361 matches
-
Iată proba celor ce v-am spus cu vreo doi ani în urmă! Ajungând la pârâu am căzut toți în apă de sete și oboseală, bând apa ca vitele din locul unde ne aflam. Mai toți ne-am descălțat bocancii scorojiți și înaintam cu greu pe asfaltul fierbinte. Aproape de Alba Iulia lumea ieșise pe câmp, încercând să adune ce mai era cu putință, înainte de a fi distrus sau prădat de sovietici. Mulți din cei de pe câmp au venit la marginea șoselei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înțelesul în discurs, București de fete, vrem locurile noastre, în mituri scazi din înălțimea lor, Gara de Nord mitul centru, mitul codrul de stîlpi stivuit copaci Baudelaire, priviri familiare, mai ușor de lucrat cu obiectele, pleacă odată cu trenul "Prietenie" București Chișinău, vagoane scorojite, ce facem noi pentru Basarabia! Podul Grant, Teatrul Giulești, vagoane Basarab, stadionul Rapid modurile Cîmpiei București, Craiova București la depou, prezentați, vă rog, biletele pentru control, am supracontrol! prinde viteză, mîna ce-au strivit-o munții / Și, adunată, du-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
hățurile visului paleontologic al treilea șoim, aceleași aripi, "Dolomită Voșlăbeni" 44 intern 55 CFR km 142+8, 143 atol alb prin vegetație, orhidee la frăgezimea petalei, Gheorghieni iotacizat oficial, dublat în personalul Gheorghieni Tîrgu Mureș, însemne tricolore locomotiva cu vopseaua scorojită, fetița avea degetul în gură, cerul uniform deasupra noastră, legea morală în noi! cu bunica ta aproape oarbă, 78 de ani, cristal opacizat la amîndoi ochii, cît un fir de păr și nu se poate interveni! paleta abstractă de peisajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
vândut în scurt timp terenul și ce mai rămăsese din locuința lor blestemată și s-au mutat pe bule- vardul Carol I, într-o casă veche, modestă și sărăcăcioasă, dar o casă. Cu acoperiș întreg, cu pereți sănătoși, solizi, chiar dacă scorojiți, cu ușile la locul lor, chiar dacă scârțâiau groaznic uneori, cu o baie în care se puteau spăla în voie și o bucătărie în care puteau mânca pe scaune, la masă, ca oamenii. Acolo au luat-o de la început. Au frecat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
M-am apropiat, am privit insistent: vroiam să văd cum reacționează trecătorii ce se foiau fără rost în apropiere. Ei nu vedeau gigantul de piatră de parcă ar fi fost un copac înalt cu care se obișnuiseră demult, un copac bătrân, scorojit, crescut sub ochii lor, fără nici un scop. În apropiere se află berăria. Cufundați în gânduri impenetrabile, câțiva bărbați zăboveau în jurul meselor cu halbele pline în față, cu privirile ațintite asupra lor. Am așteptat un timp îndelungat până când unul din ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
eu nu mai am ce pierde. De acum înainte, pierde poezia." Cartea a apărut. Mi-l amintesc pe Popel, poetul de 20 și ceva de ani, sorbind fără lăcomie, cu resemnare, oxigen din tubul sprijinit într-o rână de peretele scorojit al clinii ieșene de "radiologie". Cu un an în urmă, mă invitase la el acasă, la vânătoare de iepuri, undeva, în nordul județului Botoșani. "Acolo se străduia să mă convingă sunt atâția iepuri, că și-un nepriceput împușcă". Dându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
furate; tot acolo am aflat broșura cu "Poemul invectivă" al lui Bogza după mulți ani, am recunoscut cărțulia acasă la un cunoscut poet ieșean: se vede că poposise și el, cândva, cu folos, la Mălini...) erau păstrate într-un geamandan scorojit, pe șifonier. Cu îngăduința tatălui, am ales câteva poeme, desigur, inedite, și le-am publicat la Cluj, în "Tribuna". După apariția versurilor, bătrânul Labiș mi-a trimis o scrisoare ce poate interesa, neîndoielnic, istoria literară. Iată scrisoarea: "Călare pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să încep să scot piatră din podea. Găsesc un dulap în perete, cu o ușiță din grătar metalic arcuită la vârf. Încuiată, dar ușor de forțat. Presupun că dulapul trebuie să conțină argintăria bisericii. Eroare: numai o mână de lemn scorojită (de la un înger baroc?) și un maldăr de cărți vechi de psalmi. Golesc, dimensiunile corespund. Împachetez și ramurile de pin. Iau portretul lui Luther, adun cioburile și îl așez înclinat spre figura de pe altarul Mariei. Aprind două lumânări. Încep din
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
