1,949 matches
-
special pentru USL. Având candidați cu șanse reale, USL a investit foarte mult în imagine, în timp ce PDL a ales o campanie mai puțin elaborată. "La PDL se vede că nu mai este Felix Tătaru coordonator de comunicare. Nu mai au sclipire. Marea problemă a acestei campanii este că nu a reușit să mobilizeze populația, dar nici partidele nu par prea dornice să investească foarte mult, mai ales PDL care se așteaptă la o înfrângere zdrobitoare", a mai spus Momoc. Miza campaniei
De ce refuză Oprescu dezbaterea televizată. Miza campaniei pentru PP-DD () [Corola-journal/Journalistic/44571_a_45896]
-
un privilegiu al tinereții, și de aceea maturitatea e doar o stagnare care pregătește declinul, cu preschimbarea obișnuinței în amintirea placidă a aceea ce ai fost odată. Și al doilea simptom: o clătinare lăuntrică de ritm vertiginos, ca preț al sclipirii cu care te-a dăruit destinul. În matematică sănătatea psihică e o raritate, ba chiar un handicap: Evariste Galois, Blaise Pascal sau Carl Friedrich Gauss nu au excelat în armonii umorale. E o descreierare nobilă în intimitatea geniului lor, lipsindu
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
a făcut Ilinca?... Ce dacă-i fată? Nu ține pasul cu noi la greu? Dacă vrea să meargă, să meargă! Așa-i frumos! Dacă cineva s-ar fi uitat cu atenție în ochii Bărzăunului, ar fi văzut în ei o sclipire de șiretenie. Asta însemna că încerca să pună ceva la cale. Virgil n-avea cum observa lucrul acesta, pentru că era prea iritat de opoziția Bărzăunului, pe care o credea reală. Du-te tu cu Ilinca! strigă Bărzăunul întorcînd capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
amintesc că am dormit la Lea în noaptea aceea. Toți patru, în patul ei de pe vremuri, mare ca o insulă. Mâna ei mângâindu-mă pe frunte, cu arătătorul încordându-i-se suplu ca să nu mă atingă metalul rece al inelului. Sclipirea de cometă a safirului (mi-a spus, atunci, că îl avea de la aceeași mătușă, mătușa ei, care s-a născut și a murit în patul ăsta corabie; mai târziu i l-a dat mamei, care și-l scotea, din când
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
acestor abilități de întreprinzător la copiii preșcolari. Întâlnim în primul capitol trei mari cuvinte cheie: creativitate, inovare și întreprinzător. Creativitatea începe printr-o “etapă de încălzire” care solicită un efort considerabil. Creativitatea nu este doar un dar de la natură, o sclipire de genialitate, ci poate fi și rezultatul unei evoluții îndelungate. Momentul magic în care iese la iveală ideea poate apare și ca o consecință ulterioară unui efort. Efortul necesar creativității poate fi apreciat atât din punct de vedere material (timp
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
de vreo altă natură logică, tot așa și simpatiile urmează o traiectorie bizară, dar la fel de spontană. În domnișoara educatoare, cum se obișnuiseră colocatarii ei să o numească, o coardă sensibilă vibrase chiar acolo, în biroul domnului primar. Să fi fost sclipirea aceea din ochii lui albaștri, dintele aproape lipsă din zâmbetul lui, ori poate pur și simplu cravata sare și piper ce-i stătea strâmb sub gulerul cămășii, dându-i un aer neajutorat... Cert este că, pe negândite, coarda sensibilă a
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
atingă. Cu ajutorul său, cititorul se apropie și el, puțin de infinit... Răul nu are trup propriu; el își face loc oriunde-i energia cosmică (precum și „energiile” noastre omenești!) se încarcă negativ! Să gândim, așadar, fără încetare pozitiv! Suprafața cu toate „sclipirile” ei poate ascunde în lăuntru ei deopotrivă minciuna și adevărul! Să ai tot timpul ceva de lucru, de înfăptuit, de realizat care să te bucure, altminteri te încarci energetic negativ și viața ți se pare, o dată în plus, o povară
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
semnifică?îi adânc filozofice: luna devine simbol, imuabil al cosmosului, marea o matrice existen?ial?, simbol al genezei, codrul o lume atemporal? etc. Universul subacvatic este descris ca un imens labirint arhitectural, desf??urându-?i ț?cut frumuse?ea În sclipirile argintii ale astrului nocturn. În inima ??mântului, o alt? lume fantastic? este Închipuit? ce poet, iar fantezia sa pare s? nu aib? limite atunci descrie orizonturi spa?iale nelimitate, simbolizând infinitul, universul abstract al cunoa?terii. Pe ?? mânt, poetul vede
