580 matches
-
cu următoarele cuvinte: "Modești, nedistingîndu-se violent prin nimic care să arate deosebiri de clasă și avere, egali în adîncimea limbajului, stau unul lîngă altul oameni veniți de pe toate șantierele țării (...) încît cu cei peste 400 de deputați poți oricînd să scobești galerii de mine, să tragi din pămînt țiței, să ari pămîntul, să semeni, să culegi, să ridici clădiri, să studiezi natura, să vindeci pe cei bolnavi, să cînți răsăritul soarelui și faptele oamenilor". Se arată capabil a scrie ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
hîrjonească cu păsările cerului. În anii din urmă, bastoanele sale fuseseră făcute din lemne rare și metale scumpe, Încrustate cu nestemate. Colecționase bastone cu săbii ascunse În inima lor, mortale, de la prinți ale căror suflete le culesese. Transportase În bastoanele scobite pe dinăuntru pergamente magice, bani și da, chiar și picturi ale unor artiști faimoși. Artiști pe care nu reușise nicicînd să-i convingă să-i dea vreo pictură, cum ar fi Maestrul Teodoricus, un călugăr din Bohemia atît de Îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și Mystery Channel - mai acum cîteva zile pe Nature Channel am văzut o bilă perfectă de fier scuipată din măruntaiele pămîntului pe o insulă de lîngă Madagascar cu multe mii de ani În urmă un om și fiii lui au scobit-o și s-au mutat Înlăuntrul ei și au fost declarați zei fără Întîrziere de către băștinașii cărora li se dădea drumul În bilă doar o dată pe an să se Îmbete și să venereze o chestie numită Aurak care era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
chema Bătrânul de pe Munte... Și era clădit pe acele culmi foarte Înalte, ce Înconjurau o vale, un zid gros și Înalt, și Înconjurul acelui zid avea XXX de mile, și se intra Înăuntrul lui pe două porți, și erau ascunse, scobite În munte. (Odorico da Pordenone, De rebus incognitis, Impressus Esauri, 1513, cap. 21, p. 15) Într-o zi, pe la sfârșitul lui ianuarie, treceam pe Via Marchese Gualdi, unde-mi parcasem mașina, și-l văzusem pe Salon ieșind de la Manuzio. „Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de metri, care păreau să se prăvălească asupra privitorului; versantul cel mai accesibil era o clină accidentată, plină de pietroaie, pe care nici astăzi arheologii nu reușesc să o urce, iar pe vremea aceea era urcată pe niște scărițe secrete scobite În spirală În stâncă, așa ca și cum un măr fosil ar fi fost scobit de miez, și pe care un singur arcaș era de-ajuns ca să le apere. Inexpugnabilă, Învârtejită spre Celălalt Tărâm. Alamuth, fortăreața Asasinilor. Puteai ajunge la ea numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
era o clină accidentată, plină de pietroaie, pe care nici astăzi arheologii nu reușesc să o urce, iar pe vremea aceea era urcată pe niște scărițe secrete scobite În spirală În stâncă, așa ca și cum un măr fosil ar fi fost scobit de miez, și pe care un singur arcaș era de-ajuns ca să le apere. Inexpugnabilă, Învârtejită spre Celălalt Tărâm. Alamuth, fortăreața Asasinilor. Puteai ajunge la ea numai călare pe vulturi. Aici domnea Hasan, iar după el aceia care or mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ei făcut dintr-o cutie portocalie. Peste masă, Jake o asculta cu atenție pe Jessamy care declama o listă de cantități anuale, privindu-l cu ochi adoratori. Alături de ea, analistul de sol expunea teorii legate de eroziune, în timp ce Joss se scobea în dinți și se uita la el fascinat. Alice și-a dus mâna la gură ca să-și reprime hohotul de râs care simțea că stă să izbucnească. Toți păreau așa de serioși. De partea cealaltă a mesei, tipul cu încălzirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
curând la piața plutitoare unde zeci de canoe Încărcate cu mâncare și tot felul de fleacuri se grăbeau către bărcile cu turiști precum jucătorii de hochei spre puc. Canoele, lungi de trei metri sau trei metri jumătate, erau puțin adânci, scobite de mână Într-un lemn ușor. Vânzătorii stăteau ghemuiți la un capăt, supraveghindu-și stocul de genți Împletite, coliere din jad de proastă calitate, suluri de material și mici Buddha de lemn ciopliți stângaci. Fiecare vânzător căuta să le atragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cercului și-au pregătit tobele, pe cea de bronz și pe cele făcute din piei de animale Întinse pe rame de lemn. Femeile aflate pe cealaltă parte și-au luat instrumentele: fluierele din bambus și mănunchiul de noduri de copac scobite și sculptate sub formă de broaște țepoase. Când au suflat din fluiere și au trecut un băț peste țepii broaștei, sunetul produs fu cel al apei susurând peste pietre, mult iubit de Domnul Pământului și al Apei, un sunet plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