desculț, cu picioarele bine spălate dar pline de zgârieturi, purtând în spate o tășcuță de la frații mai mari, împreună cu copiii din vecini, Dumitru Dascălu și-a început activitatea de școlar. Sala de clasă mare și înaltă, cu pereții prăfuiți și scorojiți, cu o sobă lungă și înaltă, cârpită prin unele locuri, cu bănci vechi scrijelite, dezbinate din încheieturi și scârțâind la cea mai mică mișcare, nu reprezenta o atracție și o ambianță îmbietoare pentru novicii învățăcei. Singurul avantaj pe care îl
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Intram adeseori pe vremuri, în această liniștită tindă, în care zidul Bisericii în jurul porții te întâmpină cu imaginile consacrate ale apocalipsului. Am intrat și de această dată, în această seară de vară, în timp ce ultimele raze de soare pătrundeau printre stâlpii scorojiți ai bisericii și am privit spre colțul atât de bine cunoscut al Horei domnițelor. Dar nimic. Fetele zvelte prinse în dans au dispărut, pete mari albicioase, ca o cocleală, ori o pecingine, acoperă unghiul boltit. Priveam înmărmurit fresca bolnavă, muribundă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
spațiul confortabil al stomacului, fără să bănuiască nici un moment ce revoluție va produce și, mai ales, de ce primire ostilă va avea parte acolo. I-am mulțumit mamei pentru surpriza culinară oferită la micul dejun, mi-am luat geanta veche și scorojită în care-mi duceam cărțile și-am pornit prin zăpada bătătorită spre școală. Distanța dintre casa noastră și instituția publică spre care mă îndreptam nu era mai mare de cincizeci de metri. Nici nu parcursesem o jumătate din drum, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la taclale, scormonind printre amintirile vechi. Camera mea este la etajul întâi, orientată spre răsărit. Priveliștea nu e prea grozavă din pricina dealului, deși reușesc să văd râul și turnul cu ceas. Din cauză că nu fusese folosită multă vreme, am găsit pereții scorojiți și pătați, pervazurile prăfuite. În cameră am un pat vechi, o măsuță și două scaune. La fereastră atârnă o perdea care miroase a mucegai. Dușumeaua arată jalnic și scârțâie când pășesc. Colonelul își face apariția dimineața, luăm micul dejun împreună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se uscau, se scorojau, deveneau scorțoase și rodeau piciorul făcând răni. Tata avea două perechi de opinci identice. O pereche de opinci o purta până se scorojeau pe picior și incomodau. Cealaltă pereche era pusă la înmuiat. Tata descălța opincile scorojite, le aducea lângă cofa cu apă, care era afară pe un butuc, la umbra casei, și pentru a se înmuia pielea, cu o cană lua apă din cofă și turna în fiecare opincă, iar cealaltă pereche era purtată până se
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Lago Agrio” și mulți își fac drum să coboare. Mă trezesc de-a binelea și încep să studiez locul rău famat, odată cu plecarea din autogară. Arată ca un orășel normal, complet adormit la ora asta, cu căsuțe prăfuite și destul de scorojite, presărat cu câte un magazin universal din loc în loc. Fără doar și poate, partea asta din Ecuador este mai săracă decât părțile vestice, iar peisajul s-a schimbat radical. Trecem prin câmpuri prăfuite înconjurate de lacuri mlăștinoase, cu câte o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
artistic de butași, un fel de împletitură a energiilor latente ale viei, pe terasa unde am ieșit să contemplu împrejurimile, și plimbarea extrem de plăcută prin pădurea din apropiere. Un aer proaspăt, de ploaie, îmi străpunge plămânii. Copaci mari, cu scoarța scorojită, doborâți de furtună peste drumeag. Micul lac acoperit cu lintiță. Pădure franceză bătrână, de care mai văzusem până atunci doar în filmele cu cavaleri după romanele lui Walter Scott sau în ecranizările inspirate din Alexandre Dumas-tatăl. Podgorii și codru. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se uite la ea, și o puse în geantă cu mișcări automate. La ora 5, când ieși de la domnul Martin, își aprinse o țigară mentolată și se așeză pe o bancă din părculețul de lângă bloc. O bancă de un verde scorojit, care părea să nu fi fost atinsă de vopsea de ani de zile. Mai știi, poate chiar din anul când se mu tase aici, cu tatăl său, în acest bloc pe atunci nou, dar la fel de trist ca acum. Aceeași bancă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
opresc imediat, dar la pornit, mai greu. - Nene, așteaptă, mi se pare că a mișcat. Mihu înfipse coada biciului în puținul fân rămas pe fundul căruței, se dădu jos și porni spre rambleul acela ciudat călcând cu atenție peste pământul scorojit și crăpat de arșiță. Nu se înșelase. Un geamăt omenesc stins, pluti o clipă prin aerul încins făcându-l să se înfioare. Mai alergă câțiva pași apoi se lăsă într-un genunchi lângă fetița cu buzele uscate și ochii închiși
