873 matches
-
dogmelor și al principiilor lor au fost purtate războaie, au fost organizate cruciade și expediții militare, au căzut capete Încoronate și s-au desfășurat revoluții, astfel Încât mi-e imposibil să le privesc ca pe niște reprezentații butaforice ale unor fraieri scoși perfid la Înaintare și manipulați dexter de o instanță atotștiutoare și atotputernică numită Centrul de nu știu ce, și asta doar pentru ca respectivul Centru să-și poată face treaba la adăpostul falsului mister cu care sunt Înconjurate, de secole, penibilele marionete. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
puseră în jilțuri pregătindu-se să șadă, dar când ridicară privirile, încremeniră: întreaga sală, mare cam de 37 de stânjeni pătrați, avea pe cei patru pereți o mulțime de capete împăiate, unul mai fioros decât altul și toate cu limba scoasă. Erau capete de urși, de lupi, de vulpi, de râși, de țapi, de cerbi, de zimbri, de bouri, de mufloni, de nevăstuici, de bursuci, de jderi, de ienuperi, de vultur, de ulii, de corbi, ba chiar, lângă ușă, și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
semnalul de atac. El ochi o casă mai arătoasă, porni în galop chiuind și, cu destulă precizie pentru starea în care se afla, aruncă șomoiogul aprins pe acoperișul de trestie al casei. întoarse iapa și intră în curte cu sabia scoasă. Din tinda casei țâșni o femeie despletită, grăsuță numai în cămașă. Atamanul voi să se repeadă spre ea, dar deodată încremeni. încremeni și femeia uitându-se la el. — Vasia, tu ești? - bâigui ea. V-ați și întors? Apoi, ca printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
birou jupuit pe care se află un telefon, un teanc de hîrtii În neorînduială, o scrumieră cu cîteva chiștoace În ea. LÎngă pereți bănci lungi de lemn negeluit, pe un suport metalic, vopsit În verde, un televizor Diamant cu butoanele scoase. În colț un dulap Închis cu lacăt, deasupra lui două cești de cafea, o savonieră goală, un sertar cu șină pripășit probabil din fișierul unei biblioteci de cartier. Aici se Înregistrează tot; ce, cît, cum? Biroul șefului. Și dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
gătească cineva pentru copilul acesta. Iar dacă râd, înseamnă că au un motiv s-o facă. Nu spui dumneata mereu că fotografiezi toți nebunii? Așa că m-ai făcut și pe mine nebună, nu-i așa? Iar exemplarul acela a trebuit scos și din bibliotecă, ca să aprindă focul cu el și cu toate celelalte, iar până la urmă s-a pornit atât de tare, de parcă nu pentru mine s-ar fi întors ea, ci numai ca să ardă reviste și negative. Răul de pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nu făceau nici un bine nimănui. După ce-a plecat Bobby Lee Taylor, oamenii din oraș s-au împărțit din cauza preotului. Cei care nu mergeau la conferințele preotului când era Bobby Lee în oraș au fost scoși de pe listele bisericii. Cei scoși s-au enervat pe preot fiindcă tuturor le plăcea să meargă la biserică dacă puteau să plătească pentru a figura în condică. Desigur, erau și oameni ca noi, care nu țineau de biserică, când s-a întâmplat toată tărășenia, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
că Laura va suna când se va instala la New York. Sper că nu era ceva important. Nu, lipsit de importanță, mai degrabă. * * * Trebuia să i le dau Laurei Archer. Ideal ar fi fost să-i înmânez o grenadă cu cuiul scos, dar oricum îmi câștigase respectul. Făcuse o treabă perfectă, fără greșeală. Ieri se speriase. Văzusem asta. Dar reușise să schimbe situația în favoarea ei. Probabil s-a dus direct la Clifford Hammond. în loc de scrisori avea o altă sfoară: ceea ce știa. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mercenarul, căruia îi era clar că în noaptea aceea nu mai avea nici o șansă să pună geană peste geană. Privi pe geamul mașinii, dincolo de marginea drumului. Tocmai treceau prin dreptul unei vâlcele pe care o umpluseră cu bolovanii și pământul scos când construiseră calea de acces spre platoul de sus. Acolo, dedesubt zăcea trupul bătrânului Vișinescu, sub zece metri de umplutură. Îndeplinise întocmai ordinul lui Vlad, nimeni nu-l va mai găsi niciodată. Activitatea lor la Baia de Sus se dovedise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