omul se prăpădise imediat după ’89, când confundase lichidul de degivrare a parbrizului cu Pepsi Blue). Mătușile aduceau țigări și dulceață de nuci verzi, zaharisită, de anul trecut; veneau îmbrăcate în gri din cap până în picioare, ca niște controlori ITB. Scobeau dulceața cu o lingură groasă, trântind-o într-o ceșcuță de sticlă. Nucile nu puteau fi desfăcute din peltea, era ca și cum ai fi încercat să muști dintr-o valiză veche. Trebuia să aștepți să scufunde cineva borcanul în apă fiartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
efracție.“, mi-a șoptit Mihnea, duios. „Și te mai plângi de frații «Brothers»...“ L-am ignorat. Încuietoarea părea șubredă, n-avea nici yală, nici mecanism de blocare. Doar un zăvor, prins într-o pereche de nituri. Le-am spart imediat, scobindu-le cu cheia de la catedră. Apoi am smucit zăvorul, cu tot cu lacăt: a culisat pe loc, eliberând ușa. Când am tras de ea, după un clănțănit, au sărit bucăți de praf și moloz, pe care Mihnea s-a repezit să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fiecare în cușeta lui. Paturile pivotau cu tot cu încărcătură, procesul era fascinant, ca un fenomen al naturii pe care îl observai prima oară: venea nașul cu-o cheie specială, tubulară și-o învârtea pe-o tijă metalică, în formă de paralelipiped, scobită în perete. După ce executa mișcarea (nimeni altcineva n-ar fi reușit-o, mă chinuisem și eu, de pomană), peretele se desfăcea din balamale și rămânea la orizontală, suspendat la înălțimea potrivită. Sărea un mini-hotel acolo, cu așternuturi, perne, veioză-neon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cunoșteam pe părinții lui, pe ta-său... Ăla era tânăr, avea optișpe-nouășpe ani, golan. N-am știut. M-a ținut acolo două-trei săptămâni, Îl scotea la vizită, Îl scotea mai știu io unde pizda mamii lui, și când venea se scobea prin dinți... Da’ io, dacă nu mai fusesem Închis, nu știam. Și ăla era turnător. Și la vreo trei săptămâni m-a luat anchetatoru’, un locotenent-colonel, Dumnezeu să-i deie sănătate la familia lui, că el e mort, că era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că dacă nu scrie pe ea roman nu mă interesează? Nu te-ai uitat înauntru. Te dor degetele de nu vrei să deschizi o carte? Ei, atunci înseamnă că nu poți nici să te joci cu mingea sau să te scobești în nas. Dar pentru asta găsești resurse! Bozhe moy! Dumnezeule mare! N-ai minte nici cât o mâță, de te duci două mile ca să te întorci cu o carte despre religie doar pentru că scrie Tolstoi pe copertă!“ Bătrâna grande dame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care nimeni nu-l putea suferi: „Cinci propietăți. Mu-ulți bani.“ Duminica dimineața, când vânzătorii de baloane își trâmbițau marfa în dulceața și liniștea străzii acoperite de frunze și de cer albastru, cobora la micul dejun îmbrăcat într-un costum alb, scobindu-și dinții cu grijă, cu părul lui scit netezit cum se cuvine sub o pălărie de paie. Însă mirosul de lapte din timpul săptămânii mai stăruia în jurul lui. Dar cât de bine arăta în acea dimineață, ars de soare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mâna și m-a sărutat pe celălalt obraz; totuși, a făcut-o doar ca să mă trimită în treaba mea. M-am dus să mă plimb în grădina ploioasă. De pe culmea zidului l-am văzut pe bătrânul da Fiori printre copaci, scobindu-se în nas. Apoi m-am dus înăuntru să-mi iau poncho-ul de cauciuc, pentru că tare mai tânjeam după companie. Thea mă rugase să îi cumpăr niște hârtie fotografică, așa că aveam un motiv să ies până în oraș. În timp ce mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu o voce tremurătoare: — Ei bine, bună ziua. — Bună ziua, ce mai faci? Avea o voce curios de emfatică în care se amestecau engleza academică cu accentul american și cu rămășițe din ennistoniana mamei lui. — Bine, răspunse George. Rozanov, scărpinându-se și scobindu-se în urechea cărnoasă, se îndreptă spre fereastră și se uită la peticul de grădină din spatele casei, unde tatăl său plantase un măr. Alte gânduri, momentan alungate, i se înghesuiau din nou, obsesiv, în minte. George își luă curajul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Fojgăie. Mișună peste tot, ca un țipar! Deocamdată, însă, nu-l văd deloc la orizont. Timp ne-ar cam rămâne, o postață, ca să ne repliem onorabil. Mai ardem gazul, mai frecăm menta, ne mai tragem de șireturi pe-aici, ne scobim în nas și, de cum apare, îl punem pe ăla, la talentu' lui, să ne facă rost de bani, cum o știi, să se-mprumute pentru noi, măcar de o sută de lei. Vedem mai pe urmă cui, când, cum, sub
