697 matches
-
la Tecuci, Liceul „V. Alecsandri” (1911-1915) la Galați și Școala de Ofițeri de Rezervă din București. La absolvire, în 1916, este repartizat la Direcția Liceelor Militare. Pleacă pe front și în august 1917 este rănit în luptele de la Mărășești, o schijă de obuz pătrunzându-i în mână și în piciorul drept, dar scapă de un glonț care ricoșează de iconița purtată în buzunarul de la veston. Este decorat cu Virtutea Militară, avansat locotenent și evacuat în spitalul din Bârlad. Aici se află
VALERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
specificitate înalte, este neinvazivă și potențial non-nefrotoxică (date recente susțin însă un rol nefrotoxic al gadoliniumului). Inconvenientele sale sunt: necesitatea menținerii apneei de către pacient în timpul examinării și alterarea rezultatelor în cazul prezenței unor corpi metalici intra-corporeali (stenturi, clipuri vasculare, cardiostimulatoare, schije metalice intraoculare). Angiografia renală convențională, cu substanță de contrast rămâne „standardul de aur” în diagnosticul calitativ și cantitativ al stenozei de arteră renală, deși comportă două riscuri importante: nefrotoxicitatea substanței de contrast și ateroembolismul renal. Angiografia renală nu trebuie să
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
strofe. — Americanii, care credeau că ne-au tras clapa cu Stinger-ele lor, n-au decât să-și ia gândul. Instalăm acum aparate de bruiaj cu infraroșii, sisteme de derută, acolo, la extremitatea aripioarelor. Și asta nu-i tot! Chiar dacă o schijă străpunge rezervorul, nu se produce panică la bord: rezervoarele sunt de acum înainte auto-obturante! Chiar dacă aparatul cade, nimic nu-i pierdut, căci scaunele suportă o cădere de paisprezece metri pe secundă, vă dați seama: paisprezece metri pe secundă! În plus
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
luni. Adolescentul ia cadoul și rămâne mut. Cu un gest mașinal, mângâie țesătura, observă tighelurile cusute foarte regulat, deși sunt făcute de mână. De mână... Cu o durere subită, se gândește la mâna aceea dreaptă, la mâna mutilată de o schijă de bombă, la degetele amorțite pe care ea a fost nevoită să le stăpânească în mișcarea de du-te-vino a acului. Înțelege că adevărul lumii nu e nimic fără mâna asta străbătută de o lungă cicatrice. Că lumea n-ar avea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
naiv de o epocă depășită? Mai erau, de asemenea, în zilele alea ucigașe ale prăpădului, mici fragmente inutile care te împiedicau uneori să te concentrezi, să te gândești doar la silueta verde-cenușie de pe linia de ochire. Câinele rănit de o schijă, care gemea răsucindu-se pe loc și se uita înspre ei cu o privire înlăcrimată. Abandonaseră mai mulți camarazi, fugind din satul incendiat, dar cel care le trecea necontenit prin fața ochilor era câinele, ghemul acela roșcat cu spinarea zdrobită... Și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mare câteva fire de tutun și având în colțul sprâncenei o scobitură care se umplea rapid de sânge. Pavel se aruncă la pământ, crezând că era vreun trăgător pitit pe undeva. Dar, după ce se uită la rană, recunoscu acțiunea unei schije rătăcite, unul din acele capete de metal care veneau nu se știe de unde, la sfârșitul unei lupte, și nu erau precedate de nici un zgomot de explozie. De altfel, în văzduhul întunecat de furtună, tunetul imita exploziile într-un bubuit surd
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Voia să se asigure doar că fotografia continua să zâmbească pe perete... În refuzul comandantului, văzu un semn rău, care se confirmă după câteva zile: un câmp de mine peste care călcară ca un grup de orbi, apoi împroșcarea cu schije, durerea, dar, înaintea durerii, priveliștea acelui trup tăiat pe din două, care continua să se târască: soldatul cu care, cu un ceas mai înainte, vorbea despre diferitele șmecherii ale pescuitului... La spital își rumegă ranchiuna împotriva comandantului. Când fu în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pâine? întrebă Pavel, văzând, în acel refuz de a bea cele o sută de grame regulamentare de dinainte de atac, o bizară fanfaronadă: cele câteva înghițituri fierbinți îți dădeau curajul de a te smulge din loc, sub șuierul gloanțelor și al schijelor. Nu-ți place să bei sau care e pricina? — Ba da, dar mi-e mai tot timpul foame. Știi, eram băiat de oameni bogați. Când eram mic, părinții m-au îndopat ca pe o curcă. O astfel de sinceritate te
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
