162 matches
-
l-ar fi citit integral, Dauriat afirmă totuși că l-a răsfoit și e chiar În stare să facă niște observații de ordin stilistic, de exemplu despre calitatea rimelor. Însă precauția obiectivă luată de Lousteau Îl Îndeamnă să fie mai scormonitor: „- Aveți manuscrisul aici? Întrebă rece Lucien. Poftim, prietene, răspunse Dauriat, care se Îndulcise mult față de poet. Lucien luă sulul fără să se uite În ce stare se află sfoara, Într-atâta avea Dauriat aerul să fi citit Margaretele. Ieși cu
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
dublă motivație dramatică, propagîndu-se în cercuri concentrice. În Cavou bar, însă, piesa de care urmează să ne ocupăm, politicul se dispensează de învelișurile în care în primele trei piese, se disimulase, țîșnind în jeturi, izbucnind în trombă. Afirmații incomode, întrebări scormonitoare, îndoieli și ardori sînt slobozite impetuos, cu o nervoasă participare, dintr-un preaplin al cugetului ajuns la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din Cavou bar. Unul din tinerii care, la (ceea ce ei credeau
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
carte la alta "la un nivel constant ridicat, poetul, printre cei mai productivi ai literaturii noastre actuale, opera în limitele aceleiași formule, ale cărei articulații au devenit, cu timpul, suficient de vizibile, pentru a mai putea menține întotdeauna trează conștiința scormonitoare a criticii."1 Marian Popa în al său "Dicționar de literatură română contemporană", consideră lirica lui Sorescu "parodică", opinând că poezia sa e în același timp un act original și inteligent de exegeză literară." Foarte elogios, Aurel Martin consideră că
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
are cineva pentru a-și camufla invidia sfârșește în mod obișnuit prin a o face de nerecunoscut sie însuși/sie însăși. De asemenea, fiind o uneltire de culise, invidia este fățișă extrem, extrem de rar. Ea este un proces ascuns, tăcut, scormonitor, răscolitor, suportat în taină. Potrivit lui D. Sayers "invidia este marele nivelator: dacă nu poate nivela lucrurile în sus, le nivelează în jos... în cel mai bun caz, invidia este o parvenită și o snoabă; în cel mai rău, o distrugătoare
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cele deja existente, strecurându-se astfel și virușii distructivi. Hârtia de imprimantă (de regulă, cea care conține mici greșeli sau a doua copie a unei lucrări efectuate în două exemplare), benzile tușate ale acesteia (riboanele), celelalte „resturi” sunt accesibile noilor „scormonitori în gunoaie informatice”, cu scopul de a găsi „un colț de pâine” printre informațiile conținute de aceste materiale; e) scrutarea cu ușurință a sistemului. Deseori, din pură curiozitate, un coleg, un prieten, un copil venit în vizită la biroul părinților
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
mitului, așa cum o făcea, de pildă, cu cîțiva ani în urmă, Gilles Leroy (premiul Goncourt pentru Alabama song), îndrăgostit progresiv de recrearea romanescă a Zeldei, nefericita soție a scriitorului Scott Fitzgerald. Privirea lui Liberati, fără a fi violent intruzivă și scormonitoare, e mai degrabă una fotografic-antropologică, scrutînd cu detașare anii aceia de redescoperire a libertății, rapid răsturnată în pierderea inocenței, goană după glorie și imagine, vertij obscen al aparențelor. Pe acest fundal, Jayne Mainsfield și-a trăit efemera perioadă de vis
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
între epoci diferite, marcate de suflul neliniștii și încrederii în ceea ce pierdem zilnic câștigându-ne pe noi înșine întru înțelegere și suferință. Deci, opere dramatice pecetluite de timp și de eternitate. Opere, permițând un dialog tainic între om si lume, scormonitoare în străfundurile ființei umane, provocând acesteia întrebări la care ea rămâne nesatisfacută niciodată de răspuns! Adică, Shakespeare Cehov Sophocles Caragiale Durrenmatt Sam Shepard și toți ceilalți din aceeași familie... Teatrul Foarte Mic va fi un studio experimental de expresie și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
presă, în televiziune, în film cel mai propice și mai vizibil pat germinativ. Încît pare de neevitat, în momentul de față, scormonirea celor mai inimaginabile orduri ale vieții. Un fel de plăcere masochistă îi fugărește, zi și noapte, pe asudații scormonitori spre vintrele rău mirositoare, în ambiția că arătîndu-ni-le fac terapia intensivă mai eficace, negîndindu-se că ne și putem sufoca în parfumurile ei fetide. Arătam că telejurnalul de la ora 20 (și nu numai el) este un fel de buletin zilnic al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
subiect Școala centrală de fete din Bucureștii interbelici, perimetru al nobleței permanente, care ordona viața societății superioare, păzită, programatic, de intruziunea mitocăniei. Annie Bentoiu, memorialista de cuceritoare modestie, fostă elevă a școlii, ne aduce nouă, celor de azi, complexații și scormonitorii, imaginea unui microcosm uman reprezentativ pentru cealaltă Românie, ornat cu ținuta ireproșabil armonioasă a cîtorva profesoare de vocație, cu cea, la fel de ireproșabil armonioasă, a elevelor. Lăsîndu-ne gustul dulce-amar al unui teritoriu pierdut (deși locuim pe întinsurile lui). Tabloul acestui mic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tarabă. Nu spune nimeni că nu e încă de arătat cu degetul, într-o țară ce a supraviețuit, pînă mai ieri, în anormalitate, iar acum vrea, se zbate, să iasă la lumină, dar tare aș mai pune batalioanele astea de scormonitori în hoituri și clevetitori cu diurnă să-și vadă de treaba la care se pricep (dacă există, pentru ei, o astfel de treabă), lăsînd instituțiile de abia ieșite din zodia dictaturii să-și facă nestingherite datoria. (Un condei acrib scotea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dublă motivație dramatică, propagîndu-se în cercuri concentrice. În Cavou bar, însă, piesa de care urmează să ne ocupăm, politicul se dispensează de învelișurile în care în primele trei piese, se disimulase, țîșnind în jeturi, izbucnind în trombă. Afirmații incomode, întrebări scormonitoare, îndoieli și ardori sînt slobozite impetuos, cu o nervoasă participare, dintr-un preaplin al cugetului ajuns la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din Cavou bar. Unul din tinerii care, la (ceea ce ei credeau
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de înrâurirea stilului bizantin asupra creației autohtone, de stilul brâncovenesc, în care distinge „preocuparea frumuseții pentru frumusețe”, și de cel caracteristic epocii lui Ștefan cel Mare), ci mai cu seamă „ideea-formă”, „spiritul” din care s-au înfiripat. Sub privirea lui scormonitoare și mângâioasă deopotrivă, monumentele întâlnite în cale își dezvăluie neîntârziat înțelesul simbolic. Pelerinajul, de o senină melancolie, printre emblematice vestigii continuă în Izvoare și popasuri (1934). Deșteptate din „somnul legendelor”, păstrându-și „misterul” de poetice irizări, dar descătușate din solemnul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]