6,135 matches
-
în primele luni de război. În continuare, Mihai Zamfir trece în revistă cîteva aspecte ale "producției artistice" totalitare. Simplitatea neoclasica, prin care se urmăreau nu doar "pioase deziderate pedagogice", ci și țeluri de proslăvire a dictatorilor și de înjosire a "sclavilor" creatori care-i slujeau: "în neoclasicism, ei (dictatorii, n.n.) își regăsesc spațiul spiritual convenabil, adică spațiul în care stăpînul absolut al țării transforma artă într-un mijloc de glorificare a politicii sale și în care locul creatorului (prin definitie subaltern
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
Constantin Țoiu Stig Dagerman, romancier suedez care s-a sinucis la 31 de ani în garaj, lăsînd motorul să funcționeze, - gazele... Pesimism de nordic. El scria: "Sînt atît de mult sclavul talentului meu, încît nu îndrăznesc să mă slujesc de el de teamă să nu-l fi pierdut." (Sterilitate inventiva) Altul, de care nu-mi mai amintesc: Trecînd de un prag al fricii, si provocînd-o chiar cu bună știință, frica devine
Cabina de probă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17560_a_18885]
-
le pune poeta șunt pe coordonatele absolutului. De cele mai multe ori tensiunea este între Dumnezeu și Diavol, cu majusculele de rigoare: "Dumnezeu dictează și eu scriu, iar diavolul mă urmărește peste umăr și face corecturi. / Libertatea e insuportabila. Mă transform în / sclav, scriind? Întorc capul de la lucrul meu / și văd doi ochi - în aer bulbucați, străini de / lume: divini / demonici." Este foarte familiară această prezenta a diavolului, si in acelasi timp foarte variată. Un poem întreg e alcătuit din zeci de nume
Cîntece cu toată gura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17625_a_18950]
-
sute, spre a nu mai vorbi de ale lui Ghica, adevărate capodopere. Beckett este un epistolier la fel de genial cum este și dramaturgul. Totodată, unul afurisit, necruțător, al dracului. Scrie, bunăoară, despre Proust în 1929: „Își stăpânește forma până la a deveni sclavul ei. Unele din metaforele lui iluminează pagina ca o explozie strălucitoare, altele sunt atât de chinuite, încât par să exprime cea mai cumplită disperare de a scrie”. Și încă: „Locvacitatea lui e ca o vomă care dă afară tot ce
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2530_a_3855]
-
a făcut atîtea aroganțe în poezie și n-a profesat la modul ostentativ, ba încă și cu un orgoliu suveran, „dragostea vanitate”; și nici nu și-a exaltat complexele dominatoare, „imperiale”, pînă la a-i face pe iubiți și admiratori sclavi numai buni (și buni numai) de biciut (și de alta nu). Probabil va fi avut și o viață aventuroasă, dar despre asta nu știu mai nimic (Wikipedia zice că s-a născut în 1894 și a murit în 19503; și
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
și destinul său ar fi fost cu totul altul, dacă în 1956, pe cînd era în anul III, nu ar fi fost exmatriculat "pentru subminarea orînduirii". A încercat să-și cîștige existența ca antrenor de tenis, a făcut figurație, ca sclav egiptean, în Aida, dar peste tot unde lucra îl ajungea din urmă "dosarul" și era dat afară. Cum avea posibilitatea să plece legal în Austria, "pentru reîntregirea familiei", în 1959 a făcut-o: "Am plecat cu mare durere în suflet
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18203_a_19528]
-
înregistrează evenimentele și procesele desfășurate în perioada dintre descoperirea Braziliei de către flota condusă de Pedro Alvares Cabral pînă la Declarația de Independență față de Portugalia, din 1822, la Rio de Janeiro: formarea poporului brazilian printr-un proces de metisaj, revolte ale sclavilor negri și ale populației indigene, descoperirea fabuloasă a lemnului de băcan - brasil, care a dat și numele orașului ce avea să devină capitala țării, Brazilia -, ciclul zahărului, apariția primilor guvernatori. Perioada Imperială începe cu încoronarea, la 12 octombrie 1822, ca
Țara Isaurei by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16784_a_18109]
-
comediei Restaurației, cu limba de lemn, care contaminează discursul, imprimându-i o retorică a duplicității. Personajele care o stăpânesc cel mai bine sunt cele ce determină acțiunea piesei și tot în funcție de această retorică ele se împart nietzschean în stăpâni și sclavi - doar cei din urmă având repere etice: Polly, care nu vrea să-și mintă nici tatăl, nici soțul și Hary Filch, care nu vrea să practice furtul sub "aripa ocrotitoare a poliției". Discursul lui Peachum, șef al unei organizații de
Comedia vorbei de lemn by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16820_a_18145]
-
personajului, cale de un film, va fi să-și reîntîlnească familia, dincolo. Dar, pînă să ajungă la acel dincolo (impresionant vizualizat, la un moment dat, în film), generalul trebuie să-și trăiască "viața, ca un vis înfricoșător", trebuie să ajungă sclav, gladiator, trebuie să audă urletul arenelor dezlănțuite, trebuie să joace în spectacolul morții care cheamă aplauze. Poate din pricina violenței uneori amuțitoare din arenă sau de pe cîmpul de bătălie, filmul a fost "restricționat", în America, pentru publicul sub 17 ani. Altminteri
