569 matches
-
Șerban neclintit, cu zâmbetul pe față, cu o privire caldă, răbdătoare și blândă, poate chiar ireală, și nu citi în ea nimic ce ar fii vrut. Începu să plângă încetișor, apoi din ce în ce mai tare, lacrimile se prăvăleau șiroi udându-i chipul schimonosit de o cruntă durere ce o simțea peste tot, în piept, în creier, în burtă, în picioarele ce începură să tremure. Într-un târziu, printre sughițuri și ștergeri de nas, reuși cu greu să mormăie: - Cum ai putut să-mi
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
renașterii spirituale, înseamnă pentru poet, întoarcerea într-un trecut în care sacrul era exilat. Prins în labirintul lumii profane, autorul trăiește într-un ritm amețitor o existență ce stă sub semnul tragicului. „duminici albe duminici lungi duminici iar/drojdia lumii schimonosindu-le singurătatea/învolburate secunde jucându-se-n miriști/de neînchinare de suflete în răspăr /pe aici a luat-o și inima mea odinioară/când timpul s-a scris cu cerneală ecosez/ea călărea peste cadavre era era/toate aceste cadavre
POEZII DE IONATAN PIROSCA DESPRE IZVORUL ADEVARATEI IUBIRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367191_a_368520]
-
se realizează atunci când înțelegem să ne supunem cu totul Creatorului nostru. „Când asculți de poruncile lui Dumnezeu, devii frumos în caracter, ca Dumnezeu. Și opusul este adevărat: când refuzi să asculți de Dumnezeu, lăuntrul tău se urâțește, caracterul tău se schimonosește. Legea lui Dumnezeu reflectă și descrie caracterul Său. Și a asculta de legile lui Dumnezeu, a trăi după poruncile Sale înseamnă a trăi ca Dumnezeu, a imprima caracterul Său în ființa ta.” „O stare supremă de armonie și fericire” Mai
O CARTE APEL PESTE TIMP de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367212_a_368541]
-
pauza din soartă... Se-ascunde clipa moartă, sedimentând uitări Îmbătrânește ramu-n durerea temporală Scrâșnesc a neputință nodulii de pe flori Și de sub coaja ginko tumoarea strigă iară... E timpul moartea lentă insinuată-n viață Cu fiecare clipă ce trece ...noi murim Schimonosește Timpul, ''frumosul''în paiață Deși noi toți știm asta,cum să trăim ..nu știm... Durere se adună și roade precum carii Și suflet și ființă și amintiri dispar Se schimbă trenul vieții, când intervin acarii Sub măștile de boli ce
TIMPUL, MOARTEA VIEŢII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367287_a_368616]
-
înventată vaca-albină... Marina Popescu are un vizibil instinct liric, un spațiu poetic bine conturat: “Zâmbesc așa, într-o doară/seara se întinde câine docil sub ferestre/uneori singurătatea miroase a pagini de carte/e acrișoară, sărată/e sângele acelui copac schimonosit de furtuni,/pietrificat/printre atâtea spice verzi și alintate” (“Singurătatea ca specie de copac”, pag. 42). Ottilia Ardeleanu pune sub fiecare titlu, în paranteză, un fel de explicație a poemului, unul sau două cuvinte care, de multe ori nu ating
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
aproape lipit de vechea clădire a fostului Teatru Național. În casa liftului, înșirați și dându-ne „onorul” de pe zidurile scorojite și chinuite-n draci de „pămătufuri” totuși pricepute, „arlechini”, „paiațe”, păpuși cu măști și alte stilizări contorsionate care parcă se schimonoseau și hlizeau cu gura până la urechi, parcă bătându-și joc de noi că ne-am grăbit și n-am ales scările, pentru a urca în zig-zag-ul din spatele scenei celebrului teatru de păpuși „Țăndărică” aflată la parter, cu intrarea și foaierul
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
