325 matches
-
a obține încuviințarea lui Malenkov pentru condamnarea la moarte, n-a avut succes. Nici Hrușciov n-a voit să se amestece: "e treaba voastră, a românilor, voi s-o rezolvați, nu noi o rezolvăm." Întrebat, la anchetă, dacă "dumneata ai schingiuit?", sinistrul colonel Șoltuțiu a ripostat cu inocență: "la mine veneau gata schingiuiți." Adevăratul tir era însă îndreptat către Al. Drăghici. Ca răsplată pentru că a acceptat să se pensioneze, retrăgându-se din toate funcțiile de partid, i s-a dat casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de „doi metri și patruzeci”, o nimfomană de o frumusețe răpi toare, cu o „față blândă și dulce, ca de zeiță”. „Pase-mi-te, tu te tragi din Uriași Jidovi - Îi spune Oanei o țărancă vrăjitoare -, ăi de l-au schingiuit pe domnul nostru Isus Christos, că doar ăia erau atât de mari și de puternici de l-au putut schingiui chiar pe el, Fiul lui Dumnezeu. Iar dacă este așa, degeaba ți-am face farmece, că tot nu s-ar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
zeiță”. „Pase-mi-te, tu te tragi din Uriași Jidovi - Îi spune Oanei o țărancă vrăjitoare -, ăi de l-au schingiuit pe domnul nostru Isus Christos, că doar ăia erau atât de mari și de puternici de l-au putut schingiui chiar pe el, Fiul lui Dumnezeu. Iar dacă este așa, degeaba ți-am face farmece, că tot nu s-ar prinde” <endnote id="(802, p. 119)"/>. Credința În arhaicitatea și, mai ales, În gigantismul „jidovilor” a generat o mulțime de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trimis la groaznicele cazne. Astfel, amintim pe venerabila Mercuria, cea înaintată în vârstă și pe Dionisia, cea cu copii mulți, dar care nici pe copii nu-i iubea mai mult decât pe Domnul. Ele au murit fără ca să fi fost schingiuite mai înainte, ci li s-a tăiat capul direct întrucât prefectul însuși s-a rușinat să le chinuie mai mult căci își dăduse seama că a fost învins de niște femei”<footnote Ibidem, cartea a șasea, XLI, 18, p. 262
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Iată omul care a murit, dar aceasta nu ne împiedică să spunem adevărul.” Și din cartea „Pentru legionari” - spusele lui C. Zelea Codreanu: ...” m-am prezentat la Judecătoria Ocolului 2 Iași, ca avocat, alături de colegul Dumbravă, în procesul colegului Comârzan, schingiuit de Manciu. Prefectul s-a prezentat cu întreaga poliție și, în plină ședință, în fața avocaților și a judecătorului Spiridoneanu care prezida, s-a năpustit asupra noastră... Cu riscul de a mă prinde, strivit de cei douăzeci de polițiști înarmați, am
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
persoanelor care ar fi periclitat „opera de democratizare a Țării” prin rămânerea în libertate. Pentru activitatea desfășurată până la 23 august 1944, au fost stabilite categoriile de persoane care trebuiau internate în lagăr: - polițiști care au activat în mișcarea legionară, au schingiuit sau au comis crime de război; - legionari sau hitleriști care „ar putea canaliza aderențe” spre ideologia proprie, care au luat parte la abuzuri, jafuri și crime, au activat politic și după 23 august 1944 sau au luat parte la „acțiuni
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
în frig. Bătaia cu bastonul de cauciuc a fost tortura cea mai practicată. Unui anchetat bănuit că ar fi purtat steagul tricolor în timpul marșului (steagul având altă conotație decât cea comunistă și semnificând aici tocmai revolta împotriva comunismului) îi sunt schingiuite mâinile intenționat, întrucât acestea deveniseră organul „vinovat” al respectivului protestatar. Loviturile la cap erau gândite în mod specific. Un anchetat este lovit cu capul de birou, întrucât anchetatorii considerau că de acolo venea „răul”. Altuia i se smulge păr din
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
lovite anumite locuri și anumite organe: pe lângă cap (doar de aici se născuse revolta!), era lovit ficatul, rinichii și stomacul. Iată o scenă descrisă amănunțit de un schingiuit, scenă care pledează pentru faptul că torționarii comuniști români din 1987 nu schingiuiau la întâmplare, ci după metode bine studiate, brutalitatea metodelor poliției secrete din România modificându-se prea puțin (sau chiar deloc) față de așa-zisul stil stalinist criticat în anii de liberalizare (1965-1970). Dimpotrivă, torționarii din 1987 erau frații (dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de foc împotriva populației în rândul căreia s-ar fi aflat și presupușii „teroriști” antiromâni. Arestații timișoreni (până într-o mie de oameni) din perioada 16-19 decembrie 1989 au fost supuși la o serie de maltratări grave, fiind anchetați și schingiuiți de milițieni și securiști. Torturile la care au fost supuși seamănă cu cele aplicate în cazul muncitorilor de la Brașov, din 1987, semn că aparatul de represiune nu numai că folosea același metode, dar acestea erau în stilul brutal stalinist specific