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Zoe D.Bu?ulenga) Nu este de mirare atunci c? În acest univers fantastic I?i au s?la? zeii În???i lumea mitului aureolând astfel peisajul descris, conferindu-? i sacralitatea unui templu magic. Dac? mediul subacvatic este dominat de sclipirile argintii ?i de r?sfrângerile astrului nocturn În albastrul apei, În inima p?mântului, a muntelui, domne?te aceea?i lume arhitectonic?, de data aceasta s?pat? nu În „sc?ri de valuri", ci În piatr?, În marmur? de cear
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
poet („Câte frun?i pline de gânduri, gânditoare le prive?ți!"), devine simbol al aspiră? iei umane c?tre lumea cunoa?terii: „Aceast? Înv???tur? este atat de Înalt? Încât nu ne face s? ne par? r?u dup? acea sclipire de albine de aur, sau dup? acele mâini albastre Întinse s? culeag? miere din fagurii cerului, la care poetul a renun?at. Fragmentul liric a fost Înlocuit cu un cântec unitar, modulat dup? tonurile acum Înalte, acum umile ale contempl
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cerului, o lume plin? de frumuse?e ?i vraj? o adev?rât? Arcadie urzit? din murmur de fluier ? i plânset de ape „clar izvorând din fântâne", din sunet de bucium ?i cântec de clopot „umplând cu glasul lui sar?" din sclipiri de stele ?i scântei de lumin? coborând pe umerii dealurilor: „ Sară pe deal buciumul sun? cu jale, Turmele l urc, stele le scap???-n cale". În acest ?inut str?vechi, luna nu poate decât s? Împrumute sfin?enia ?i frumuse
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
nu În lumea cunoa? terii superioare, absolute, ci În lumea mitului, a basmului ?i a copil?riei: „ ??sare luna,-mi bate drept În fă??: Un răi din basme v?d printre pleoape, Pe câmpi un v?l de argintie cea??, Sclipiri pe cer, v?paie peste ape". Retr?ind, În acest moment cosmic, timpul mitic al copil?riei lumii, al tinere?îi f??? b? trâne?e ?i al vie?îi f??? de moarte, tot universul se umple de lumina lunii ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de nori", „floare de crâng" ce „trece" ? i se stinge" că ?i clipele vie?îi": „ Stele-n cer Deasupra m?rilor Ard dep?rt?rilor Pan? ce pier". (Stele-n cer) Alteori, acestui sentiment tragic al existen?ei umane -supuse sclipirii efemere a unei „candele" din cer -, i se substituie bucuria ?i speran?a Împlinirii visului de iubire. Configura?iile lirice ale spa?iului poetic uimesc prin frumuse?e ?i str?lucire, iubirea reg? sindu-?i semnifică?ia cosmic?, iar inima
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
fruntea poetului „c-o raz? de vise", „c-o raz? de nor". „Soli dulci ai lungii lini?ț i", izvorând pe ceruri („Aerul În unde-albastre pe a lor cale scânteiaz?") „boabe mari de rou? scump? / Aninate-n haină nop?îi", „sclipiri pe cer" luminând oglindă apelor, sau preș?rând pe c???ri „pulbere de argint" icoane ale cerului limpezindu-?i chipul În ape de izvor („pe ape diafane / I?i limpezesc În tremur pe rând a lor icoane") scânteind printre crengile
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
R???rea sunând din valuri" (Povestea teiului). Undele apei care „coboar?-n ropot dulce din ț??? anul pr???latic" ori „sar În bulg?ri fluizi peste prundul din r?stoace / În cuibar rotind de ape" (C?lin -file din poveste), sclipirile de argint sau „tremurul" albelor valuri printre pietre des?văr?esc frumuse?ea feeric? a ?? durii. („Peste albele izvoare / Luna bate printre ramuri" Povestea codrului; „Vino-n codru la izvorul / Care tremur? pe prund" Dorin?a). Simbol al Începutului vie
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
temi. Mai bine spune-mi ce-ți mai dorești. Nu ocoli nimic. EMMA: Nimic? MEFISTO: Cîtă vreme pot să-ți ghicesc gîndurile, pudoarea mi se pare inutilă, ce zici? (Mefisto se ridică și o îmbrățișează pe Emma, întuneric, cîteva secunde sclipirile unui stroboscop; întuneric; apoi, cînd se aprinde lumina, Mefisto și Emma stau liniștiți în fotolii și beau ceaiul.) EMMA: Deci, mi-am vîndut sufletul ție. MEFISTO: Vîndut? L-ai oferit, așa cum l-ai fi oferit oricărui muritor. De cînd aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
că nu mai sunt alte tranzacții. -Ba da.Eu sunt proprietarul acestui teren de peste 5 ani...tereștri.Dumneavoastră ați deschis această afacere de un an terestru.Corect?Bon... Ați vândut terenul meu.Cum v-ați permis? Dl.Cobzan avu o sclipire de inteligență. -Cum v-ați dat seama de litigiu? Am găsit terenul împrejmuit cu senzori de mișcare. -Pe Saturn? -Da. -Și cum ați ajuns acolo? Prin teleportare? -Nu are importanță.E greu de explicat. Voi pământenii o numiți „gaură de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
