324 matches
-
și repetitivitatea vor ucide spiritul. „Femeia nu va mai fi silită să dea ascultare bărbatului ei, copiii se vor putea ridica împotriva părinților, bătrânii care nu se vor purta precum copiii și adolescenții vor fi internați în case de sănătate. Schilozii se vor bucura de aceeași prețuire ca și cei sănătoși, strâmbătatea din naștere va fi privită ca un blazon de noblețe” (409). Păcat că autorul îl obligă pe Kostas să tacă „pe neașteptate” (409). Pe scurt, Viața lui Kostas Venetis
Un roman saturnian by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4491_a_5816]
-
scrie cu o vervă infatigabilă despre neputința de a-l gîndi pe Dumnezeu. Așa că, întărindu-se pe seama faptului că, neajutorați cum sînt, își mărturisesc neajutorarea, devin dintr-o dată puternici: își bravează infirmitatea preschim-bînd-o în virtute. Și astfel ciungii seamănă cu schilozii cărora mărturisirea publică a estropierii le dă aripi, iar teoreticienii brodează pe bandă rulantă contradicții: urîțenia e adevărata podoabă a frumuseții, minciuna e începutul adevărului și frica e pedala declanșatoare a curajului, în timp ce gîndirea începe de la neputința de a gîndi
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
debilitanta, bîntuie holeră. Oameni, care s-au supus demult sorții, înfometați permanent, cerșesc cu strigate stinse pentru orez sau sare și ulei. Și cînd călătorul le dă bănuții, din sat au și venit alte cete "purtîndu-si rătăciți și triumfal bolnavii, schilozii, ochii, agonicii. Glasurile erau răgușite și gîngave. Dumnezeu știe ce implorau și demonstrau în bengali". A dat bîr cu fugiții pentru a scăpa de coșmar. A trecut, în sfîrșit, cu trenul peste fluviul sfînt al Gangelui. Și, de aici, se
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
nerecunoscători eu nu mai am poftă să pisez sare pe beregata imbecilor fără număr parcă ai neamului meu eu nu mai am poftă să urinez în culori în amintirea prietenului meu de peste veac tristan tzara aici în periferiile pitice și schiloade ale europei eu nu mai am poftă să cos aripi de îngeri peste jegul multimilenar al bucureștiului adorat eu nu mai am poftă să sar într-un picior de pe un fir de bărbă albă pe un alt fir de barbă
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
fiu al asinei cel ce poartă desaga sfințeniei pe la ora asta părăseam singapore editura era la doi pași stam ascuns ceasuri bune în spatele unui munte de cărți trecea pe la mine florin tăceam și unul și celălalt apoi se ridica așeza schilodul scaun de lemn începea durerea atroce de tâmple febra fără pic de metafizică în ea întorc capul în dreapta Duino castelul nu l-am văzut niciodată dar am recunoscut totul foișorul grădinile feroneria neprihănirea splendoarea neputința - acum merge banda cabina are
1968 noiembrie (tot o poveste) by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/2571_a_3896]
-
liniilor înveselitoare cu fiorul absurdului: ,apele freatice gîlgîie pomelnicul invers pînă la izvoare/ împăciuitoare o șopîrlă în putrefacție ca un preot în bunătatea lui/ scandal în tulpina citrică a răsăritului de soare/ și cleiul umbrelor pe drumuri/ acel amestec de schilozi orbi și copii gușați care dă nume speciei noastre/ acea combustie spontană a unei căpițe fumegînd în noapte/ iar a doua zi pe iarba verde rămășițe din patru picioare margini de fustă și de pantaloni" (Gherasim Luca și pastila de
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
Iar dacă nu am bucurie-n lume Decât să cârmuiesc și să ordon, Să-i stăpânesc pe cei mai buni ca mine, Atunci, visul suprem va fi coroana Și lumea asta îmi va fi un iad Cât capul ăstui trup schilod n-o fi Înconjurat de gloria coroanei. Dar nu știu încă în ce fel s-o iau, Căci multe vieți stau între ea și mine. Pierdut sunt ca un om într-o pădure De mărăcini, zgâriat de ei, rupându-i
William Shakespeare Henric al VI-lea – Partea a treia by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/3061_a_4386]
-
oameni? Ea credea că nu, eu persist să sper că da și mă gândesc din nou la scandinavii care o duc bine acasă, dar pleacă în Africa centrală, riscându-și sănătatea, ca să-i ia în brațe pe copiii rahitici și schilozi. Ideea lui Schopenhauer este că nu contează decât specia, indivizii fiind neglijabili. Așa, lumea e monotonă și nu mă mir că pentru el nu avem ceva mai bun de făcut decât să nu trăim. Numai că nu-i adevărat, pisica
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2835_a_4160]
-