stâlp, un prizonier pare că zâmbește, fără îndoială, e deja mort. Primul rând de sârmă ghimpată. Soldatul care aleargă în fața lui Pavel sare și se ridică brusc, își pipăie gâtul. Partea de jos a obrazului a dispărut, spulberată de o schijă de grenadă. Trupul lui se prăbușește - o pasarelă peste firele de sârmă. Toți calcă pe spatele lui. Oamenii cad. Pasarela se alungește. Cerul e răsturnat de o explozie. Pământul zgâlțâie trupul și-l azvârle în azur. În privire: întâlnirea dintre
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
parcă de cineva sub un rulou de sârmă ghimpată. Ochii neamțului, gura lui deschisă și suplețea aproape mângâioasă, cu care baioneta se afundă în pântece. O altă explozie. Trupul care atârnă ca tras în țeapă îi apără pe ceilalți de schije. Ușa căscată a unei barăci. Stiva de schelete în haine vărgate. Un neamț pitit îndărătul acestei grămezi. O grenadă care împrăștie morții. O bucată de zid se năruie - violența soarelui. Neamțul se încurcă, înfășurându-se printre trupurile în haine vărgate
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
înainte de blocadă. Le păstră. În ciuda luptelor care aveau să reînceapă a doua zi și a infinitei diversități de trupuri mutilate, nu putu uita gestul lui Marelst: mâna aceea care avusese timp să pipăie partea de jos a obrazului smuls de schijă. Se gândise adesea la propria lui moarte, la ultima secundă de dinaintea morții, la posibilitatea sau imposibilitatea de a ști că mori. Gestul acela devenise un răspuns. Asaltul asupra lagărului le aduse supraviețuitorilor amnistia și trimiterea în unități obișnuite. Primiră vestea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Pavel nici nu mai avu timp să-și scrie numele pe zidurile mutilate. Ordinul de a urca în camioane era deja dat, iar el nu izbutea să găsească o bucățică de tencuială pe solul plin de cartușe goale și de schije. Regreta mai ales că nu trecuse numele lui Marelst așa cum își făgăduise de multă vreme s-o facă. Simțea că era ceva neterminat în zilele acelea de victorie. Inscripția ratată... Nu, mult mai mult de-atât. Războiul se sfârșise, își
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
orașe sunt devastate. O țară-fantomă... Ea n-o numise niciodată astfel, nu-și spusese, cu siguranță, nicicând : „Eu sunt străină, țara asta nu e a mea, eu nu trebuie să suport soarta exagerată a acestui popor.“ În timpul unui bombardament, o schijă îi mutilase degetele de la mâna dreaptă. De atunci, de dimineață până seara, și adesea și noaptea, muncea la gara de triaj, în mijlocul garniturilor care plecau pe front și al celor care se întorceau de acolo. Mi-am adus aminte că
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
soldat. Să vorbesc doar despre cele câteva minute dintre momentul în care se afunda în terciul brun ce conținea mii de morți în suspensie, și secunda în care, conștient încă, își ducea mâna la obrazul pe jumătate smuls de o schijă... Da, ar fi trebuit să explic, să spun că tocmai vederea acelei ape încetinise goana soldaților (Oh, încetineala aceea rusească!). Nimic nu-i mai putea uimi, nici sângele, nici nesfârșita diversitate a plăgilor, nici rezistența trupurilor care, așa, dezmembrate, sfârtecate
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Adevărul era aici, pe foaia asta, un mesaj fără destinatar, fără nici o șansă de a convinge. Ca toate acele umbre pe care le păstram în noi. Soldatul în fața liniilor de sârmă ghimpată, cu mâna dusă la obrazul sfârtecat de o schijă de grenadă. Cuplul din adăpostul de munte încercuit de oameni înarmați... Zgomotul ușor al pașilor alunecă pe coridor, oprindu-se în fața ușii mele (o infirmieră? un emisar al lui Vinner? se întrebă un gând neliniștit, de neostoit până la moarte, datorită
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
era o mare de membre smulse și corpuri mutilate și totul părea a fi un tablou postmodern simbolist în tonuri de roșu. Gardienii se retraseră, cei care au mai rămas în viață. Câțiva elevi se duceau la infirmerie. Săriseră niște schije care trecuseră prin fantele tablelor și îi zgâriaseră. Nu faceți nimic acoperișului! Și transferul? Mai poate aștepta. Începem deseară. Vreau să fiu și eu aici. Clar? Foarte clar, zise Soliteraj puțin temător. M-am dus să văd cum stăteau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-mi spăl viața, Curat la suflet să devin Acum, când scurtă-i ața. 18 iunie 2004 Pot să stau într-un fotoliu Când în suflet este doliu? Pot să stau în pat făr’ grijă Când în trup e-a morții schijă? TEMPLUL MEU CU NOAPTE DENSĂ Timpul în salonul zece Cu fiori prin mine trece, Trece ca un val de tropot Sub un glas dogit de clopot. Hăt în urmă toate-s umbre Cu contururi tot mai sumbre, Iar în față