viața spiritului, iar durerea e moartea trupului și a sinelui. În Suferință nu te afli niciodată singur, ai alături pe Dumnezeu, pe Sființii și Îngerii Domnului, pe aproapele, trăiești în comuniune, în har, în lumină, în vreme ce durerea te izolează, te schimonosește, te micește. Durerea te aruncă într-o singurătate ca într-un abis. Prin durere, Eclesiatul, percepe disprețul pentru viață, cade în deznădejde: „toate sunt desărtăciune și vânare de vânt”(Eclesiatul 2, 17). Prin Suferință thracul Iov se mângâie, cu nădejdea
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
răspuns. Secolul XX a fost timpul când diavolul și-a jucat marea sa carte: Ateismul, marxismul, bolșevismul, dându-și atestatul în definirea nimicirii, când ura s-a întețit în aproapele, s-a intensificat în dușman, s-a cuibărit în prieten; schimonosind frumosul, amputând mădularele binelui, paralizând hegemonia dreptății, profanând cununa adevărului, când Statul ateu a răsturnat valorile, virtuțiile, ordinea, omul, Națiunea promovând ignoranța, mojicia, bădărănismul, mârlănia crasă, hoția, corupția, lichelismul, parvenitismul, cameleonismul, bigotismul, demagogia, șarlatanismul, erezia, sectele, violența, calomnia, teroarea, înșelarea
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
mai speri. Alta este Dragostea decât cea pe care ți-o închipuiești. Alta este Iubirea cea aleasă pentru Dumnezeu. Alta este Dragostea cea trăită pentru Neam. Alta este Milostivirea cea pentru aproapele tău. Alta este Frumusețea decât cea care te schimonosește. Alta este Suferința decât cea plină de durere. Alta este Bucuria pe care o dărui decât lauda pe care-o aștepți. Alta este Iertarea din har decât cea pe care n-o poți uita. Alta este Uitarea pentru răul de
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
aceste laude pe care le face Biserica, să nu le mai spui prin simplu cuvânt, ci să le trăiești prin căldura aceasta a harului și să le transformi în duh, să dematerializezi acest cuvânt, pe care acum îl mai și schimonosim silindu-ne să terminăm cât mai repede slujbele, să cântăm cât mai sacadat Sfânta Liturghie, unde ar trebui să uităm de orice grijă lumească. Așadar, trăirea și suferința trezește în monah rugăciunea. Respectarea regulilor și rânduielilor, fără această trăire, naște
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA UNUI AN DE CÂND PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361997_a_363326]
-
a țâșnit Duhul împreună cu apa și sângele Său, apă a Botezului, a noii vieți și sângele Cuminecării al Vieții veșnice. Prin urmare, de la biruința Învierii Domnului, tot omul trebuie să devină ofrandă oferită lui Dumnezeu întru iertarea sa. Toate păcatele schimonosesc și mutilează ființa omului, dar cel care îi paralizează spiritul este moțăiala privind sensul și scopul Crucii, este neacordarea deplină și fundamentală a Învierii Mântuitorului nostru. Credința și frica omului de judecată se contopesc prin Duhul în Izvorul Iubirii care
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
să zâmbești! PROTECȚIE Pacea din sufletul tău e muzica inimii mele. Lumina din privirea ta e calea pe care pășesc sentimentele mele. Numai tăcerea ta.... e neliniștea presărată cu cioburi de îndoială. Îmi e teamă de nevăzute pericole... de inimi schimonosite de ură ce te-ar putea atinge pe cerul vieții. Îmi cer iertare pentru că porumbelul inimii mele... se zbate în colivia gândurilor. Ai grijă de tine, dragul meu. AȘTEPTARE am urcat în sania Timpului să îmi văd viața de sus
MESAJE POETICE (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365989_a_367318]
-
