311 matches
-
de oră... Cobor jos la cârciumă să beau un șpriț, iar când mă Întorc să fiți gata. Abea aștept să te Îmbrățișez, frumoaso...!” Rămași singuri, țiganca Începu să se dezbrace rămânând complet goală. Puse zdrențele dezbrăcate pe un fel de schilod scaun care cu greu se ținea În echilibru, lungindu-se În pat În așteptare! Fără voie, Tony Pavone aruncă o privire prin Încăpere neștiind ce să facă, să rămână ori s’o rupă la fugă...! Camera era murdară cum nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la o cafenea, ca să vorbească despre Shula putea foarte bine să fie folosit drept căptușeală de sicriu. Fără Îndoială că Eisen merita să i se poarte de grijă și la asta servea Israelul, printre altele, să-i adune pe acești schilozi. Dar acum Eisen evadase, auzise cântecul frenetic, voios al Americii și dorise să intre și el În joc. Se dusese glonț la vărul cel bogat. Vărul cel bogat era În spital cu un fel de cheie de scripcă În gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Eisen pe un ton de discuție. — Găsește un polițist, spuse Sammler. I-ar fi plăcut să adauge: „Și termină cu zâmbetul ăsta“. — Dar nu știu engleză. Atunci ajută-l pe băiat. — Ajută-l tu, tată socrule. Eu sunt străin și schilod. Tu ești mai În vârstă, e adevărat. Dar eu abia am ajuns În țara asta. Sammler i se adresă hoțului de buzunare: — Ia mâna. Dă-i drumul. Fața lată a bărbatului se Întoarse. New Yorkul i se reflecta În lentile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
grandoare, nu? E fascinant. Tu chiar crezi că ești cineva. Ascultă. O să-ți spun ceva. Ești un nimic. O virgină otrăvită din Eastbourne. Nu ești bună nici să-i ștergi pantofii lui Richard. Șaptesprezece Blestemată să fie. Lady Muck. Vacă schiloadă. Totdeauna a făcut mare caz din a-și diminua avantajele, de parcă am fi fost amândouă niște femei de vârsta a doua care ne luptam cu viața de pe poziții egale. Oh, Barbara, nu te biciui așa! Și când o cred pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să mă satur de mine, apoi am început să mă urăsc. „Da’ tu de ce te tot lamentezi atâta, mă întreba Marlen? Nu-ți funcționează scula, te-a părăsit iubirea vieții tale și ai nevoie de o scuză metafizică, ești handicapat, schilod, ce dracu-i cu tine? Dacă vrei să te masturbezi mintal, fă-o de unul singur, n-o face în public.” Ce dracu’ era cu mine de mă gândeam așa de mult la stările mele? Da’ cine sunt eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și cu părul creț, cu obrazul plin de murdării, îmbrăcați în zdrențe, își pornesc traiul pe insulele mai uscate ale uliții. De-acolo pornesc cotiugarii cu straiele ninse de făină, cu lemnăria hodorogită pe cele patru roate. Și triștii cai schilozi abia înaintează în hamurile rupte și înodate cu capete de frânghie, se poticnesc, se opresc din când în când cu capetele plecate în pământ și privesc cu ochii umbriți de trudă înainte-le. Stăpânii grăiesc repede, se întreabă, se ceartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în alte direcții. Magazinul de rații distribuia mereu porții din ce în ce mai mici de orez și linte. Nu se mai găseau fructe pe nicăieri și abia dacă mai erau câteva legume. Prețurile crescuseră atât de mult, că nu mai cumpăra nimeni puii schilozi din cuștile din fața măcelăriei. În cele din urmă, bietul măcelar trebuise să-i mănânce el însuși, și, după ultimul, fusese forțat să devină vegetarian, la fel ca restul orașului. În lunile acestea, Kulfi devenise enormă și părea să pretindă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dimineață cu siguranță c-o să mă pedepsesc io singur, așa cum odinioară m-am pedepsit ani în șir printr-o sfântă uniune cu o hoașcă cocoșată drept nevastă. Ăla a fost un lucru creștinesc, dacă vreți: să-l ajuți pe cel schilod și să suferi nebunește în tot acest răstimp. Ai făcut-o vreodată cu o cocoșată, fermierule? Atunci nu-mi refuza libertatea. Am ispășit din plin. Nu vin cu dumneata, spuse femeia. — Nu vii? tună O’Toole. Nu vii chiar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