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
canope și pescuiește acrobatic, cu o mână, cu noroc, dintr-un vas de tablă mai răsfrânt, o gogonea murată, zemoasă, din care mușcă pofticios, făcându-i cu ochiul Avocatului, încă marcat de o paloare inexplicabilă. Cu mâna cealaltă, Adrianus se scobește fredonând, în buzunarul flendurit al sacoului, scoțând la iveală un pumn de bucăți de pesmet și de firimituri de pâine, numai bune de asortat la gogonea. Ce tot mesteci, tu, acolo, băi, eschimosule? salivează Dănuț. Faci pe nebunul? Ziseseși că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prin pădure, către piscul mai îndepărtat, zis al Grohotișului. Pe neașteptate, soarele străpunge radios, prin desimea coronamentului de frunziș, locul lărgindu-se, odihnitor și vesel, într-un luminiș înverzit: Poienița căprițelor! Acum o recunosc, în special după buturuga din mijloc, scobită de intemperii și de ghearele ascuțite ale urșilor bruni, în forma încovoiată a unui jilț domnesc. Ori... În forma unei iesle? Un bărbat tânăr, blond, înalt, cu părul și barba împletite în șuvițe mătăsoase, frumos ca un înger, îmbrăcat într-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mutilat fratele tău, după aia ce s-a întâmplat? Fotograful se uită la expozimetrul lui și zice: — Mnu. Nici vorbă. Directorul de imagine zice: — Fetelor, carcasele astea se reflectă în obiectiv. Fiecare porc trece pe lângă noi mare cât un copac scobit în interior, toți roșii și strălucind pe dinăuntru și acoperiți pe dinafară cu pielea aia de porc într-adevăr frumoasă, după ce careva le-a pârjolit părul cu o lampă aruncătoare de flăcări. Prin comparație, asta mă face să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
supuși. I-am atras atenția mai Întîi tovarășului Emil Bobu, a cărui burtă creștea Într-adevăr de la o zi la alta. A lăsat ochii În jos, ca și cum ar fi fost vinovat de ceva. Ca și cum l-aș fi surprins, de exemplu, scobindu-se În nas În timpul vreunei plenare. Dar și ceilalți tovarăși Începeau să se Îngrașe, de cum erau numiți Într-o funcție mai importantă. Le-am atras atenția că este un aspect negativ În activitatea lor și care va trebui combătut printr-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
noi În sat căcălău și pe degeaba, apă la fel. Și-a tocmit câțiva oameni, a Început să sape pe sub coasta dinspre Dunăre și s-a apucat de plămădit și ars cărămida. Taxa pe care o plătea la primărie pentru că scobea pământul era de nebăgat În seamă față de bacșișul plătit membrilor Consiliului de atunci - să nu confundați cu cel de acum, care e format, În mare parte, din oameni gospodari și nesemnificativ din opoziție, care Încearcă și ea, acolo, să Încurce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Făcea naveta cu o sacoșă burdușită cu borcane pline la venire și goale la plecare. În jurul ei mirosea a mâncare gătită, a rântaș, a parizer și era mereu stropită cu grăsime pe piept și pe mâneci. Mânca În fiecare pauză, scobea În borcane cu o lingură, sorbecăia, plescăia și, vrând să ia parte la discuții, stropea cu mâncare când Îi ieșeau vorbele din gură. Dordonea fierbea. Când aia scotea prima râgâitură, izbucnea și el: „Ieși afară, purcea nesătulă! Mi-e silă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
or fi rătăcit și pe sub pieile unora dintre voi, În ciorba de nații și popoare pe care o pompează inimile voastre. Ia ridică-te În două picioare, Comane, tâmpitule! Când nu te zgâiești pe geam, mâzgălești banca cu creionul, te scobești În urechi și-n nas, după care bagi deștu-n gură și nici măcar nu ai habar, dobitoc din născare ce ești, că numele tău vine de la poporul cumanilor, niște migratori destul de cumsecade, care au trecut și pe aici acum o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]