genealogică, de unde patina arhaică și moderat regională. Discursul liric este obscurizat, fără referințe personale. Sunt rare sonetele în care se mai întrevăd unele reminiscențe biografice: „Zănatică lumina se străvede/ Și-n prispa casei umbra o așteaptă,/ Sortirea larilor este nedreaptă,/ Schiloadă, luna-n câmp la drum purcede!// O, dulcele final se întrevede,/ Din somn lăuntrul Clipei se deșteaptă,/ Vino la seceriș, holda e coaptă -/ În mine Maica Domnului se-ncrede!// Fărâma neființei sunt și-mi pare/ Că voi lega Înaltul de
Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
Decor vechi: "Fereastra-și frînge arcul învechit/ Pe-o rîpă unde soarele apune;/ Și lîngă vatră foale vechi înghit/ În gușe largi amurgul de cărbune." Și finalul: "Pe cînd, cu vînăt trup și craniul ros/ De vremi și pleșuvia lor schiloadă,/ Împintenat cu stele, slab, ghebos,/ Satana rîde, sprijinit în coadă..." Carevasăzică, tot nu e lumea lui Minulescu, plouată și singură în univers, ci un cadru ținut pe loc dintr-un carusel care, de fapt, se mișcă. Din cînd în cînd
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]
-
obligatoriu un anumit echilibru al instinctelor, și l-au atrofiat drastic pe cel de conservare. Cum ei merg la meci, merg la cîrciumă, merg la războaie, și pentru a fi cît de cît utilizabili după ce se întorc beți, lihniți sau schilozi de pe acolo, femeia trebuie să le restaureze pedant voința de a fi. Prin vorbe, prin zîmbete, prin rugăminți, prin explozii, prin imprecații, prin disperare și prin naștere, ea îi readuce, mereu și neobosit, în orizontul vieții. Nici un bărbat nu funcționează
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
și ușor iritabil. Avea un cap frumos, dar era șchiop; pictorii îi copiau cu plăcere trăsăturile feții și cerșetorii se strîmbau după el pe stradă. Distins laolaltă prin puterea și slăbiciunea intelectului său, afecționat dar pervers, un lord sărac, un schilod bogat, el avea nevoie de cea mai disciplinată educație. Dar natura caprițioasă dete mamei care trebuia să-l crească un caracter desordonat ca al său". Accentele critice nu lipsesc, N. Steinhardt contestînd teza caracterului dramatic al poemelor lui Byron, accentuînd
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
doar toate familiile mari, încuscrite între ele ca să nu-și piardă averile (și ce se mai amestecă, la Florin Toma, rubedeniile cărți...), și-au avut degenerații lor... Din cînd în cînd, ,frumosul" ăsta care-i pîndește pe toți, așa copii schilozi (la minte) cum sînt, iese în cîte-o pagină scrisă cu italice - Moștenirea Familiei Bildungsroman e-o carte foarte ,împodobită", poate fiindcă lui Jerry, Jerryboss, ajuns la un moment dat șef de ziar, îi plac din cale-afară letrinele. Pauzele astea, vreo
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
măsura pe nefericitul fericit prozator, decît cu două măsuri, așa cum ne propune el însuși: o dată în calitate de nomenclaturist obedient, de stipendiat de lux al sistemului căruia i-a plătit cu "sînge intelectual", cu sîngele operei sale ce a rămas incompletă și schiloadă, altă dată în calitate de procuror lucid și calificat al aceluiași hidos sistem căruia îi cunoștea tarele dinăuntru, deci mai bine decît alții. Să-l condamnăm sau să-l absolvim? Dificilă problemă. Nici una din aceste atitudini n-ar putea fi susținută pînă
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
Mircea Mihăieș Copii schilozi și bolnavi de sida, fetițe violate de tați, pești cu burta în sus, victime ale deversărilor iresponsabile de substanțe toxice, bărbați și femei între două vârste cerșind la gura metroului - ați recunoscut imaginile cele mai frecvente de pe prima pagină a
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
de pe meleagurile natale. Acolo conformismul evocării displace prin intenția vădită de închinare de firitiseli. Dar cînd trece la dușmănii sau la necazuri biografice, Nicolae Radu devine un povestitor propriu-zis, cu farmec și erudiție, așa cum se întîmplă în capitolul „În lumea schilozilor“, probabil cel mai bun din carte, în paginile căruia autorul descrie accidentul trăit în satul natal Cremenari, unde, mergînd să viziteze cimitirul părinților, se împiedică și cade, suferind o fractură de col femural. La o vîrstă aproape octogenară, un asemenea
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
de recuperare. Figurile pacienților de care este înconjurat în timpul convalescenței în Franța, răceala profesională a cadrelor medicale, la care conduita, deși corectă și fără pretenții de ciubuc, e lipsită de empatie față de bolnav - toate aceste detalii dau capitolului „În lumea schilozilor“ tenta unei veritabile proze memorialistice. Sunt două însușiri ale medicului Nicolae Radu pe care memorialistul cu același nume ar fi trebuit să nu le aibă: mai întîi, intenția de a-și menaja dușmanii, trecînd sub tăcere amănunte care ar fi