biroului său când camioneta cu care sosise Boris își făcuse intrarea în curtea Pinforest-ului. În mod normal, nici n-ar fi băgat de seamă dar în lada zăceau trupurile a doi bărbați necunoscuți, păziți de oamenii lui Boris, cu armele scoase. Ceva se întâmplase acolo sus pe munte și trebuia neapărat să afle ce. Era o zi importantă, în care totul trebuia să decurgă conform planurilor pe care și le făcuse. Deja, văzând ce aducea Boris în camionetă, începea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vede scaunul acela ordinar de lemn, oribil de ordinar lîngă volanele sale de mătase. Stătuse În picioare tot restul vizitei. Vorbise cu el În franceză, ceea ce Îl tulburase pe ofițerul ulanilor care stătea deoparte, la o distanță acceptabilă, cu sabia scoasă, ținută la umăr. Ținută care trăda nu atît salutul de onoare al străjii față de o aristocrată (a cărei descendență era tot atît de veche ca și a Împăratului), ci mai degrabă o măsură de precauție și chiar un avertisment adresat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nimeni nu și-ar fi putut închipui singurătatea lui și nu ar fi criticat-o. Într-o zi, unul dintre directorii Uzinei veni să solicite favoarea de a fi primit la Castel. Protocol, schimb de cărți de vizită, plecăciuni, pălăria scoasă. Este primit. Directorul acesta era un belgian gras și surâzător, cu favoriți roșcați și ondulați, scund și îndesat, îmbrăcat ca un gentleman dintr-un roman, cu redingotă, pantaloni în carouri, găitane și boots lăcuite. Imediat, Barbe sosește cu un platou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și pe tine, îmi zicea, în tramvaiul ăla în care erai, copilă față de mine, elevă am crezut, o fetiță cu părul roșu, fața albă și ochii albaștri, rar așa ceva, toate trei, tenul, părul și ochii, ca la carte, din Tizian scoasă, am văzut pe scaun un păr atât de frumos, că am întins mâna brusc și te-am mângâiat pe păr. Te-ai ridicat deodată și mi-ai dat o palmăăă ! Ce era să-ți explic? ... Și eu m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care dispuneam? Perfect, noua situație ne va scuti să mai avem de-a face cu paraziți, numeroși în locurile unde există putere și bani. Ne-au luat prietenii? Nu-i nimic, cine știe dacă nu cumva erau niște viitori dușmani, scoși astfel, din fericire, din joc... Vom încerca de asemenea să nu ne considerăm buricul lumii. Să evităm paranoia, am zice astăzi. Pentru că ne plângem adesea că tot ce-i rău ni se întâmplă numai nouă, or, catastrofele se abat asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
degetul că nu iese altfel zise Miruna care arăta de parcă își pierduse toată îngâmfarea și în ochii căreia jucau acum lacrimi. Nicu lasă capul în jos și luă degetul în gură umezindu-l strânsă dinții pe deget și trăgând ușor scoasă inelul rămânând în final cu el în dinți. Îi dete drumul la mână privind-o cu scârbă. - Să nu-mi mai ieși în cale! Nu voi uita niciodată ce-ai făcut! S-a întors pe călcâie a făcut un gest
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
bai cum azi e bai..! Inima de te apasă, N-ai tu inimă să stai Limba sfântă de acasă Să o pierzi, e tot ce ai! Hai cu mine de îți pasă, Iancu, Ștefan și Mihai, Și cu spada limbii scoasă Să stârpim vrăjmașul, hai! Referință Bibliografică: Nu e limbă mai frumoasă / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 961, Anul III, 18 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
NU E LIMBĂ MAI FRUMOASĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364333_a_365662]
-
Budai Deleanu, știut fiind că alde Aordel, Căcâcea & comp. s-au luptat între ei, aruncând cu pruncii unii în alții, întemeind în felul acesta (și aici vom avea de-a face cu un semieșec), republico-monarhia. Fălci mutate din loc, dinți scoși, prunci uciși, acesta fusese tributul pe care îl plătise etnia gitană, ajungând până la urmă (ne facem onoarea de a cita un ex-președinte de Republică, adept declarat al despoților luminați cu originala lui democrație rămasă în coadă de pește), la un
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
