1,812 matches
-
aparențele, dar nu întâlnisem până atunci adevărul esențial înfățișat astfel, atât de evident. Mi-am dat seama că ajunsesem acolo pentru că găsisem solzii aurii, care fuseseră începutul... După ce plecasem din Valea Verde, mă luasem după miliardele de solzi aurii care sclipeau în lumină, și ajunsesem la Platoul Adevărului. M-am gândit, privindu-mi imaginea din oglinda înghețată, care avea menirea de a încremeni adevăruri esențiale și nevăzute în lucirea sa, că dacă le-aș fi spus celor din Valea Verde că
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
Lup. Ochii lui adânci luceau într-un fel aparte, de parcă ar fi avut ceva nobil în privire, și ceva puternic, dincolo de toate misterele lumii în care ne aflam. În răcoarea iernii, privirea lui părea ceva prietenos, ca o flacără nebănuită, sclipind limpede, încrezător. Deși avea blana neagră, purta un fel de guler alb și labele învelite în șosete cafenii, iar pe frunte avea desenat un fel de contur argintiu, ca vârful unei coroane regale. Părea într-adevăr un lup distins, absolut
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
să ne urmărească cineva. Am simțit că ne urmărea ba de prin tufe, ba de prin crengi, aflându-se ori în lateral, ori în spate, ori chiar deasupra noastră, prin copacii înzăpeziți. Din când în când, se vedeau niște ochi sclipind intens, pânditor, și la un moment dat, ne-a sărit în față Pantera. Neagră, lucioasă, agilă și imprevizibilă. Am mârâit la ea amândoi: Ce vrei? Unde mergeți? s-a interesat ea dând din coadă, nervoasă, gata să sară. Ne-am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
tine..., mi-au răspuns Hamsterii. Și acum, ce-aveți de gând să faceți? Ne mai plimbăm pe-aici, să vedem ce mai e și prin zona asta... Apoi o să ne întoarcem acasă. Și licuricii au zburat bucuroși că erau liberi, sclipind prin întunericul pădurii și aruncând lumina lor deasupra zăpezii. În urma lor, s-au adunat din nou copacii, cu rădăcinile lor misterioase, foșnind și mutându se insesizabil. După un timp, Regele Lup a apărut și a mârâit, adulmecând imediat: Au fost
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
că era prezentă, în acel moment, în acel loc, și oriunde... verdele ierbii îmi amintea de ea, seninul cerului îmi amintea de ea, strălucirea călduroasă a soarelui era la fel de benefică așa cum prezența ei putea să fie, și fiecare frunzuliță care sclipea în lumină îi aparținea ei într-un fel... încât, deși era absentă, întreaga natură era acolo, și îmi amintea de ea... Am privit norul din vârful dealului. Părea inaccesibil, stâncile abrupte nu arătau niciun drum pe care să se ajungă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
declarație televizată, că nu îi mai citește articolele, cîtă vreme soția acestuia e angajată la Guvern. Băsescu l-a mai și acuzat pe analist de cîrdășie cu premierul Tăriceanu pentru proiectul legii votului uninominal. Olteanu și penețecediștii, care n-au sclipit niciodată prin inventivitate, s-au gîndit să iasă și ei în public, ca Băsescu. Dar cum pe ei nu-i prea iau televiziunile în seamă, decît după ce proclamă cîte o enormitate, au ales genul epistolar. Șeful Camerei Deputaților îl acuză
Tâmpenia epistolară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8975_a_10300]
-
care, spontan, se creă o distanță între mine și ceilalți colegi, găieșteni de baștină, care foloseau cristale violete de amestecat cu apă, în vederea obținerii unei cernele de eternă persistență. Costa un leu cornetul. Curând apoi căpătai un penar în care sclipeau mai multe penițe, dintre care una, Klaps - scria gros subțire. în abecedar, oițe dolofane te priveau drept în ochi. Recitam cu toții Oi-i, oi-i, de parcă am fi fost israeliți în suferință. Cu cotul puteai răsturna călimara ce-și avea
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
acasă. DORINȚĂ ÎMPLINITĂ Era Ajunul Crăciunului. Bătrâna, dar înțeleapta Iarnă pregătea surprize pentru copii. Fulgi moi și pufoși cădeau din haina ei aibă și lungă. Copiii bucuroși se pregăteau de colinde, iar părinții lor pregăteau bucate alese. La fiecare casă, sclipeau în fereastră globurile din pomul de iarnă. Oamenii erau fericiți și primitori... Într-o căsuță liniștită trăia o familie care avea doi copii, Ana și Marinel. Ei nu se bucurau ca ceilalți copii. În loc să fie pe pârtie sau la săniuș
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
acolo, să văd dacă găsesc vreo urmă de solzi. De fapt, totul pornise cu mult înainte de jocul cu chibriturile... începuse din momentul în care găsisem un solz auriu de dinozaur, în plimbările mele, hoinărind pe coclauri. Îl văzusem în iarbă, sclipind în lumina soarelui, însă după ce l-am luat în mână, solzul s-a destrămat, transformându-se în praf strălucitor. Am privit praful împrăștiindu-se peste câmp, Și am simțit o nostalgie inexplicabilă. Într-o seară, le-am povestit unor prieteni
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