al pașilor ei zoriți, la fiecare lovire a aerului încă dur al acestei dimineți. Un aer încă somnoros, lăsându-se greoi despicat de fetișcana zorind în fața mea. O perdea de aer încă rigid, refuzând să se mlădieze după acest trup schilod în așteptarea frumuseții lui viitoare. Îmi încetinesc voit mersul, lăsând ca distanța dintre noi să se prelungească tot mai mult. O urmăresc cum în zorul ei se micșorează tot mai mult, tot mai mult, cu dimensiuni de păpușă înaltă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
răspândesc otravă. Dar valurile nu mai ajung până la țărm. Se naște mereu în jurul nostru o cu totul altă viață. Rămân ei depărtați, și nu noi ne depărtăm. Noi rămânem doar împietriți aici, în lentoarea unor astfel de clipe pustii, scorojite, schiloade, un fel de crustă a unor amintiri mincinoase. Viața reavănă, adevărată se naște și se trăiește tot mai departe de noi. Nu știu dacă-i mai plină, mai generoasă, mai pură sau mai autentică în frumusețile ei urzite. Este din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dintre Lumi. Acum, eu însumi coborând în text, știu că acestea toate sunt doar amăgiri ale clipei. Dintr-un text încheiat, vidanjorii se străduiesc a produce altul. Din acesta, alții vor veni, străduindu-se și ei să construiască un altul. Schiloade, false, ciuntite. Textul Lumii se construiește el însuși, cu acea putere de nepătruns cu care Dumnezeirea îl ordonează, zidindu-l și pierzându-l întruna. Vichi și cu Trombă, acum, când îi duc după mine în coborârea mea, nu mai înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de și mai ampla colecție de ordine de captură expediate de polițiile din jumătate de Europa și America. Printre alte atracții, acest Tenebrarium (căci așa Își rebotezase Deulofeu creația) oferea sesiuni de spiritism, necromanție, lupte de cocoși, guzgani, cîini, femei, schilozi sau lupte mixte, fără a uita de pariuri, un lupanar specializat În damblagii și monștri, un cazinou, un birou de consultanță juridică și financiară, un atelier pentru filtre de amor, o scenă pentru spectacole de folclor regional, teatru de marionete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe trei le alungase el.” De pe cărările pădurii care se deslușeau în luciul tocit al frunzișului ieșeau cîrduri de țigănci, cocîrjate sub panere de nuiele și coșuri din scoarță de tei, pline cu bureți. Stafidite, cele bătrîne erau urîte și schiloade. Ochioase și frumoase, țigăncile tinere priveau la noi cu plăcere. În marginea fagilor, o bătrînă cu picior de lemn se oprise după un copac. Avea profil de pasăre. Triști și dupuroși, pe imaș pășteau niște căiuți. Nu cred că omul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pun În vedere că târziu, mult mai târziu, un urmaș al Întemeietorului a băgat de seamă, dând dovadă de primele preocupări În domeniul geneticii, că, În urma Însoțirilor dintre bărbați și femei numai În cadrul tribului, se nășteau prea mulți copii tâmpiți, schilozi ori amândouă. De multă vreme avea relații comerciale cu unele triburi de la care, de pildă, cumpăra unelte În schimbul a câteva grămezi de pește uscat. În peregrinările sale comerciale, Urmașul nu putuse să nu tragă cu ochiul la femeile ălora pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a întâmplat mie și nici unei alte persoane din câte cunosc? —De ce nu? m-a întrebat calmă Josephine. —Dar, dar, fir-ar al..., m-am bâlbâit eu înnebunită de furie. De ce unii oameni se nasc orbi? Sau de ce sunt unii oameni schilozi? m-a întrebat ea. Totul e opera întâmplării. Tu te-ai născut cu o înclinație spre „cariera“ de dependent de droguri. Și ce-i cu asta? Ar fi putut să fie mult mai rău. — Nu, n-ar fi putut! am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
stratificat de accente străine, cu copiii și copacii lui, cu familiile de muncitori săraci, cuplurile de lesbiene, magazinele alimentare coreene, sfântul indian cu barbă, în roba lui albă, care îmi face o plecăciune ori de câte ori ne întâlnim pe stradă, piticii și schilozii, pensionarii bătrâni mergând cu pași mărunți pe trotuare, clopotele bisericilor și cei zece mii de câini, populația subterană de vagabonzi solitari căutători prin gunoaie, care împing la cărucioarele pentru cumpărături pe marile bulevarde și caută sticle prin pubele. Dacă nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
