623 matches
-
mobilier, pe care se orânduiau câteva potișe, profilate pe o tavă de lac în tonuri de roșu stins și auriu, era atârnat un tablou. De cum am intrat în casa Sadovenilor, pânza aceea mică ce înfățișa un peisaj cu contururi abia schițate, dar având o atmosferă aparte și degajând din griurile sale rafinate o gravă melancolie, m-a dus cu gândul, entuziast tânăr ce eram, la pânzele lui Andreescu. Sunt momente când elanul și exaltarea tinereții în fața frumosului ne fac să uităm
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
focul. Unul, nomad incurabil (Morand a scris, între altele, o carte despre București, foarte citită în interbelic), altul, sedentar și amator de coniacuri fine că un notabil de țară, cum scrie Jean-Paul Enthoven în „Le Point” din 28 noiembrie. Portretele schițate personalităților cu care și-au încrucișat pașii sunt groaznice: De Gaulle, „un sac umflat”, Montherlant, „nimic în creier, doar un pic de istorie română”, Gide, „bărbat de toaletă publică”, Malraux, „un mitoman înnăscut în care o epocă a minciunilor și-
Doi scriitori proscriși () [Corola-journal/Journalistic/2995_a_4320]
-
ceilalți securiști, cei câțiva nepatrioți și nevizionari, erau proști, nu înțelegeau nimic din ce făceau, aveau idei rudimentare și mai mult încurcau lucrurile. Să recunoaștem, Opis-ul ne furnizează și câteva exemplare din această categorie de �păguboși". Dincolo de atitudinea generală schițată mai sus, cartea greșește în destule cazuri specifice. Greșește atunci când vrea să reabiliteze niște oameni. Flagrante sunt cazurile Mihai Botez, Virgil Tănase, Aristide Buhoiu și, nu ultimul pe listă, Iosif Constantin Drăgan. E o greșeală oricum am lua lucrurile: și
Cenzură și camuflaj by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15004_a_16329]
-
religioase și morale: că ființă socială, omul tinde spre virtute, nu spre sfințenie 6. Pe cale de consecință, autoritatea religioasă trebuie să se supună autorității civile, pentru a nu își discrimina cetățenii aparținând unor religii sau confesiuni diferite 7. Relației libertate-necesitate, schițata doar în filozofia spinozistă, Kant îi oferă deci noi dimensiuni. Libertatea divină nu este mai importantă decât cea umană, imperfecta, așa cum argumenta Spinoza, ci devine un exemplu pentru cea dintâi. Nu îl putem cunoaște pe Dumnezeu decât prin prisma moralității
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
și eseiști cu pretenție de "filozofi" dau formă scriptică tot mai brutală acestei demagogii religioase intolerante, veritabilă caricatură a ortodoxiei. Instituțiile politice ale unei țări reprezintă însă prin excelență tranzitoriul, în timp ce biserica reprezintă permanența. Chiar dacă, într-un context ca acela schițat mai sus, a ajuns dificil să-ți păstrezi în România credința, dificultățile reconfortează - cînd este vorba de opțiuni cruciale. Un imens capital de suferință și de frustrare, apăsător astăzi, se poate transforma într-un capital echivalent de speranță: depinde de
Sîmbăta paștelui by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10694_a_12019]
-
-i superioară. Deci, în cele trei romane avem trei cazuri diferite ale relației amoroase, după cum e vorba de un complex de superioritate al bărbatului în primul roman, de o situație de egalitate chinuitoare în al doilea sau de un abia schițat complex de inferioritate al tânărului îndrăgostit în cazul Daniei. Dar Sandu nu se studiază atât pe sine însuși cât studiază reacțiile și complicațiile sufletești ale partenerei. Fără exagerare aș putea spune că nici un alt scriitor român nu e mai mare
Ceasornicarul sufletului feminin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10905_a_12230]
-
însă în felul ăsta. Dimpotrivă. Ceea ce-l face să ne privească amărât, cu un rânjet ușor jenat, mișcând nehotărât din mâna liberă. - Doar nu credeți, spune încet, parcă cerându-și iertare, că eu am făcut acest lucru." (pp. 102-103). Bine schițată este și figura vecinei mereu înțelegătoare, amorezată de tânărul ,erou" și neconsolată de actuala lui indiferență. Pe când acesta ne oferă versiunea ridicolă a eternelor dubii hamletiene, vecina drăgăstoasă e o Ofelie autohtonă, mai vârstnică și mai plinuță, înecându-se în
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
început să mă joc pe ele, să găsesc teme, fraze muzicale care să mă incite, să mă stimuleze. Și tema muzicală se dezvoltă ca un scenariu de film, există progresie, sunt surprize, răsturnări de situații muzicale. Odată ce am avut temele schițate, am recurs la ajutorul a doi prieteni și muzicieni profesioniști, Bogdan Dimitriu și Liviu Mănescu, cu care am început să găsim modalitățile concrete de orchestrare. Cui se adresează acest film ținând cont de subiect și de această parte muzicală a
Interviu cu regizorul Nae Caranfil și actrița Maria Obretin [Corola-blog/BlogPost/96613_a_97905]
-
