201 matches
-
că m-ai putea ajuta dacă mi-ai răspunde la câteva întrebări. Conklin zise: — Sunt tip săritor, nu-i așa, Violu’? Individul tot ridica și cobora bățul, iar încheietura mâinii îi zvâcnea când câinele se încorda în aer. Violu’ mârâia, scheuna, gâfâia. Danny își dădu seama ce se întâmplă și se fixă asupra fundurilor de pahar. Violu’ scăpă un ultim mârâit/ scheunat/ gâfâit, descleștându-și apoi colții și căzând la pământ. Conklin râse. — Văd că n-ai nici un pic de simț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Sfâșietoare despărțire! Atelierul aproape terminat, cu oberliht mi se părea înspăimântător de gol. Patul era prea lat acum. Accentul ei suav, căruia-i simțeam lipsa. Degetele ei scurte, puternice. Lipsit, brusc, de orice tandrețe, în urma ei rămânea un biet câine scheunând, ale cărui scâncete încerc acum să le silabisesc; dar încercarea mea de a desluși gândurile celui părăsit se dovedește zadarnică. Până acum părăsise și el fete și femei, atunci când apărea foarte repede plictiseala, fără ca măcar să-și ia bun rămas. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
au găsit, după cum ați văzut, extrem de vinovat, chiar numai și pentru faptul de a fi alergat un ied! Au vrut din nou să-l alunge. Napoleon însă n-a mai plecat... Era sătul de singurătate... Așa că s-a întins jos, scheunînd și dînd prietenos din coadă, ca și cum ar fi vrut să spună că el n-are nici o vină, că a vrut să se joace cu iedul, că nu i-a făcut nici un rău. Se pare că argumentele sale au fost acceptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
îl urâse pentru atitudinea lui necugetată. Isprăvile lui Lupaș Ducându-se la școală, într-o zi friguroasă cu ploaie și vânt, Elena a auzit un scâncet de cățel la marginea străzii. S-a îndreptat într-acolo. Era un cățel care scheuna și nu se putea mișca. L-a luat în brațe și când i-a atins lăbuțele a scheunat și mai tare. Probabil fusese lovit de vreo mașină. L-a luat și l-a dus acasă așezându-l pe o pătură
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ploaie și vânt, Elena a auzit un scâncet de cățel la marginea străzii. S-a îndreptat într-acolo. Era un cățel care scheuna și nu se putea mișca. L-a luat în brațe și când i-a atins lăbuțele a scheunat și mai tare. Probabil fusese lovit de vreo mașină. L-a luat și l-a dus acasă așezându-l pe o pătură veche și dându-i să mănânce. —N-ai ajuns la școală? Se îngrijorează mamă-sa. — Am găsit un
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Acesta l-a cercetat și i-a spus că din fericire nu are decât lăbuța din față ruptă și cea din spate puțin julită. —E câinele tău? Cum îl cheamă? — L-am găsit pe stradă. Nu mai putea merge și scheuna. —Sărăcuțul! Îi pansez rana și îi voi pune lăbuța ruptă în scândurele. Ai să mă ajuți și tu. Cățelul se uita speriat că nu știa ce se întâmpla și trăgea să fugă, deși nu putea. Când totul a fost gata
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Îl Împinse sub pat pe Noimann-penitentul, după care, jubilând, se năpusti, amușinând lenjeria risipită pe podea. Mirosul bine-cunoscut al parfumului și-al sudorii trupului Mathildei Îi crea, pe moment, o senzație de euforie atât de puternică, Încât medicul Începu să scheaune și să scâncească asemenea unui cățel bucuros că și-a regăsit stăpâna, dând din coadă, târându-se pe burtă, de la pat la ușă și de la ușă la masă, Împrăștiind și lăsând În urma sa băltoace sclipitoare de urină pe podea. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
am închis bine ușa în urma lui. 11. Au trecut, după aceea, zile și săptămâni, stăteam cu Zenobia în beznă, mențineam dragostea pe lume, de afară se auzea viscolul, n-am să-l descriu, apoi lupii începură să ne dea târcoale, scheunau jalnic, era, poate, îngrozitor de frig, peste groapa cu apă se așternuse o pânză de gheață, trebuia să o spargem când ne încerca setea; rodeam, câteodată, ierburi, era o stare de dincolo de gânduri, cotropitoarea, disperata dragoste a lumii se ghemuise acolo
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a oftat Constantin și eu nu mai știam dacă vorbea despre javră sau despre fata de pe șlep. „Nici n-avea cum : era un șlep străin, cu pavilion austriac...“ Constantin s-a oprit o clipă să mângâie pe cap javra, care scheuna fericită. „Atunci mi-a venit ideea să plec la mare, măcar pentru o zi, să caut șlepul“, a continuat el. „Am un prieten la Constanța, unul, Poenaru, stă pe lângă geamie, i-a albit părul, de tânăr, din cauza nervilor. Mă gândeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