geană până la ziuă, am rămas lângă foc. Mama a tremurat fără oprire. Primprejur glasuri de babe chicoteau, râdeau. Mama: - Fă-te că n-auzi! Așa am făcut. După ce m-am făcut că n-aud, am Întrebat: - Ce-a vrut Ilie Schilodul? Să-ți ia ceva? - Da, a vrut... - mamei Îi clănțăneau dinții. A vrut să-mi ia banii!Să mă jefuiască a vrut... Mai bine că plecăm de-aici, din refugiu, unde sunt jefuitori de văduve și țânțari. Mama merge În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că i-i frică. Știu și de cine, frica, de asta, la plecare, am șterpelit dintr-o legătură o furculiță; am băgat-o la brâu, pe sub bluză. Mama cată În urmă, dar nu vede că În față ne-așteaptă Ilie Schilodul: sprijinit de un ster de lemne de foc, frumos sterìte și văruite - ca să nu fie jefuite. Când dă cu ochii de acela, mama tresare; mă apucă de umăr, strâns. Zice, În șoaptă tremurată, că să ne-ntoarcem. Scot furculița și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tresare; mă apucă de umăr, strâns. Zice, În șoaptă tremurată, că să ne-ntoarcem. Scot furculița și zic, cu glasul meu cel mai gros: - Nu te teme! Ești cu mine - când Îi dau eu una cu cuțitul...Și uite că Schilodul, auzind de cuțit și de mine, care dau cu el În el, scuipă din gură paiul pe care-l tot sugea, Începe să fluiere numai așa, ocolește stiva, dispare. Mama Însă tot nu vrea să se urnească; că ea vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și nici acum, când firoscoasa asta-mi zice că-s ale ei! Și mai și citește! Așa că eu mă duc În lume. Mai rămâneți sănătoși, că eu mă duc unde-oi vedea cu ochii - În pădure. Să mă jefuiască Ilie Schilodul; să mă omoare țânțarii de tot; să mă-nghită lupii; să deie peste mine războiul, să-mi ardă-un plumb În cap și să mă omoare de viu! Ies În curtea lor; ies În drum - tot al lor, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-mi dai indicații. Lesley era În picioare și-și Înfipsese mâinile În șolduri. — Nu e, răspunse ea tăios. Și nu vorbi cu mine pe tonul ăsta. — Minți! urlă Naomi furioasă. Pun pariu vrei să-l ții doar pentru tine, jigodie schiloadă ce ești! Lesley o privi de sus. Era mult mai Înaltă decât Naomi, iar asta spori efectul atitudinii ei. — Oricine ar părea slabănog În comparație cu tine, Îi aruncă ea. Eram impresionată, căci nu mă așteptasem de la Lesley nici măcar la o Încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
termenului pésaḥ este discutabilă: în afara contextului pascal la care se adaugă Is 31,5, rădăcina psḥ apare doar în 2Sam 4,4 și 1Reg 18,21.26. În textul 2Sam semnificația este clară: fiul supraviețuitor al lui Saul a rămas „schilod” sau „infirm” ca urmare a unei căzături de când era copil (un sens asemănător are rădăcina arabă fasăḥa). Pornind de la acest sens sigur, la care se adaugă sugestia traducerii grecești a LXX, s-a dedus că 1Reg 18 ar avea mai
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
pe neamurile tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei la rîndul lor pe tine, și să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. 13. Ci, cînd dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. 14. Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească; dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți." 15. Unul din cei ce ședeau la masă cu El, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Biblioteca Vaticanului și care, de asemenea, există în slavona veche, la Biblioteca Regală a Habsburgilor (proprietate, în prezent, a statului austriac). Motto: "Și adevărul va mărturisi despre el însuși." EVANGHELIA PĂCII A LUI IISUS HRISTOS Și atunci, mulți bolnavi și schilozi au venit la Iisus, întrebându-L: "Dacă cu adevărat Tu cunoști toate lucrurile, spune-ne de ce suferim acum de toate aceste chinuri cumplite? De ce nu suntem și noi la fel de sănătoși, ca și ceilalți oameni? Învățătorule divin, vindecă-ne, ajută-ne
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
se întoarcă acasă și spuneau: "Nu vreau să mă duc acasă, unde totul este întuneric și fără bucurie. De ce să ne ducem acum acasă, unde nimeni nu ne iubește?" Ei vorbeau în acest fel pentru că toți erau săraci, șchiopi, orbi, schilozi, cerșetori, vagabonzi, disprețuiți în nemernicia lor, ținuți doar de milă în casele în care găseau uneori refugiu doar pentru câteva zile. Chiar unii care aveau și casă și familie au spus: Și noi vom sta acum cu voi". Pentru că fiecare
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]