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
dur și fără scrupule, dar cu o identitate clară, fără a fi necesară compararea lui cu alte figuri sângeroase. Felul în care au fost speculate mediatic așa-zisele gropi comune din Timișoara (conținând presupuse cadavre ale unor protestatari care fuseseră schingiuiți de Securitate, la ordinele lui Ceaușescu), inducerea ideii de „genocid”, toate acestea au fost gândite de reprezentanții noii Puteri instaurate în 22 decembrie 1989, pentru a evidenția mitul „monstrului” Ceaușescu și al „monstruoasei” Securități, acolita esențială a dictatorului. Nici Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
informații din cadrul închisorilor, moment în care trebuia să îi denunțe pe acei membri ai administrației care au favorizat-o ori au ajutat-o în vreun fel. După ce se încheia „audierea” tuturor celor torturați (sigur, unii refuzau să vorbească și erau schingiuiți în continuare), victimele erau obligate să treacă în scris informațiile, la început, în fața directorului, iar mai târziu, direct în camera de baie, organizată de administrație pentru Țurcanu. În plus, cinismul organizatorilor a forțat deținuții să își înceapă notele informative cu
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
care se prăbușeau sufletește era trecerea de partea agresorilor, fapt care le conferea o relativă stabilitate și siguranță emoțională și fizică. Pericolele nu treceau cu totul, întrucât au fost numeroase cazuri în care membri ai „comitetelor” de bătăuși au fost schingiuiți încă o dată (sau de mai multe ori) pentru că erau prinși cu informații ascunse ori manifestau milă față de cei torturați, dar situația lor era totuși mai bună decât a celor care suportau bătăile și chinurile în continuare. În plus, se conta
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cazul lui Ion Negură, care fusese coleg cu Țurcanu și care a fost auzit de una dintre victime când i-a mulțumit personal acestuia pentru că nu l-a obligat să bată. Ioan Săbăciag spune că, într-adevăr, Negură nu a schingiuit cât timp a fost cu el în cameră 1 și nu există alte mărturii cum că ar fi făcut-o în alte celule, însă nu există suficiente date despre traseul său în acțiune ca să putem fi siguri că exceptarea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
câțiva. Urme ale continuării bătăilor se găsesc și în februarie-martie 1951, când un grup condus de Țurcanu, Tudor Stănescu, Constantin Juberian, Mihai Iliescu, Dumitru Gheorghieș, Gheorghe Gorbatei, Ieronim Comșa, Tudor Stănescu, Cornel Costăchescu, Octavian Voinea și Alexandru Blejescu i-a schingiuit în camera 2-parter pe Constantin Fântână, Valer Ciurescu, Mihai Buracu, Aurel Obreja, Alexandru Munteanu, Aurel Suciu, Traian Chebeleu, Liciniu Blaga, Florin Crăciun Burchi, Constantin Rodas, Vasile Oarcea, Nagy Géza și Constantin Vintilescu. La un moment dat, au fost aduși în
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
lui Popa erau nelimitate în închisoare: Păvăloaie spune că nu se putea pleca de la Gherla spre Canal fără acceptul acestuia, chiar lui fiindu-i respinsă cererea pentru că era util acțiunii. Transferuri. Oprirea acțiuniitc " Transferuri. Oprirea acțiunii" Popa și Pușcașu au schingiuit deținuți care urmau să se transfere la Canal în luna iunie 1951 și le-au cerut să răspândească acolo vestea că la Gherla acțiunea continuă. Faptul că informațiile obținute prin tortură de la victime erau verificate și folosite de Securitate prin
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
oficiale, primele cercetări au debutat abia în aprilie 1952. Fiindcă se urmărea numai incriminarea deținuților care au torturat, fără a implica în nici un fel autoritățile, prima etapă a constat în obținerea de acuzații împotriva agresorilor din partea celor care au fost schingiuiți. Au fost chestionați, în decursul lunii aprilie și la începutul lui mai 1952, opt victime ale sistemului Pitești: Gabor Chirică, Constantin Teja, Gheorghe Chirculescu, Alexandru Matei, Aurel Obreja, Ion Pangrate, Virgil Maxim și Aureliu Marc Stoica. Timp de un an
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a scăpat prin declarații false, întorcându-se acasă și activând în FDC Câmpulung. Arestat în 1949, a fost închis la Suceava, unde ar fi participat la „reeducare”, iar în septembrie 1949 a fost mutat la Pitești, unde, după ce a fost schingiuit („fusese pus în cunoștință de către ȚURCANU EUGEN despre noua activitate legionară”4), a torturat, a strâns informații și a participat la reeducarea ideologică de la camera 4-spital din mai-iunie 1950. La Gherla a activat la camerele 99, 103 și 107, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
