolo de acuplările însoțite de sunete animalice și de imprecațiile libidinoase, regresia la animalitate se regăsește nu mai puțin elocvent prin prezența animalelor printre oameni. Pisici în călduri, câini linșați schelălăind dramatic sau asmuțiți sardonic, capre cu mestecatul placid, șobolani vioi circulând nestigheriți printre botinele doamnelor, oi mânate orb către un țarc, păsări în colivii sau cocoși puși să se lupte. Animalele se află pretutindeni într-o indiferen- țiere care devine
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
chema? Era un moldovean repezit așa, glonț, subțirel și mititel. Și avea și așa un dialect moldovenesc (Îl imită pe sergent - n.n.). Și eu cu un prieten din „lotul Matei Basarab”, Vlad Dinu, ne-am apucat și am Început să schelălăim, la fel cum făcea gardianul, și nu știu cum și-a aruncat ăsta ochiul. Băi, și ne-a văzut cum răcneam și noi, cum Îl imitam. Și ne-a băgat pe amândoi la izolare șapte zile. Da’ n-a fost teribilă treaba
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
se repezi la ei cu lătraturi furioase, fără a reuși să-i sperie. Oamenii isi căutară de treabă. Furios câinele continuă să se repeadă la picioarele lor, până când unul dintre ei îl lovi cu o lopată între coaste. Se retrase schelălăind spre cușcă. Buldozerul își înfipse lama în gardul de lemn, croindu-si poteca. În urma lui venea și excavatorul. Apoi oamenii se urcară pe casa examinând acoperișul. ― Nu-i bun de nimic, zise unul dintre ei făcând semn buldozeristului să înainteze
H amilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_299]
-
Trecu prin gard cu aceeași ușurință, lăsând loc excavatorului grăbit sa-ncarce mașinile ce soseau necontenit din strada vecină. În drumul lui trecu și pește cușcă, strivind-o sub senile. Câinele abia avu timp să sară din calea lui, plecând schelălăind de spaimă undeva, aiurea-n oraș. * * * Domnul Georgescu ieși la geam furios. Nu văzuse lumină, dar îl sculase lătraturile câinilor. Mai zări vecinii de la parter deschizând fereastră și mai zări și un câine strecurandu-se în blocul lor. ― Doamne, o să
H amilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_299]
-
cât timp?) urâtul se-mbracă cu mine mă poartă peste tot murdar și sălbatic oriunde aș săpa să-l caut îl găsesc - la rădăcina iederei de pe casă până departe peste livadă în orăcăitul ca o ceață al broaștelor mere putrezite schelălăie la lună urma trupului său greoi culcat la picioarele tale s-a adâncit în ultimele zile ai căzut în ea până la brâu ți-aș întinde mâna dar am prins mucegai și ți-e scârbă mai târziu am s-o acopăr
Poezie by Daniela Popa () [Corola-website/Imaginative/8957_a_10282]
-
până când ajunsese În fața blocului.Câinele se ridică pe labele din față, apoi nemaiputând suporta atâta lumină Își ascunse botul sub treptele spălate de nemiloasa răpăială a ploilor. Apoi simți deodată o căldură nefirească străbătândui blana până În adâncul trupului, zbârlindu-l. Schelălăi și se ascunse și mai mult sub treptele de piatră. Alte chelălăituri se auziră prin tot cartierul străbătut deodată de atâta lumină. Scântei orbitoare trosniră-n văzduh, căzând de-a lungul stâlpilor de beton. Apoi totul recăzu În Întunericul de
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]