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
acum ruptă în două. Simți ceva cald la cot, se uită și de abia atunci își dădu seama de întreaga grozăvie. Nenea fusese pur și simplu decapitat de o schijă, sângele, pârâu neostoit curgea acum cu spumă albă prin șanțul scorojit și uscat de arșiță. Fetița se trăsese mai la o parte tremurând. Se uita la el cu niște ochi mari întrebători. Păpușa înfășată cu moletiera ceea verde era undeva pusă de-a curmezișul șanțului. Se îmbibase de sânge și acum
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
spuneau numai cuvinte grele, batjocoritoare și de aceea rămânea întotdeauna singur în urmă cu căruța lui în care deșerta până în zori gunoiul luat cu dexteritate cu fărașul cu coadă lungă din grămezile strânse de măturători. A văzut firma cu litere scorojite, unele chiar sparte, care la un loc ar fi trebuit să însemne „Restaurant” și a intrat cu pași neauziți pe holul prelung, cotit, acoperit pe jos cu mochetă roșie și alese masa din colțul cel mai îndepărtat. Puse pe scaunul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fi fost frumoasa aulă a binecuvântărilor și am așteptat. În șapte ani devenise o sală mare, cu podeaua desfundată și unde te lua de nas un damf de mucegai crescut prin unghere și întins în mari pete verzi pe zidurile scorojite. Diaconii au revenit alături cu preotul Giovanni. Își amintea de mine, dar nu s-a arătat din cale-afară de încântat. Ne-a însoțit apoi, străbătând niște coridoare și odăițe în care stăpânea dezolarea, într-o sală pe care n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
depunere de țărână de la fund, linoleumul de pe jos, rupt și găurit pe alocuri, Șaman 201 vița-de-vie care se vedea pe geam. Doar pereții, vopsiți În partea de jos Într-un verde palid cu flori aurii șterse de vreme, erau mai scorojiți decât Îi știam, Însă pe cel de lângă sobă rămĂsese atârnată aceeași reproducere alb-negru după Cina cea de taină. În spatele mesei la care stătea isus cu apostolii se vedea cerul și perspectiva unifocalizată folosită de leonardo da Vinci dădea impresia că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și porni În galop spre linia Întâi a armatei sale. Nici o pasăre nu se auzea În tăcerea munților. Vântul se oprise, iar soarele arzător părea să pârjolească tot ceea ce se găsea sub Întinsul cerului. Frunzele erau fie strâns Închise, fie scorojite ca tutunul uscat. — Într-acolo! În fruntea unui mic grup de oameni, un războinic urca În fugă o pantă Înverzită. — Ridicați cortul. Într-un loc, soldații pliveau buruienile cu coasele; alții desfășurau corturi și le legau de crengile brazilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Generală nr. 18 îmi amintesc, probabil ca toți copiii, stresul dinaintea lucrărilor de control, teroarea lungilor ore de gimnastică, eliberarea când se suna. Am copilărit în Circumvalațiunii, pe strada Dropiei, unde nu vedeai altceva în jur decât blocuri cenușii, asfalt scorojit și Dacii parcate pe trotuarul devenit impracticabil pentru pietoni. Era însă și teiul din fața blocului, oamenii încercau să înfrumusețeze peisajul cu flori și grădini de câțiva metri pătrați“. Timișoara Daniel Petru Funeriu a copilărit într-o Timișoară de care ne-
Agenda2004-48-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283090_a_284419]
-
putere, dărâmau case, acopereau sate și năvăleau peste cimitire tulburând însăși liniștea morților... Ne refugiaserăm fiecare în sine și în tăcere, doar soacra lui Haralampy murmura din când în când făcându-și cruci dese și privind cu speranță spre tavanul scorojit al sufrageriei: - Doamne-Străluminate, izact așă scrie în Apocaliptică... Îi gata cu lumea, că suntem niște nevrednici și ne bate Atotputernicul... - Apocalipsă se zice, mami dragă, a corectat-o prietenul la un moment dat. Și nu e gata lumea cu apă
Din apocaliptica soacrei lui Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10692_a_12017]
-
în zilele și nopțile turtite/ când nu mai crește nimic"; "nu mă modific profund/ la profund a-nchis// pe întuneric gurile noastre inspirau aerul unui cimitir părăginit/ ne afundam în lâncezeală cu membrele amorțite// mă trezeam cu creierii ca pereții scorojiți/ dup-o cană de apă/ prinzând toarta cu mușchii încordați/ ducând cana la gură ca printr-o nișă/ prin care o cană nu ar încăpea/ știam că nu dormi/ că asculți cum mă clatin și mă izbesc de scaune/ situația
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]