este urmărit îndeaproape. Insul o ia ca pe o încurajare, ca pe o răzgândire a celuilalt: Hai jos, la WC! Mi-o arăți nu?.. Mă lași să o ating? Revolta din el a dat pe dinafară. Chipul i s-a schimonosit a ură completată fiind de un rânjet fioros, ochii, deveniți tulburi, au fixat beregata intrusului care, mânat de instict, s-a făcut nevăzut pe dată. Albert a zăbovit, preț de câteva clipe, străduindu-se să-și recapete înfățișarea umană. Tristețea
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
aș prinde cu palmele de cer să nu mai simt glasul ruperii rădăcinilor; lutul mă repudiază într-o clipă de rătăcire și dezechilibru, nu-și mai recunoaște fiica pierdută în necredință, cuvântul a amuțit când chipul din oglindă s-a schimonosit într-o grimasă de umbre; și ochii aceia albaștri pe care-i știam ai tăi, cerule, au ucis răsăritul zorilor cu tine... M-aș prinde, o clipă, de cer dar brațele îmi sunt ramuri desfrunzite sub povara ninsorilor tale; iernile
UNA CU CERUL ŞI NIMIC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351820_a_353149]
-
în conștiința, Acei ce-au mai greșit nu au nicio pocăință, Ba fi mulțumit că ai și ocazia de-ai vedea, C-apoi votați ori ba, dar la sigur te-or uita! Oare cum tot pot unii a se tot schimonosi, Cum de tot ăia dau raite - voturi a cerși? Chivernisesc..dar, cu morala îndatorează, Promit precum că ‘plaiața lor e cea brează. Resposabilitatea-i reală la cel ce votează, Ei, dar ce-i la acela votat ce hibernează? Doarme pe el
CE E UN DREPT... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350552_a_351881]
-
ce tindea spre plâns, le pronunță numele celor trei flăcăi mândri ca brazii, căzuți tustrei la Cotul Donului: Ion, Gheorghe șiCostache Păduraru. Apoi, bătrânul veteran, atins în zona aceea sensibilă a memoriei sale, născută din cea mai crudă experiență umană, schimonosit de accesele de plâns ne uimește prin trăinicia faptelor asimilate în mintea omului simplu. “Am văzut iadul pe pământ. Trăgeam cu pușca doar să alung moartea; moartea era rusul. Tovarășul meu bun, soldatul Potop Alexandru, și-a prăpădit de tot
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
cu un glas prefăcut îndurerat, îl întrebă pe bietul urs lovit de soartă: - Ce s-a întâmplat, cumetre? Rău te-au mai potcovit albinele! De parcă nu-ți era de ajuns că ai rămas fără coadă, acum și chipul ți-e schimonosit! - Te bucuri, nu? gemu ursul. - Cum să nu? recunoscu vulpea. Au fost vremuri când tu umblai, fălos și cuceritor, prin pădure, iar eu plângeam de îmi storceai blana de atâtea lacrimi. - Șireato! Pleacă până nu e prea târziu, căci vai
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
hotărî să ceară unele explicații, doar-doar se va dumiri unde se află: - Dar spune-mi dragă prietenă și stăpână, omul acela cu capul zdrobit de bunul duce, cine este? - Aa, acela-i nemernicul de zugrav al curții, cel care a schimonosit pe pânză chipul frumoasei noastre ducese, iar stăpânul, înțeleptul nostru stăpân, a hotărât ca să fie închis, pentru o vreme, într-o tainiță, fără apă și fără mâncare, până când va reuși să facă un portret demn de prea frumoasa și virtuoasa
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
Dor fulgii de zăpadă când s-aștern peste vechi amintiri Și acoperă cu strat gros de nea tăinuitele iubiri... Rădăcinile gem strânse de gheara aprigului ger, Vântul întețește dorințe învăluite-n mister. Trecerea timpului împrăștie fără să vrea dureri Când schimonosește chipuri în trecerea spre nicăieri, Anii poartă vise risipite pe a uitării cale, iar dorințele neîmplinite se îmbracă-n zale. Atâta durere împrăștie dorul când revine de se-mbracă pământul cu nevăzute suspine, nici măcar o rază nu mângâie zarea îndurerată
DURERI... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350932_a_352261]
-