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
scaiete firav, ca o lumânare, Lâng-o țeastă spartă, singur s-a aprins... Înfrățiți în vecii fără de speranțe Doi dușmani de moarte, înghețau uitați, De păreau sărmanii, perforați de gloanțe, Împăcați în fine și îmbrățișați... Unul din vestoane, sfârtecat de-o schijă, Lăsă să se vadă poza unei fete, Ce nevinovată și fără vreo grijă Își exprima parcă, veșnice regrete... Ninge crini de gheață peste frontul morții, Albul vrând să-ngroape nebunia hâdă, Retezat-o țeastă, ironia sorții, Dezgolindu-și dinții, a
FRONTUL MOR?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83798_a_85123]
-
ani care urlase și el, mai devreme, despre marile victorii ale Armatei În lupta cu nemilosul dușman bolșevic. Ectoraș chiar avea În ochi clipocitul pe care Îl făcea braga scurgându-se din bidonul de tablă prin gaura făcută de o schijă și mulți ani după ce ascultase de la bunica sa vitregă Îngrozitoarea povestire, când auzea de băutura aceea din vechime se Înfiora, Închipuindu-și-o ca pe un sânge negru și greu, purtător de moarte și semn al izbânzii morții asupra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că fusese nemaipomenit de credincios și de blând. Viitoarea bunică vitregă a lui Ectoraș apucase să vadă răspândite prin moloz o pâine, o parte dintre coastele Însângerate și cu blană pe ele ale câinelui și chipiul zdrențuit al ologului. O schijă, ba chiar mai multe, pătrunseseră și În compartimentul lor și se Înfipseseră În sacul cu pâine și În traista țărănească. Scăpaseră Întregi doar cu două ceșcuțe și farfurioarele lor, iar În memoria viitoarei bunici vitrege a lui Ectoraș se păstrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de o săptămână vărul purtase peste ochiul drept un bandaj cu care se fălea, ferindu-se să-și arate prea pe de-a dreptul mândria. Maică-sa, de câte ori Îi oblojea pleoapele umflate, vinete și albul ochiului roșu și Împestrițat de schijele fierbinți de pucioasă, nu uita, după ce curăța locul rănit cu ceai de mușețel și după ce-l ungea cu niște vaselină subțire și galbenă stoarsă dintr-un tubuleț, să-i ardă marelui mutilat de război câte o palmă după ceafă. Vărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a măritat, într-adevăr, cu profetul acela masiv și bătăuș. Dominic tăcuse, confirmând. Deci, cu Matus ăla... de parcă ar fi știut, de fapt, totul.Viață în cort, în deșert, unde Sonia născuse prima fetiță și Matus fusese rănit de o schijă? Aha, făcuseră pe colonizatorii, mormăise doctorul, evitând privirea scrutătoare a musafirului. Da, da, am auzit că trăiau ca niște veritabili pionieri, în cort, sub arșiță și vânt și gloanțe... și zâmbise, delicatul. O mai fi frumoasă, te pomenești, mormăise. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Bossule! Pe voi, să vă aibă Dumnezeu în paza Lui! Iar pe noi... Non nobis, Domine, non nobis, sed Tuo Nomini da gloriam! strigă Bursucul. Un trăznet! Oglinda cea mare verticală, explodează literalmente în mii și mii de așchii, de schije și de fragmente ascuțite, cosită în plin de vârful sabiei. Cei doi bravi cavaleri și cu prizonierul lor funest, sunt absorbiți cu iuțeală supraomenească și dispar, în neștiut, în neființă, Dincolo, în cealaltă dimensiune, de cealaltă parte, în Hades, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
grajdul de teamă să nu-l rechiziționeze pentru armată. Când m-am dus să iau fân din stog, un brand tras de ruși din vârful dealului a explodat la vreo 25 metri de mine, în grădină, unde aveam vie. Câteva schije mici mi-au ciuruit fundul. Am alegat la mama, în beci, unde erau ascunși ceilalți din casă. Mama mi-a scos schijele și rănile le-a astupat cu lână arsă, oprind sângerarea. Ce s-ar fi întâmplat dacă bomba aceea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ruși din vârful dealului a explodat la vreo 25 metri de mine, în grădină, unde aveam vie. Câteva schije mici mi-au ciuruit fundul. Am alegat la mama, în beci, unde erau ascunși ceilalți din casă. Mama mi-a scos schijele și rănile le-a astupat cu lână arsă, oprind sângerarea. Ce s-ar fi întâmplat dacă bomba aceea ar fi căzut mai aproape de mine? Cred că eram mort de atunci. Dar am scăpat cu viață și cu o sperietură zdravănă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]