mă făcea să mă simt în largul meu, ca și cum ne cunoșteam și ne obișnuiserăm deja să discutăm, și era o complicitate plăcută între noi. Doar de câteva minute, i-am răspuns. Ea a surâs mai mult, și curiozitatea i-a sclipit în ochi pentru o clipă. Era ceva ce o entuziasmase insesizabil la prezența mea, nu-mi dădeam seama ce, ca și cum știa ceva despre mine dinainte, dar abia acum mă vedea prima oară. Ai venit din oraș, nu? Da, din oraș
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ținându-se după mine. Echipa mea o mai includea pe îndrăzneața și isteața Portocală, poreclită astfel pentru faptul că mereu mânca felii de portocală, chipsuri sau semințe, în ciuda faptului că era zveltă și rapidă ca o felină, cu ochii ageri sclipind ascuns, șmecher, și inventa replici directe, fără să stea pe gânduri, vioaie ca intensitatea culorii portocalelor... curajul, ideile și îndrăzneala ei erau bune pentru expediție, și am decis că neapărat aveam să o includ în echipă. Îmi trebuia și cineva
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
pornit cu toții la drum. Portocala și Ghidușa au luat-o înainte, Hamsterii după ele, iar eu în urma lor, pentru a nu pierde grupul din vedere, și ne-am strecurat printre copaci, pe sub bolta de crengi, pășind prin plantele sălbatice, care sclipeau în razele de lumină, încă ude după ploaia recentă. Mă gândeam că ar fi fost bine să fi venit și Iasomia cu noi, însă nu o întrebasem dacă ar fi vrut sau nu să participe la expediție, pentru că trebuia să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Copiii s-au răspândit prin poieniță, iar eu am ajuns lângă Iasomia. Nu reușeam să-i evit albastrul infinit al privirii directe, care se potrivea întocmai cu adevărul ființei ei, asemenea luminii senine a acelei dimineți liniștite... Ochii ei limpezi sclipeau înspre mine, iar lucirea atât de aproape și de o intensitate aparte, era parcă imposibil de privit mai mult de câteva clipe. Ați ajuns, a constatat ea zâmbind în continuare, de parcă avusese convingerea că așa va fi, și ne așteptase
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
știu... nu cred că se vede acum, de aici, pentru că-s mulți pomi..., am ridicat eu din umeri. Ea a căscat și s-a ghemuit mai bine lângă mine, închizând ochii să doarmă. La un moment dat, am văzut ceva sclipind în iarba întunecată. Mi s-a părut că ar fi un solz de dinozaur... sau poate era doar un licurici. Oricum, a dispărut înainte să-mi pot da seama. Și pe cerul nopții, constelația dinozaurului se vedea parcă și mai
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
vedem dacă îi găsim cuibul și cum ne apropiem..., le-am zis eu devenind oarecum absent și gânditor ca Iasomia, care tăcea. Au dispărut dinozaurii... Dar unde? m-a întrebat Ghidușa, privindu-mă serioasă, cu ochii ei căprui de catifea sclipind vioi, ca și cum ar fi avut mereu aprinse flăcări de lumină intensă în adâncuri, fulgerând imprevizibil. Cum ajungem la vizuina lor? Vrei să ajungi la vizuina lor, du-te și caută-i, eu nu plec deaici, s-a amestecat Portocala în
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
trebuia să trecem peste un pod... mi-am amintit că podul peste care trecusem inițial se destrămase, buștenii se rostogoliseră în râpă. Iar acest pod la care ajunsesem nu părea întocmai ceva obișnuit, era aproape imaterial, ireal, plutea pe deasupra apei sclipind ca un curcubeu de raze. Ne-am oprit în fața podului. Eu nu pot să merg mai departe cu tine, m-a anunțat Iasomia, privindu-mă ca de la cine știe ce distanță. Privirea ei nu-mi mai amintea acum de căldura verii, sau
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
lungul malului. La un moment dat, Hamsterul Ciufulit s-a oprit să-și lege șireturile la adidași. Și-a scos ceasul de la mână, punându-l în iarbă, și când a vrut să-l ia înapoi, a constatat că în locul lui sclipea un solz auriu. L-a luat de jos, ținându-l în soare, vrând să se convingă dacă era adevărat sau nu. Solzul strălucea, aruncând raze în jur. Ați văzut? ne-a privit el mirat, bucurându-se de noua descoperire. Ceasul
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
O vreme, eu am încercat să nu adorm, pentru a păzi copiii de vreun eventual dinozaur sau altceva, însă livada era pustie, nu se auzea decât foșnetul insesizabil al ierburilor... Se întunecase de tot, și numai solzul de la șapca mea sclipea în întuneric, ca un licurici. Când am deschis ochii, am observat că eram în poienița unde fuseserăm în dimineața precedentă, și de unde ne transferasem în tărâmul fantastic... Nu știam cum ajunsesem înapoi în poieniță, dacă în seara precedentă eram încă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Și noi mergem acasă! au spus și ceilalți copii. Mergeți acasă, le-am zis eu. Vacanță plăcută! Pa! I-am privit cum se îndepărtau. Așteptam în stație, și așa cum priveam în lungul drumului, mi se părea că în lumina soarelui sclipeau miliarde de solzi aurii...