respecta de formă procedurile legale, în sensul că lăsa martorii să vorbească 1. Sigur, acest amănunt se va dovedi a fi numai de fațadă, întrucât nu s-a ținut cont de afirmațiile acestora, potrivit cărora acuzații din boxă au fost schingiuiți și ei. Un caz special a fost cel al lui Gheorghe Caziuc, care fusese eliberat și apoi rearestat pentru acest proces. Deși între cele două arestări făcuse și un copil, acest lucru nu a contat. Caziuc a primit o pedeapsă
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fost bătut, moment în care Bogdanovici a început să se lamenteze, recunoscând că a fost oportunist. Mai târziu, spune Cornel Pop, a dat o amplă declarație scrisă în fața directorului. Ștefan Davidescu relatează unul dintre momentele în care Bogdanovici a fost schingiuit. Cu toate că era într-o stare foarte proastă, l-a înfruntat pe Țurcanu, spunându-i: Deși nu văd cu ce drept unul sau altul dintre noi și-ar asuma răspunderea de a pedepsi pe ceilalți colegi de cameră pentru activitatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
protejat oarecum pe acesta. Într-una dintre bătăi, un agresor l-a făcut „labagiu” și „onanist” pentru că plângea. A fost bătut la pielea goală, timp în care era apelat cu aceiași termeni, față de care a găsit puterea să protesteze: „Băteți-mă, schingiuiți-mă cât vreți, călcați-mă în picioare, dar nu îmi mai spuneți așa”. Bătăușii s-au oprit brusc, l-au pus să care tineta, să șteargă cu limba stropii de mâncare din jurul gamelei și au continuat să-l jignească cu
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
transforma victima în membru al echipei de agresori. Pe de altă parte, repetăm că termenul de „torționar” nu poate fi aplicat decât, eventual, celor, foarte puțini la număr, care au torturat fără să fie bătuți înainte; or, Gheorghe Calciu fusese schingiuit în Pitești. Calciu a murit la 21 noiembrie 2006 în Statele Unite, dar a fost înhumat în România, conform dorinței sale. Paul Caraviatc "Paul Caravia" Născut în 1927 în București, era student la Facultatea de Litere și Filozofie în momentul arestării
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Chivulescu, Nicolae Chivulescu, Nicolae Ioniță, Mărculescu și Stănescu. Octavian Voinea a asistat la torturarea zilnică a lui Dumitrescu la camera 2-subsol. Nemaiputând suporta bătăile, acesta l-a înfruntat într-o zi pe Titus Leonida, care tocmai se pregătea să îl schingiuiască din nou: Ba ai să torturezi pe p...a mă-tii, bandit și ticălos fără de margini. M-ai scăpat, nărodule, din mână. Mai sunt încă treizeci de minute și puteți să mă pupați în cur toți deodată sau chiar pe
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
activitate monarhistă în septembrie 1948, ca student la Facultatea de Drept din București. A primit o condamnare relativ mică (probabil 2 ani), dar și domiciliu obligatoriu la ieșirea din închisoare. A fost transferat la Pitești prin toamna lui 1949 și schingiuit în camera 4-spital, începând cu jumătatea lui ianuarie 1950, de către un „comitet” condus de Țurcanu, Vasile Pușcașu, Iosif Steier, Coriolan Gherman, Gheorghe Oprea și Pafnutie Pătrășcanu. Pentru autodenunțuri a fost mutat într-o cameră condusă de Mihai Livinschi, unde a
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Gheorghiu spune că fusese prevenit la Jilava de către Iosif V. Iosif asupra evenimentelor din Pitești, astfel că a refuzat să ofere orice fel de informații celor care l-au torturat în camera 4-spital din august până în decembrie 1950. A fost schingiuit în aceeași serie cu Voicu Andreescu, Vasiliu, inginerul Bolfosu, Manciu, iar din „comitetele” de agresori făceau parte Mărtinuș, Virgil Bordeianu, Gheorghe Roșca, dar și Eugen Țurcanu și Titus Leonida. Prin luna decembrie a fost trimis într-o cameră mică, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fără a-l fi agresat înainte, realitatea este că el a fost torturat începând din seara zilei de 21 ianuarie 1950 la camera 4-spital, și probabil pe parcursul întregii sale șederi la Pitești, Pătrășcanu amintind că în martie 1950 a fost schingiuit de Țurcanu pentru că a prevenit alți deținuți asupra acțiunii 2. A trecut prin numeroase camere și a fost martorul uciderii lui Cornel Niță. Transferat la Gherla cu primul lot de piteșteni, în iunie 1950, a fost folosit ca planton și
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]