de care au fugit reapar în cu totul altă ipostază aici, unde legile permit ca părinților să le fie luați copiii pentru a li se oferi o spartană educație nemțească întrun fel de colegiu. Și acest episod este schițat, cum schițată este și relația Aglajei cu sora sa mai mare. Visătoare, fata pare să fixeze lumea într-un fel aproape autist și albumul cu fotografii este în grabă răsfoit: Aglaja privind cerul, Aglaja în mijlocul drumului uitându-se după mașina în care
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
moment, fiecare venea cu propria personalitate: una cu toată încărcătura maturității depline și cu toate experiențele acumulate (mamă a trei copii și profesor universitar), cealaltă cu explozia tinereții. Două voci distincte, dar două corpuri la fel de expresive. Această piesă, altădată abia schițată, am urmărit-o și în variante anterioare, dar, de această dată, partiturile celor două dansatoare au luat forme deplin închegate, îmbogățite semnificativ, tot mai grăitoare pentru interiorul fiecăreia dintre ele. Deși în spectacol Valentina De Piante vorbea, cânta și dansa
Platforma românească de dans contemporan și performance 2012 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4172_a_5497]
-
cel puțin de departe, familiar din reviste online, din publicații tipărite sau din tabăra de creație Prometheus. Ce știm însă despre autorul romanului Tavanul ipotetic, Valentin Ursianu? Apărut parcă de nicăieri și de nicicând, având în spate o biografie abia schițată, el devine imediat un foarte interesant caz contextual. Un fel ciudat de undergound pe care nu-l generează și nu-l motivează mai nimic, dar spre care ne conduc aproape toate datele. Născut în 1956, absolvent al Facultății de Zootehnie
Abordările ipotetice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10090_a_11415]
-
poetul se situează față de constituentele peisajului urban (stradă, cartier, clădire, monument, piață, berărie, zid, pavaj, poartă etc.) ne conduce spre esența trăirilor lirice, ridicând la suprafață trăsătura personală, definitorie, a meditației sale artistice. Melancolia liniștită, egală cu sine, domină atmosfera, schițată, constant, în tonuri calme. Privirea poetului, de asemenea calmă, detașată, caută amănuntul discret, în care vremea a încremenit și din care “ochiul postum” poate recupera “raze și umbre, siluete și imagini”. În ceața aburoasă ce desparte faliile realității, conturul, urma
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
pe viitorul istoric al religiilor. Năzuința de a descoperi un principiu cultural specific latinității (întreprindere de aparențe mai degrabă poetice, dar nici pe departe absurdă în sine) capătă corp prin studiile Ginta latină ori Camões și Eminescu. Pentru moment doar schițată, sumara tentativă de morfologie a culturilor europene îl anunță pe savantul de peste cîțiva ani. După cum Comentariile la legenda Meșterului Manole, legate de "valorizarea morții" în civilizațiile primitive, sună deja premonitoriu față de marile sinteze ulterioare. Unele articole decurg, evident, din obligațiile
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
Portugal, vol. VII, Lisboa, Editorial Estampa, 1994, p. 243 ș.u.). În aceste condiții, aprecierile lui Mircea Eliade privitoare la Salazar - dincolo de exagerări mai degrabă stilistice - reușeau să fixeze (încă din anul 1942!) un portret al personajului apropiat de cel schițat astăzi de cei mai buni istorici portughezi ai perioadei. Cea mai interesantă piesă scrisă de autor în Portugalia rămîne însă de departe Jurnalul portughez, ținut în mod capricios, dar continuu, de-a lungul celor patru ani și jumătate de Lisabona
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
ști să cânte la vioară îi asigură în foarte puține cazuri un ascendent minimal asupra celor care-i conduc destinul. Pentru McQueen, Nordul și Sudul devin două dimensiuni ireconciliabile și în același timp emblematice în ce privește condiția umană. Nordul este abia schițat, la confiniile cu un model exemplar de societate democratică unde toleranța și civilitatea par să se fi instalat pe deplin, pe când Sudul este spațiul unei violențe nelimitate, un loc în care inechitatea socială, sălbăticia și insalubritatea par congenitale. Chiar și
Stăpâni și sclavi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2837_a_4162]
-
Și- am scâncit în resemnări. Au trecut pe lângă mine Oameni, munți și sentimente, ... Citește mai mult Am făcut din idealuri,Trepte pe care să urcDar vă spun că uneori,Drumul a fost și abrupt...Pe o pantă lunecoasăDe fatidice întâmplăriAm schițat ușor grimaseși- am scâncit în resemnări.Au trecut pe lângă mineOameni, munți și sentimente,... XI. PELERINA, de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2242 din 19 februarie 2017. Să nu spui adio, coarda încă doare Pe rana deschisă mi-au turnat
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