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
de timpuriu, el își întâlnește adevărații contemporani. Pascal, desigur. Chamfort care-l prezintă lui Seneca, dar și Nietzsche, Joseph de Maistre, Chestov, Dostoievski și împărăteasa Sissi - a cărei anorexie legendară l-a sedus pe loc. în metafizică, îi plac doar schilozii, saturnienii, marii pârjoliți. Are oroare de constructorii de sisteme. Simte o paranoia fatală în fiecare teoretician. De unde catalogul obsesiilor lui - de la muzică la insomnie, de la teologie la ideea de sinucidere - care-l bântuie ca tot atâtea constante. De unde, așijderi, s-
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
cea mai îngrozitoare pe care o poate avea o ființă omenească; și poate și cea mai greu de consolat, din pricina amestecului confuz ce o provoacă. În fața ei ne încearcă adesea același sentiment potrivnic ce ne copleșește în fața unor cocoșați sau schilozi. Suferințele i se tot acumulaseră lui Martín pe umeri încă din copilărie, ca o povară din ce în ce mai grea (și grotească), așa că simțea că trebuie să se miște cu mare băgare de seamă, pășind veșnic ca un echilibrist nevoit să treacă peste
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
foarte scund de o lună moale. Eram condus de o persoană blândă care îmi arăta cum e când mori. Când, la capăt, am întâlnit chiar moartea, înmănușată la singura ei mână vizibilă cu o mănușă roșie, fără degete, ca de schilod, m-am repezit spre ea pofticios, ahtiat, nerăbdător. Am simțit ușurarea sufletului care începea să iasă din trup și m-am trezit (pentru orice eventualitate!) ca să nu mor din cauza visului. M-am trezit cu ușurare; dar și cu părere de
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
creația artistică superioară, arta autentică..."). A fost printre puținii, dacă nu chiar singurul, care și-a făcut autocritica pentru tributul plătit în trecut proletcultismului. Mi-a plăcut și Bogza, care a spus printre altele: "Așa cum ne înspăimîntă ideea unor prunci schilozi, se cade să ne înspăimînte și aceea a unor generații schiloade sufletește. Dacă sînt sacre legile după care se zămislesc pruncii, nu mai puțin sacre sînt și legile scrisului. Menirea sfîntă a scriitorului este să acumuleze, confruntîndu-se cu vremea sa
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
chiar singurul, care și-a făcut autocritica pentru tributul plătit în trecut proletcultismului. Mi-a plăcut și Bogza, care a spus printre altele: "Așa cum ne înspăimîntă ideea unor prunci schilozi, se cade să ne înspăimînte și aceea a unor generații schiloade sufletește. Dacă sînt sacre legile după care se zămislesc pruncii, nu mai puțin sacre sînt și legile scrisului. Menirea sfîntă a scriitorului este să acumuleze, confruntîndu-se cu vremea sa și semnalîndu-i erorile, cît mai multă conștiință, spre a o transmite
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
stai, m-am apărat. Nu așa rapid. Ajută mă să se întărească. — Jamsheed o are probabil tot timpul întărită, mi-a aruncat îmbufnată în întuneric, renunțând și întinzându-se lângă mine. Am împins-o enervat. — Te uiți la prohabul unui schilod? — Ești un idiot obsedat de sex, a oftat. — Eu obsedat de sex? De ce eu? Eu sunt ăla care nu vrea să se fută decât în minaret, sau cu fereastra deschisă, sau la grădina zoologică, lângă cușca leului, în împuțiciunea aia
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
care o iei de pe jos. Unele sunt făcute să arate ca niște jucării colorate. Copiii sau soldații tineri le culeg. Fluturi. Atunci explodează, declanșând-o și pe cea mare, de sub picioare. Ansamblul e făcut să schilodească, nu să omoare. Un schilod îl încetinește pe inamic și blochează alți oameni care trebuie să se ocupe de el. Filmam la întâmplare, era o scenă discursivă, aranjată, moartă, toată lumea simțea asta, inclusiv Jamsheed, care își compusese o figură gravă. Plecând de acolo, pe când Leila
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
sau simt că ar fi funestă ziua în care tu ai dispărea - ar fi nevoiți să constate atunci că, în mod surprinzător, n-au devenit cel mai mare gazetar, cel mai mare scriitor sau politicianul providenței, dar au rămas niște schilozi lipsiți de har. Ca să le faci un bine acestui soi de oameni, naște în ei ura! Fă-ți aproapele să te urască, fă-l departe, eliberează-l. Dacă reușești să stârnești ura prin simplul fapt că exiști așa cum ești, plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]