săptămână întreagă. Când îl zărise în sfârșit, era cu bâțul de pescuit pe umăr. Începu să latre veselă, iar vecinul îi făcuse cadou un pește. -Viola, mănâncă, peștele e o delicatesă. Dar ei nu-i plăcea peștele și se culcase scheunând în seara aceea. O vreme numai pește primea de la prietenul ei, în consecință nici nu mai ieșea afară să-l salute. Acolo staționa în interiorul porții, iar dacă auzea sunetul gipului, pândea prin căpături: să vadă cu cine umblă vecinul? Era
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
câinilor e ca un nor de vreme bună care trece ușor, ca o dimineață de primăvară scăldată într-o lumină suavă, ca un eleșteu de grădină pe care plutesc lebede albe, dacă ar fi așa n-ar începe Găsit să scheaune, brusc, jalnic, Și eu, și eu, spunea el. Pentru a răspunde la o asemenea dezlănțuire a unui suflet necăjit, Cipriano Algor nu găsise, îngrijorat cum era de responsabilitatea misiunii care-l ducea la Centru, alte cuvinte mai bune decât, Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
câinele. În ciuda tonului lui de îngrijorare pe care un auz atent îl putea distinge, glasul stăpânului schimbă în bine dispoziția lui Găsit. Rătăcise prin curte, perplex, neliniștit, alergând de colo colo, adulmecând valizele și pachetele care erau aduse din casă, scheuna cu putere ca să atragă atenția, și iată că presentimentele lui se adeveriseră, ceva singular, ieșit din comun, se pregătise în ultima vreme, și acum sosise ora în care soarta sau destinul, sau hazardul, sau instabilitatea voințelor și obligațiilor umane, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și putea lua gândul de la Întâmplarea nemaiîntâlnită. Ce-a fost asta? Oare au plecat de tot, se mai Întorc? Din Întrebări și gânduri nu tocmai ușoare Îl trezi Vizanti care Înnebunise de tot; sărea pe două picioare, mârâia reținut și scheuna alarmat, alerga În cerc și prin tot ce putea el face Își anunța stăpânul. Victor a fost tentat să-l pedepsească dar, imediat a realizat că nu l-a mai văzut pe prietenul său În această stare de delir canin
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pună o altă serie de Întrebări la finalul cărora a concluzionat: Securitatea sau Miliția, altă mână mârșavă nu poate fi! Dobitocii! Cel mai bine, Vizanti ar fi s-o ștergem noi cât mai repede și cât mai departe! Câinele a scheunat a durere și Victor Olaru parcă i-a auzit vocea clară: Înceară, hai Încearcă! În momentul de cumpănă care a urmat, Victor a auzit și alte voci venite din Înalturi, de alături și de pretutindeni: „Încearcă, Încearcă!” S-a decis
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pe care porniseră, fără ca măcar unul din ei să știe cât va dura acesta și câte urcușuri și coborâșuri va mai avea. Din somnul cel greu și agitat i-a trezit câinele lor, Vizanti, care urla prelung și dureros, apoi scheuna a chemare, lătra de două-trei ori pentru ca apoi iar să tulbure noaptea cu urletul lui care În urechile Mariei răsuna ca un sfârșit dureros, ca un rămas bun fără de speranță dar, mai ales, ca un semn rău, un semn care
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
se Întâmplă de altfel În fiecare dimineață, cu mici mici variațiuni, Antoniu și Kawabata, ies unul după altul din adăpostul mizer, despărțindu-se și plecând fiecare spre locurile strategice de cerșit. Scheleticul câine al lui Ben, se Îndepărtează În fugă, scheunând, după ce Kawabata i-a tras un șut, În fundul numai piele și os. Vor traversa calea ferată ce trece prin partea de sud a orașului ca o venă sănătoasă Într-un trup tânăr, fiecare prin altă parte, după care se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să creadă. Așa că am fost nevoită să răspund tot eu. Am crezut că este altcineva... Soneria s-a auzit din nou și instantaneu Brigit a revenit la viață. A alergat la ușă, a ridicat receptorul interfonului și a început să scheaune o tiradă incoerentă, din care numai unul din zece cuvinte era inteligibil: —TICĂLOSNENOROCITTÂRZIULABĂ ALTELEMAIBUNEDEFĂCUTLABAGIU CRETINARZIÎNFOCULIADULUI! A terminat zicând: —Intră, labagiule! Și a apăsat pe buton. Abia după asta Brigit a părut să-l vadă cu-adevărat pe Daryl. —MAMA Mia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mese: Are cineva vreun analgezic? Mi-au trebuit vreo câteva clipe ca să înțeleg de ce toată lumea se cutremura de râs. M-am dus aproape în genunchi la Celine, care era asistenta de serviciu în noaptea aia. — Mă doare îngrozitor măseaua, am scheunat ținându-mă de falcă. Poți să-mi dai ceva pentru durere? Niște heroină ar fi numai bună, am adăugat. — Nu. Eram uluită. —N-am vorbit serios când am zis heroină. —Știu. Dar tot nu poți să primești nici un drog. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
indica faptul că alternatorul nu funcționa, sursa de curent fiind deocamdată doar acumulatorul mașinii. Inspiră adânc și apăsă cu putere pedala de ambreiaj. Așeză maneta schimbătorului de viteze la punctul mort și apoi întoarse până la capăt cheia în contact. Demarorul scheună jalnic de două ori după care, cu un tremu rat puternic, motorul uriaș se puse în funcțiune. Toma apăsă ușor pedala de accelerație urmărind turometrul mașinii. Îl lăsă apoi la ralanti ascultând zgomotul regulat. Cel puțin deocamdată, nu sesiza vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peste mine gânduri bune. Simțeam că fac bine unui suflet care se rătăcise acolo și își căuta înălțarea din mijlocul pădurii rugându-mă pentru el și aș mai fi stat la nesfârșit, că nu mai auzeam nici jivina cum își scheaună sfârșitul, nici cum se topește zăpada, nu-mi mai era teamă de lupi, nici de alte lighioane și mă învăluia o liniște venită de nicăieri. Îmi imaginam propria moarte și plângeam soarta pe care o avusese Codruț. Nu-l cunoșteam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cuminte, băiete, nu te vom părăsi. Fii încredințat că pe acest nenorocit îl vom omorî cât de curând și ... N-a terminat de spus pentru că Stup l-a întrerupt: -De jivinele acestea care m-au înconjurat cum scăpăm? a întrebat scheunând Stup. -Ești aici, lângă mine, ai răbdare să-mi aducă Trotinel din desagă ce-mi trebuie și ai să vezi numai cum vor fugi de își vor frânge până și măruntaiele din ele și nu se vor mai apropia de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în urmă, la plecare. Au oprit autocarul,în vale, la capătul fostei alei, asfaltate, care ducea în spatele domeniului, spre parcarea de serviciu, a turiștilor. Acolo, stând în genunchi, l-au găsit pe bătrânul paznic, plângând,în hohote. Și pe cățel, scheunând jelit, și pe pisoi, mieunând, stins, ca un glas de dincolo de lume. Covrigel a coborât primul, și s-a plecat, asupra bătrânului. Ce-i, de ce plângi? Nu vezi? Uite! Și-i arată, cu palma, ce mai rămăsese, din tot ce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
are pui. S-a așezat, cuminte,în coadă, alături, și-l privea, curioasă, cumîși face meseria de braconier. Se lingea, amarnic, pe buze.îi era foame. El, mai întâi, nu a luat-o în seamă. Cățelușa a început,însă, a scheuna,încet, implorând mâncare. El se stropși la ea. Ea se dete într o parte, dar, cu glasul scăzut, discret, parcă, insista, să i se dea o chișcătură de carne. El se înfurie. Înfipse cuțitul într-un mușchi, apucă, furios, pușca
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dau trăinicie căsniciei. Unii dintre noi sunt atât de răi, că pământul abia îi rabdă! Alții ar dori să plutească prin aer numai să nu-și supere semenii. Oameni și oameni... Ciocârlia o sfârșește cântând, stingânduse încetul cu încetul; bogatul scheunând și văicărindu se! Democrația ar trebui să însemne libertate și o înțelegere corectă a legilor pentru ocrotirea dreptății... Dar ce-i libertatea?! A gândi și a acționa în armonie cu semenii tăi, în respectul trecutului și pentru înnobilarea prezentului, ar
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
se plimbau sau stăteau pe trepte la soare. Toți îmbrăcați în halate vișinii, uzate, decolorate de prea mult spălat. Un câine, pripășit probabil, jigărit ca vai de el, alb și cu o pată neagră între urechi, moțăia lipit de trepte, scheunând când îl lovea cineva cu piciorul. Nimeni nu se sinchisea de mine. Din ghereta lui, portarul arunca uneori câte o vorbă celor care suiau sau coborau treptele. Glumea și izbucnea singur în râs... M-am hotărât să mă duc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]