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
a dedicat o carte, expresiv intitulată Ion D. Sîrbu sau suferința spiritului captiv. Captiv atît în sensul trimiterii sale de către regimul comunist, care l-a prigonit în Gulag și-n adîncurile de mină (aidoma lui Ion Caraion, și el un sclav modern), apoi cenzurîndu-i pana și amînîndu-i apariția scrierilor, cît și în sensul legării de un topos nepotrivit, de unde, precum un veritabil iobag ideologic, n-a mai putut pleca pînă la sfîrșitul vieții. Protestul său împotriva prostiei și absurdului, a mistificărilor
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
i-a fost cruțată, urmînd ca doar în noaptea nunții să se despartă de lungile-i plete. Tîrînd pe coridoarele sumbre ale palatului părul arămiu și deseori încurcat ca o tufă de trandafiri, ori lungile șiraguri de mărgele căpătate de la sclavi, fiecare cu semnificația sa, și bolborosind cuvinte de neînțeles, Sierva Maria este de la bun început o apariție care tulbură, o sălbăticiune care se vrea salvată și iubită. Misterioasă, cînd feroce-rea, cînd suav-bună, fetița nu are aerul unei făpturi vii, ci
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
stranie decît frumoasă. Paul o remarcă imediat și căzu, ca lovit de trăznet, în transă. Nu se mai dezlipea de dînsa. O botezase, pe loc, "regina mea" și o păzea, așezat turcește, la picioarele ei, dezbrăcat de cămașă, ca un sclav. În afara obiectului acțiunii sale de seducție, pentru Paul nimic nu mai exista. Vorbea șoptit cu Ciuci, fără întrerupere. Pe urmă, a început să cînte Flandern in Not." Nimic extraordinar pînă aici, un poet monden, plin de succes, cu gesturi fantaste
Paul Celan și prietenii săi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17037_a_18362]
-
în circuitul difuzării, își va scoate banii. Înclin să cred că nu. Deși trecutul vorbește despre prezent: "Curtea lui Ludovic XIV e o închisoare aurită, așa cum e Hollywood-ul de azi, zice regizorul. Trăim într-o lume condusă de bani. Sîntem sclavii ei. Valorile esențiale - demnitatea, mila, dragostea pentru lucrul bine făcut - dispar...". Întrebat, după proiecție, ce impresie i-a făcut filmul, Lionel Jospin (primul prim-ministru în exercițiu al Franței, prezent la festival) a răspuns că nu va uita niciodată secvența
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
multă vreme. Și atunci Petru mi-a încredințat un gînd al său (nu voi uita privirea lui ațintită către viitorul sumbru care ne aștepta pe toți), că în societatea care urma să apară nu vor mai fi decît stăpîni și sclavi. Deci vor fi cei care vor conduce și o masă de orbi supuși care vor înfăptui ceea ce li se va porunci. Și a adăugat cu vocea lui profundă, gîndind la acest viitor care i se releva: "Eu nu vreau să
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
vor fi cei care vor conduce și o masă de orbi supuși care vor înfăptui ceea ce li se va porunci. Și a adăugat cu vocea lui profundă, gîndind la acest viitor care i se releva: "Eu nu vreau să fiu sclav. Nu îndur sclavia". În clipa aceea, pentru întîia oară, am simțit că un principiu important mă desparte de Petru Dumitriu. A fost ca și cum s-a adîncit o prăpastie și fiecare am rămas pe o altă margine. În sinea mea mi-
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
mă desparte de Petru Dumitriu. A fost ca și cum s-a adîncit o prăpastie și fiecare am rămas pe o altă margine. În sinea mea mi-am spus că fuga de sclavie nu poate fi demnitate, că demnitatea mea este a sclavului care își păstrează iubirea de semeni și o lumină interioară alta decît a raporturilor sociale". După care urmează precizarea judicioasă că, în lagărul comunist, sclavia sub călcîiul inevitabilului "demon superior" reprezenta o condiție generală, în raport cu care însă oamenii se puteau
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
păstrează iubirea de semeni și o lumină interioară alta decît a raporturilor sociale". După care urmează precizarea judicioasă că, în lagărul comunist, sclavia sub călcîiul inevitabilului "demon superior" reprezenta o condiție generală, în raport cu care însă oamenii se puteau manifesta divers. Sclavii erau pe atunci de două feluri. Unii care, temîndu-se de mizerie și persecuții, sau avînd doar acel "sentiment respingător al sclaviei", care te îndeamnă "a trăi după cum ți se poruncește, în turma nedefinită", semnau diabolicul pact care le asigura o
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
îndeamnă "a trăi după cum ți se poruncește, în turma nedefinită", semnau diabolicul pact care le asigura o sclavie privilegiată, de nivel "înalt". Și alții care, solidarizîndu-se cu valorile trecutului, cu cei închiși ori asasinați, cu cei prigoniți, "rămîneau mai departe sclavi fără privilegii". Pavel Chihaia - Legendele unei lumi posibile, Ed. Jurnalul literar, 2000, 208 pag., preț neprecizat.