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Ioana Pârvulescu Despre o carte frumos șlefuită, despre o carte uimitoare se spune că e "o bijuterie". Despre Orbitor. Aripa dreaptă s-ar cuveni să se spună că este "o vistierie", pentru că bijuteriile literare sclipesc în fiecare fragment și pe fiecare pagină. Când intri în roman ești, la început, orbit de mulțimea de raze. Curând însă, când ochii se obișnuiesc cu vârtejul lucirilor colorate, din această îngrămădire dezordonată se disting clar cristalele și aranjamentele pline
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
juru-i, înseamnă amurg, sfîrșit de ciclu sau presimțiri ale acestora: "ascult cum se topește clipa" (Din turn); "sunată ora marelui plictis/ sunt doldora de-acum de toate/ tot ce a fost de zis/ s-a zis" (Sunată ora); "obosite stelele/ sclipind cărunte/ au îmbătrînit pe cer" (Stelară); "a fost ca-n lumi care-au trecut/ ori poate n-au fost niciodată" (A fost, n-a fost)... Concentrat cu precădere asupra eului propriu, liricul nu rămîne totuși opac la dramele lumii în
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
am văzut Mediterana pentru prima dată. Era o dimineață de un calm absolut, cu un cer neverosimil de limpede, se vedea până departe. Am zărit, la limita halucinației, Pirineii. Soarele nu se ridică prea mult în noiembrie, așa că valurile infinitezimale sclipeau până la orizont. Am rămas nemișcat câteva ore bune. Când am plecat, mi-am zis că am să scriu din nou. Dar, chiar și în vremea cât n-am scris, am trăit și m-am gândit. Adică am scris inconștient. - Îmi
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
pereți bătrâni ai Europei de mijloc. (Treceam într-o zi pe... strada Fulgerului, pe la margine. Stradă ce cade perpendicular pe linia cimitirului orășenesc, solid și betonat. De unde să fi știut eu, atunci, că pe ea, întocmai ca un fulger, într-ade-văr, sclipise, se născuse Dora, fata din Arad, cu gândul la proză...)
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
tort și șampanie te ... dezmoștenesc!” Mașina, echipajul și „bagajul” se apropiau de intersecția drumurilor care duc spre Bacău și spre Iași când maiorul spuse rigid și exact: Laserele! Plutonierul adjutant, Ghiță Asoltanei execută o manevră pe un minicomutator, În locul farurilor sclipeau cu intermitență două mici raze laser care anunțau pe cei de la Miliția rutieră că trebuie să salute discret și să nu-i oprească din misiune și În același timp spuse scurt: ’Trăiți, ’nțeles, tovarășe maior! ’Trăiți pe mă-ta, „tovarășe
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fabrică mică și vopsită În roșu. Situată Într-un cartier mărginaș, clădirea părea nelocuită, nimic nu se mișca În jurul ei, dar În interior, lucrurile stăteau cu totul altfel. Utilată cu războaie de țesut de ultimă generație, hala vopsită În alb sclipea de curățenie iar Ștefan simți cum funcționează climatizarea tehnică. Cunoștea bine războaiele de țesut, exista și la CFS unul pentru controlul calității și știa că acest tip dispune de mari posibilități de reglaj. Au mers la cutiile cu bobine ce
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]