să mergem, atunci, orele sunt înaintate, cum ar spune bătrânul scriitor, numele nici nu contează. Sunt convins că îți vei schimba părerea după ce vor fi declanșate primele atacuri năvalnice ale cavalerilor. Noua realitatea ți se va înfige în retină prin sclipiri metalice, iar armurile lovite vor declanșa isteria. Și vei fi suprins atunci când vei constata că, paradoxal, nu există asistență medicală. Nicio ambulanță nu stă ascunsă în spatele tribunelor, cu motorul pornit. Nu vei vedea oameni în uniforme, alergând, ducând tărgi și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să-l pună jos și să tragă colții ascuțiți prin burta lui. Trecuseră anii, dar auzea și-n somn acel grohăit înspăimântător, urmat de un pocnet. Când se dezmeticise, mistrețul stătea lungit pe o parte, iar în ochi avea o sclipire de sânge. Pădurarul, moș Zgârci, îl mângâiase pe creștet, îi adunase pe toți roată în jurul său și le spusese cu blândețe să nu mai ia pădurea în derâdere. Le mai povestise el și altele, atunci, făcuseră și un foc, fusese
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ținea captiv, torturându-l, apoi îi urmărea traiectoria cu privirea și, ca și cum acesta ar fi fost gestul cel mai nimerit, la acele ore, ducea din nou țigara la gură și oferea buzelor un alt moment de plăcere. Păr lung, negru (sclipiri albastre-verzui), ondulat, revărsat peste umerii (rotunzi, catifelați la atingere, evident) ascunși de materialul rochiei care acoperea picioarele până deasupra pulpelor, puse una peste cealaltă, fără nicio conotație ostentativă. Pantofi asortați, un toc cui de lungime medie, vârfuri ascuțite care țineau
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
capătul de început al ierarhiei, la care se raportează toți. Într-o imagine a eficienței ideale am putea să spunem că este îndeajuns să creștem gradul de competență al prostului pentru a ridica nivelul întregii ierarhii. Numai că la prima sclipire de inteligență prostul își va căuta alt prost (sau post) ca punct de reper. Dacă nu va face el asta, în mod sigur o vor face șefii lui, deoarece deșteptăciunea prostului îi debusolează. Ceea ce ne arată că la noi ierarhiile
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
aluzii ale lumii dispărute în dinamica demoniei ce re-crează. Avem a face cu melodia sofisticată a unui "cîntec închinat nici unor țărmuri", cum spune Saint-John Perse, cu fulgurantele ipoteze ale unor spații și timpuri înscrise într-un infinit amorf. Poeta culege sclipirile acestuia, înzestrîndu-le cu timbrul liric, încercînd a le aduna în mici agregări somptuoase, cînd melancolice, cînd revendicative: "un fel de slăbire a miezului / cînd gemenii se învelesc cu timpul dinaintea timpului / cînd Ierusalimul iese din mine / din fum / din nimic
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
reflectat la adevăratul caracter al acestei demnități sînt măguliți de frumusețea unui vis de dominațiune. Spiritele prevenite vor mulțumi și vor întoarce spatele." Oare? Inteligența, spune Maurras, și-a trăit, deopotrivă, mărirea și decăderea. Istoria Franței, în Litere, este, cu sclipirile participative ale unei croieli de poet, o poveste de succes, a îndrăgostirii modei de întîrziații ei, oameni cu pană și cu liră. Portretul lui Rousseau e figura libertății: "Elita politică și socială, o adevărată elită morală, nu numai că ridică
Inteligență and utopie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8752_a_10077]
-
știrea că însuși Romulus Vulpescu, marele traducător din franceză, a atins un nivel al subzistenței care-ar trebui să ne facă să ne crape obrazul de rușine. Dacă limba română a avut, în unele zone ale sale, în ultimele decenii, sclipiri de diamant, cu siguranță că unele din aceste scăpărări au fost produse de pana acestui orfevrier de spiță rară. Știu, omul e imposibil, e greu să stabilești cu el un dialog normal. Nu mai pun la socoteală că imediat după
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
alteori din cărțile de filozofie indiană traduse masiv și semiclandestin cam în aceeași perioadă, alteori din imaginarul ortodox, bizantin cum îl știm. Oricum ar fi, un anumit schematism primar, lipsit de prea mari dificultăți, există. Și, sincer vorbind, inhibă toate sclipirile de naturalețe. Un cunoscut poem arghezian e, pur și simplu, dat peste cap. Cu bună credință, n-am nici o îndoială, dar nu și cu la fel de bune rezultate: "Bătrânul Feofan/ care după ce pictase/ treizecișidouă de biserici/ și își împodobise pereții casei
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]