uitat? -Ce-ai uitat,mă?sare buimac și Gigi. -Mister Ornic! Teroristul care ne mănâncă zilele. Silvica s-a repezit la șifonier de unde a scos un ceas deșteptător,care avea pictat pe cadran un clown caraghios, cu ochii mari și limba scoasă,râzând ca tembelul.Cu fiecare tic-tac mișca limba și ochii în dreapta și stânga.Silvica i-a întors arcul,fixând soneria la șase și un sfert. Apoi,s-a strâmbat la el,arătându-i și ea limba: -Na,nemernicule!Întorcându-se
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
-urilor din România au fost reținuți peste șase ore de vameșii ucraineni, interzicându-li-se participarea la sfințirea bisericii. Studenților li s-au cerut de trei ori pașapoartele pentru a fi verificate. Li s-a invocat lipsa electricității. Erau ba scoși afară, ba rugați să intre înapoi în autocar, iar în acest timp erau fotografiați de vameși. Circa 100 de români nu au reușit să participe la slujba de sfințire a bisericii românești. Iar datele de mai jos vorbesc ceva dureros
ÎNCEPUT DE AN SAU SFÂRŞIT DE RĂBDARE? de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362429_a_363758]
-
Publicat în: Ediția nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului anonimii sunt cu toții dezafectați, și fiecărui anonim i s-a dat un nume anonim, cercetați și trimiși la terapie intensivă, fără grațieri, dar substituiți unui Cod Penal provizoriu, scoși apoi în exterior li s-a cerut o probă de interior, spunânduli-se că nu ei vor fi supraviețuitorii, altfel, că toți anonimii cu numele anonim vor fi aruncați în gropile cu larve de fluturi șopârle și râme iar lumea va
ÎNAINTE DE SFÂRŞIT de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362541_a_363870]
-
bătaie, Pene zboară, harmalaie, Ciupituri, vârșari de sânge, Mama, cloșca stă și plânge. -Stați copii nu va certați, Ați uitat că sunteți frați? Ia lăsați, mândria-n pace Și cădeți cuminți, la pace! Puișorii n-ascultau, Lupta nu încetineau; Ochii scoși și aripi rupte, Penele zburau prin curte. Veni un vultur în zbor Pe post de-’mpăciuitor; Și-au ajuns în cuibul lui, Drept mâncare pentru pui. Puicuța albă E-o puicuța că oricare, Fugind prin ograda mare; Tot mâncând neîntrerupt
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
haina militară, nici la pasiunile lui: vânătoarea de munte, alpinismul, schiatul sau familia pentru care era soț și tată, cu aceeași exemplaritate. Mă voi referi la poezia lui, uitată vreme de aproape un secol, în sertarele vechi ale casei. Și scoasă, doar la sărbătorile familiale ori la cele religioase, pentru ca familia și cunoscuții să se cuminece cu pâinea și vinul acestor vesuri care ating de multe ori sublimul. „Vreme trece, vreme vine...” spunea Eminescu. Și iată că a venit vremea. Timpul
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
în condițiile în care principalele puteri ale vremii erau Imperiul German și cel Otoman. Un asemenea succes, o asemenea strategie, a stârnit invidia, nemulțumirea dușmanilor săi externi și interni. „Dușmanii se repeziră asupra lui ca niște dihănii sălbatice, cu săbiile scoase. Ci unul dete cu sulița și-l lovi drept în inimă, iar altul degrabă îi tăie capul. Și căzu trupul lui cel frumos ca un copaciu, pentru că nu știuse, nici nu prilejise sabia lui cea iute în mâna lui cea
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
privești! Cât de mici sunt, au simțul proprietății. Când prindeau un pește sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o bere cu amicii, depănam filmul zilei mele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
pirat și ochii verzi, profunzi. Mona îl privi lipsită de interes. Era un biet fotograf de evenimente, care nici măcar nu purta costum. Pantalonii din piele neagră îi erau cam strâmți, după părerea ei, iar cămașa, de un roșu aprins, abia scoasă probabil din cutie, stătea să plesnească pe umerii largi, încărcați cu tot felul de dispozitive de fotografiat. - Nu, mulțumesc, ridică fruntea Mona, cu un aer majestuos, alunecând cu pasul ei de felină spre masa la care stătea Marius Valentin Pană
ALESUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367882_a_369211]
-
privești! Cât de mici sunt, au simțul proprietății. Când prindeau un pește sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o bere cu amicii, depănam filmul zilei mele
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]