care Dumnezeu a pus-o în el ca să lucreze după ea, potrivit firii lui, care provine din Rațiunea Supremă. Toate acestea fac ca omul să se dezechilibreze, de aceea spuneam că cele cinci perechi de boi reprezintă iraționalitatea care ne schimonosește cele cinci simțuri. Așa neadevărul devine adevăr, imoralitatea devine o normalitate, așa înșelătoria, necinstea devin la fel o normalitate, ceea ce de fapt duce la grave prejudicii, atât în ființa umană cât și în societatea umană. Pentru acesta iraționalitatea este o
DESPRE OMUL DE ASTĂZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE IISUS HRISTOS, (POST)MODERNISM, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351450_a_352779]
-
toată neputința asta a omului. Omul este capabil de multe, doar să creadă în asta, să creadă că el singur poate face multe. Cum nu știm ce ne-a mai rămas din mândria de a fi român, din portretul lui schimonosit din ultima vreme. Blocați, inerți și blazați, paralizați parcă în strânsoarea propriilor neputințe, noi, românii, părem astăzi o nație cu țara înghesuită la două capete: ''România lor'', adică a hoților, agramaților, corupților, profitorilor sau nemulțumiților de tot felul, și ''România
ROMANII, O NATIE CU TARA INGHESUITA LA DOUA CAPETE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351086_a_352415]
-
zvârcolesc în această pânză delicată de speranță. Chinurile imaginare demonstrează că trupul este încă viu, că sufletul nu și-a consumat încă... arderea! „noapte albă // vis destrămat în străluciri de stele // ascult cum pendulul împarte timpul // în bucăți de tic-tac-uri // schimonosindu-mi cu fiecare bătaie // chipul // golindu-mă de speranțe // dar zorile sunt aproape // uraaaa... sunt salvat // voi fi iar somnambul”( insomnii). Pe fâșia îngustă dintre iluzie și adevăr e un joc al culorilor, nuanțelor... ( când luminoase, când cuprinse de frigurile
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
sau a mormintelor fără de cruci. „Unde sunt Ierarhii noștri?” Suspină bolnavii, șchiopii, orbii, cerșetorii, calicii, bețivii, vii și morții, râzând sau plângând, rotindu-se într-o imensă plagă ce se revărsa amenințător deasupra răbdării. Unii, aninați între cârje oblojite, rânjesc schimonosiți de durere dar resemnați că poate toaca sau clopotele de vifor făcute să urle durerea îi vor trezi într-o bună zi pe marii Păstori. „Unde sunt Ierarhii noștri?” Am surprins recent mărturia a două evlavioase creștine ce poartă numele
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
aceste laude pe care le face Biserica, să nu le mai spui prin simplu cuvânt, ci să le trăiești prin căldura aceasta a harului și să le transformi în duh, să dematerializezi acest cuvânt, pe care acum îl mai și schimonosim silindu-ne să terminăm cât mai repede slujbele, să cântăm cât mai sacadat Sfânta Liturghie, unde ar trebui să uităm de orice grijă lumească. Așadar, trăirea și suferința trezește în monah rugăciunea. Respectarea regulilor și rânduielilor, fără această trăire, naște
PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346089_a_347418]
-
putea să cauți a ,,stăpâni’’, din nevoia ‘’nenăscută pe fondul altor nevoi nesatisfăcute, a altor multiple artificii, îmbogățind ,,metaforele”(chipurile nepracticate), făcând să ,,lucească” vocabularul, folosind imagini cât mai ,,adecvate” (căci de vulgaritați nici nu ne sinchisim), transfigurându-te sau schimonosindu-te empatic sau ,,limfatic” - depinzand de amețeli - pentru cât de implicat ai fi ș.a.m.d., dacă nu ai în tine acel Izvor - e totul degeaba. Izvorul sau Fluxul Poetic există deja din pruncie, se dezvoltă printr-o cultură vastă
MAESTRUL SIMPLITĂŢII POETICE, DOMNUL MIHAI LEONTE – INTERVIU. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371011_a_372340]