două stări ale unei dualități percepute există varietate și diferența, sugerând includerea sau subversiunea. Acest lucru este ceva mai puțin evident în procesul meu de creare a imaginilor, însă pentru asta, utilizez tehnologia computerului (prezentul) pentru a construi inițial imaginea, schițata în vopsea pe tablou, apoi în cele din urmă desenată în cărbune (primitivul)... Tematica este reiterata în conținutul distorsionat de reprezentare a picturilor și lucrează împotriva artei figurative convenționale care este răspândită în majoritatea galeriilor stradale importante. Valentina TECLICI: Care
DIALOG DESPRE CREATIVITATE CU ARTISTUL NEOZEELANDEZ KEN SANDÖ / DIALOG ABOUT CREATIVITY WITH NEW ZEALAND ARTIST KEN SANDÖ de VALENTINA TECLICI în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382607_a_383936]
-
continua, să-l privească în ochii lui căprui cu nuanțe verzi și să-i mângâie mâna, simțea nevoia să fie adorată, să audă vorbe frumoase. Îl plăcea pe Andrei, era atrasă de prestanța lui, de vorba hotărâtă, de zâmbetul abia schițat, deși trecuse câteva zile de când lucrau împreună, nu-l văzuse râzând, cel mult surâsese în anumite momente. -Andrei, te rog, să vii cu mine, vreau, să îți arăt ceva. Intră aici! Cu mâna a deschis o ușă, care dădea într-
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385338_a_386667]
-
pentru ea să fie actriță și totodată cea mai mare bucurie a ei e să se afle în inima mulțimii, printre oameni: Oana Pellea, actrița care încântă, femeia care motivează, reperul de om frumos de lângă noi. Un portret Cultural Istoric schițat și prezentat de Irina Staver. http://nationalfm.md/ nationalfm.md/rom/portret-cultural/
Portret Cultural Istoric – Oana Pellea [Corola-blog/BlogPost/93278_a_94570]
-
cuprinsul centurii de ziduri crenelate. Era imaginea unei mari fortărețe pe care o văzuse pe timpul călătoriei sale În capitala creștinătății: Castelul Îngerului, clădit peste rămășițele gigantice ale mormântului lui Hadrian. Profilul său nu lăsă loc de Îndoială, cu toate că era abia schițat. Spre Roma Își Îndrepta pașii marea figură de pe mozaic. Omenirea Îndurerată și coruptă de păcat, care se pornea către cetatea sfântă. Poate, pentru a dobândi iertarea cu prilejul marelui an jubiliar, Centesimus, proclamat de Bonifaciu al VIII-lea pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la picioare. Era o fotografie În care am recunoscut-o pe fata care apărea În făcută arsă, făcută la parterul acelui edificiu. Fata poza Într-o grădină somptuoasă și, printre coroanele copacilor, se ghicea forma casei pe care o văzusem schițată În desenele de adolescent ale lui Carax. Am recunoscut-o pe dată. Turnul de la „El Frare Blanc“, de pe bulevardul Tibidabo. Pe dosul fotografiei era o inscripție care spunea simplu: Te iubesc, Penélope Am vîrÎt-o În buzunar, am Închis biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
jucat șah, n-am avut prilejul să stăm de vorbă. — Bine, dar de pe fața ei nu ți-ai putut da seama? Am clătinat din cap. Nu puteam decât să repet că nici după vreo vorbă, nici după vreun gest măcar schițat nu-și trădase în nici un fel simțămintele. Cu siguranță că el știa mai bine decât mine cât de tare era ea în stare să se stăpânească. Începu să-și frângă mâinile pradă unei emoții puternice: — Ah, sunt atât de speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
continua să se miște. Aceasta, după ce Își deschisese ochii de-a binelea și privise În jur, Își slăbi strânsoarea brațelor cu o mișcare curgătoare, ridicând dreapta pentru a-i binecuvânta pe cei de față. Pieptul ei delicat, cu sânii abia schițați, părea să se miște ritmic. - Respiră... e vie! auzi pe cineva strigând de lângă el, printre miile de alte exclamații care explodau În jur. Capul relicvei Începuse să se rotească, scrutând cu ochii săi nemișcați spațiul dinainte, ca și când ar fi căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de file. Îl răsfoi cu repeziciune, până când se opri la una din ele. - Uite, vezi? zise pe un ton plin de Însuflețire. Aici nimic nu se pierde! Iată raportul, cu descrierea obiectului, adăugă, Întinzându-i poetului foaia. Sub ochii săi, schițat grosolan În cerneală, era un desen reprezentând două octogoane concentrice. - Vezi? Un soi de roată, cum Îți spuneam. - Și ce i-a spus Arrigo vameșului? - Nimic. Că era un simplu instrument pentru studiile lui. Dante se adâncise În gânduri, continuând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
drumul frenetic al unei forțe, o imagine repetată din oglindă În oglindă În marele tambur orb al castelului, până când ajungea, cu o ultimă deviere, la centrul construcției, În ceea ce trebuia să reprezinte curtea interioară. Aici, din câteva trăsături nervoase, era schițată schema unui obiect, câteva roți. Și apoi un detaliu, reprodus În afara scării desenului și Încercuit cu roșu: un ax cu două semiluni opuse și un ochi omenesc privind către una din extremități... Lucis imago repercussa... O idee Își croia drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]