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
cetățeni de a căror onorabilitate procurorul român nu pare să se îndoiască. Am toate motivele să mă îndoiesc că într-o democrație a tuturor posibilităților, cum e a noastră, legea n-ar putea fi interpretată și în favoarea bătrînilor care ajung sclavii condamnați la moarte ai celor care îi cumpără pe nimica toată. Iar dacă legea e proastă, de ce nu e schimbată? De ani de zile de la Palatul Victoria plouă cu ordonanțe de urgență. Dar nici un guvern n-a avut timp să
Banii pentru săraci by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15975_a_17300]
-
libertate. Traducere din engleză de Adrian-Paul Iliescu. Ediția a II-a. Ed. Humanitas, București, 2001. Povestea, o libertate " Iată o poveste care poate fi auzită pretutindeni, pentru că se regăsește în aproape toate culturile. Stăpânul și-a chemat într-o zi sclavii și le-a spus: Sunteți liberi. - Cum? Au strigat sclavii. Dar nu tu hotărăști acest lucru! Noi trebuie s-o facem, altfel nu are nici un rost. - Ei bine, a spus stăpânul, hotărâți-vă. - Cum? au strigat din nou sclavii. Ne
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
-a. Ed. Humanitas, București, 2001. Povestea, o libertate " Iată o poveste care poate fi auzită pretutindeni, pentru că se regăsește în aproape toate culturile. Stăpânul și-a chemat într-o zi sclavii și le-a spus: Sunteți liberi. - Cum? Au strigat sclavii. Dar nu tu hotărăști acest lucru! Noi trebuie s-o facem, altfel nu are nici un rost. - Ei bine, a spus stăpânul, hotărâți-vă. - Cum? au strigat din nou sclavii. Ne poruncești? Dar ce rost are să fim liberi? Discuția, care pornise
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
zi sclavii și le-a spus: Sunteți liberi. - Cum? Au strigat sclavii. Dar nu tu hotărăști acest lucru! Noi trebuie s-o facem, altfel nu are nici un rost. - Ei bine, a spus stăpânul, hotărâți-vă. - Cum? au strigat din nou sclavii. Ne poruncești? Dar ce rost are să fim liberi? Discuția, care pornise pe o cale greșită, a ajuns repede la ceartă. A urmat un război îndelungat, care a ținut atât de mult încât cei care mai iau și astăzi parte la
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
și de totală face ca lucrurile să fie clare fără nici o altă explicație. Psihologia rămâne valabilă și indiscutabilă, fixată în certitudine ca într-o cămașă de forță. Dacă ieri era interzisă, azi e abolită mai eficient ca oricând de comoditățile sclavului rămas fără stăpân. 6. Se poate vorbi despre necesitatea unei psihologizări a societății cel puțin în aceeași măsură în care se pune problema informatizării ei. Mai înainte de a fi politică, morală, sau economică, minciuna epocii noastre este psihologică. Insul nu
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
Logosului în toate părțile, neapărat autocognitive... Câtă distanță, în cultură și totodată câtă apropiere, de esență, între cererea socratică imperativă și rigoarea și în același timp neliniștita explorare a Conștiinței noastre până în era modernă: Kierkegaard... Dostoievski... Fusese o idee de sclav. O răzbunare de sclav... Deși, încă neliber în cugetul său otrăvit de atâta umilință și de învinuiri îndreptate împotriva lui mai ales de sentințele nobiliare, trufașe... De trufia togelor imaculate zvârlite peste umăr cu disprețul aristocrat, insuportabil, al celor liberi
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
neapărat autocognitive... Câtă distanță, în cultură și totodată câtă apropiere, de esență, între cererea socratică imperativă și rigoarea și în același timp neliniștita explorare a Conștiinței noastre până în era modernă: Kierkegaard... Dostoievski... Fusese o idee de sclav. O răzbunare de sclav... Deși, încă neliber în cugetul său otrăvit de atâta umilință și de învinuiri îndreptate împotriva lui mai ales de sentințele nobiliare, trufașe... De trufia togelor imaculate zvârlite peste umăr cu disprețul aristocrat, insuportabil, al celor liberi din născare, părând a
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]